Constitutional referral motion held time-barred after six-month inactivity; costs awarded to homeowners' association.

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 25 iunie 2020, sub nr. x/2019, contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 149R din 15 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin punctul de vedere formulat la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Urmare a înregistrării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. s-a format dosarul nr. x/2019, fiind fixat termen de judecată la 19 noiembrie 2020.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 judecata cauzei a fost amânată pentru data de 28 ianuarie 2021.

La termenul din 28 ianuarie 2021, acordat în vederea soluţionării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, judecata acesteia a fost suspendată, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a constatat lipsa părţilor legal citate şi faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Prin cererea comunicată la 13 iulie 2021, recurentul A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, cu motivarea că nu mai subzistă motivul suspendării, întrucât Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2021.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2021 a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, fiind menţinută măsura suspendării judecăţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale. S-a reţinut că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, la 7 martie 2022, a fost întocmit referatul prevăzut de art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a reţinut că, faţă de data întocmirii ultimului act de procedură, 28 ianuarie 2021, este necesară repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea perimării din oficiu, conform art. 416 alin. (1) din acelaşi cod, în acest sens stabilindu-se termen la 31 martie 2022.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra excepţiei de perimare

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie determinată de lipsa de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispoziţiile art. 418 C. proc. civ. prevăd, în mod expres şi limitativ, cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv:

"(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată; (2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare; (3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În speţă, partea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă la termenul din 28 ianuarie 2021 stabilit pentru judecarea cererii de revizuire, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Înalta Curte constată că cererea de repunere pe rol formulată în cauză de petent nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 417 C. proc. civ., care reglementează instituţia întreruperii termenului de perimare, întrucât acest act de procedură nu a fost îndeplinit cu scopul manifest de a continua judecata cauzei, în condiţiile în care nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Aşadar, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, nefiind întrerupt sau suspendat, astfel că s-a împlinit la 28 iulie 2021.

Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (28 ianuarie 2021) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţii pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., formulată de petentul A. fiind perimată de drept.

Faţă de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte urmează a obliga pe petentul A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata Asociaţia de proprietari bl. P39, cu titlul de cheltuieli de judecată, acestea fiind dovedite prin chitanţa nr. 2 din 29 martie 2022, depusă în original.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., formulată de petentul A..

Obligă pe petentul A. la plata sumei de 1.000 RON către intimata Asociaţia de proprietari bl. P39, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.