Peremption of recourse for procedural inaction during state of emergency suspension

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de recurs

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 8 octombrie 2019, petentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2009.

La termenul din 30 ianuarie 2020, acordat în vederea soluţionării cererii de recurs, judecata acesteia a fost suspendată, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât s-a constatat lipsa părţilor legal citate şi faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.

Prin încheierea din 25 martie 2021 a fost menţinută măsura suspendării recursului. S-a reţinut că termenul de perimare a fost suspendat în perioada 16 martie 2020 - 14 aprilie 2020, fiind prelungit pentru o durată de încă 30 de zile (15 aprilie 2020-14 mai 2020), prin Decretul Prezidenţial nr. 240 din 14 aprilie 2020. De asemenea, s-a constatat că termenul de perimare a continuat să curgă începând cu 15 mai 2020.

În cauză, la 7 martie 2022, a fost întocmit referatul prevăzut de art. 252 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a reţinut că, faţă de data întocmirii ultimului act de procedură, 30 ianuarie 2020, este necesară repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea perimării din oficiu, conform art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, în acest sens stabilindu-se termen la 31 martie 2022.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra excepţiei de perimare

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

În sensul prevederilor legale mai sus expuse, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, care este determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Pentru a interveni perimarea, se impune ca pricina să fi rămas în nelucrare, din vina părţii, o perioadă de cel puţin un an.

În cauză, judecata cererii de recurs a fost suspendată pentru lipsa părţilor la 30 ianuarie 2020.

Se constată că pe parcursul curgerii acestui termen a fost emis Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, de către Preşedintele României, privind instituirea pe teritoriul României a stării de urgenţă, prelungit prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, până la 14 mai 2020.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020, "Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile".

Prin urmare, termenul de perimare a fost suspendat în perioada 16 martie 2020 - 14 aprilie 2020, fiind prelungit pentru o durată de încă 30 de zile în intervalul 15 aprilie 2020 - 14 mai 2020 prin Decretul Prezidenţial nr. 240 din 14 aprilie 2020, astfel că termenul de perimare a continuat să curgă începând cu 15 mai 2020. Luând în calcul şi diferenţa de timp din starea de urgenţă (2 luni), termenul de perimare s-a împlinit la 30 martie 2021.

Cum de la data suspendării judecăţii, respectiv 30 ianuarie 2020, niciuna din părţi nu a depus diligenţe pentru repunerea pe rol a cauzei în vederea continuării soluţionării cererii de recurs, iar de la data ultimului act procedural a trecut mai mult de un an, timp în care pricina a rămas în nelucrare, neexistând cazuri de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării, prevăzute de art. 249 şi art. 250 C. proc. civ. şi nici acte de procedură ce trebuiau îndeplinite din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 252 din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de recurs formulată de petentul A. împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 11 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.