Cassation appeal annulled for non-payment of stamp duty despite claim for damages based on Convention Article 3 non-derogability over domestic statute of limitations

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 09.03.2018, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâta D. S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:

1. să se constate că, în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului S.C. E., deschisă la data de 23.02.2000, conform Deciziei nr. 230/12A/2000 pronunţate de Tribunalul Hunedoara, în dosarul de faliment nr. 1108/2000, le-a fost încălcat dreptul de a nu fi supuşi sau constrânşi de către pârâta D. S.A., prin prepuşi, la acceptarea deposedării de proprietăţi şi deportarea pe stradă ca tratamente inumane şi degradante în timpul procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, prin săvârşirea de fals şi uz de fals, tratamente care le-au cauzat lor suferinţe fizice şi psihice;

2. să se stabilească şi să oblige pârâta la plata unor despăgubiri în bani, astfel încât să poată cumpăra în Brăila bunuri imobile similare ori identice cu imobilele proprietatea lor de care au fost deposedaţi prin infracţiuni de fals, uz de fals, respectiv: casa în valoare de 300.000 euro, echivalent în RON la data plăţii; apartament 3 camere în valoare de 60.000 euro, echivalent în RON la data plăţii; fabrica de ulei de floarea-soarelui dublu rafinat, astfel cum urma să dezvolte fabrica din anul 2000 până în prezent, în valoare de 60.000 euro, echivalent în RON la data plăţii.

Pârâta D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia tardivităţii cererii de acordare a unor despăgubiri întemeiată pe o pretinsă discriminare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B., precum şi inadmisibilitatea acţiunii.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 569 din 26 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia prescripţiei, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins, ca fiind prescrisă, cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. S.A.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii A., B. şi C..

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1202A din 8 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., B. şi C., împotriva sentinţei civile nr. 569 din 26 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material referitoare la prescripţie prevăzute de Decretul nr. 167/1958.

A arătat că instanţele fondului au stabilit, nelegal, limitele cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţi, pe care au calificat-o ca fiind acţiune în despăgubiri, întemeiată pe instituţia răspunderii civile delictuale. Or, reclamanţii au indicat expres că solicită "despăgubiri civile pentru infracţiunea de tratamente inumane şi degradante" şi şi-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Ca atare, această faptă este imprescriptibilă şi nu intră sub incidenţa Decretului nr. 167/1958.

În sprijinul calificării cererii de chemare în judecată, ca fiind acţiune în pretenţii întemeiată pe dispoziţiile art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recurentul a invocat încheierea din 10 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost admisă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, stabilită în cadrul judecăţii în faţa primei instanţe, şi s-a constatat că acţiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 29 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013.

A mai susţinut că hotărârea recurată este nelegală având în vedere că dispoziţiile art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sunt prioritare faţă de prevederile Decretului nr. 167/1858, instanţa de apel fiind obligată să aplice dispoziţiile convenţionale în detrimentul prevederilor în materia prescripţiei extinctive reglementate de actele normative interne.

În consecinţă, în mod nelegal, instanţele fondului au apreciat că despăgubirile civile solicitate pentru săvârşirea infracţiunii de aplicare a tratamentelor inumane şi degradante, interzise de art. 3 din CEDO, reprezintă simple fapte ilicite, supuse termenului de prescripţie extinctivă de 3 ani.

5. Apărările formulate de părţi

Prin întâmpinarea depusă, pârâta D. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea argumentelor expuse în cererea de recurs în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 4 octombrie 2021, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului, după efectuarea formalităţilor reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

S-a dispus, totodată, emiterea unei adrese către recurent cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON, în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Prin raportul din 31 ianuarie 2022 s-a reţinut că recurentul nu a dat curs solicitării instanţei de a achita taxa de timbru, că a fost respectat termenul legal de exercitare a căii de atac şi că aspectele invocate în memoriul de recurs se pot subsuma, în parte, cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

La 15 februarie 2022, intimata-pârâtă D. S.A. a depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea excepţiei de netimbrare a recursului.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 31 martie 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, întrucât acesta priveşte legalitatea învestirii instanţei, astfel că nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluţionare înainte de satisfacerea cerinţei de achitare a taxei de timbru, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Prin rezoluţia din 4 octombrie 2021, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

Conform actului de procedură aflat la dosarul de recurs, la 5 octombrie 2021 a fost emisă adresă prin care i s-a pus în vedere recurentului că are obligaţia de a timbra recursul cu suma de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii, adresa fiind comunicată recurentei la 8 octombrie 2021, potrivit dovezii de înmânare de la dosar recurs.

De asemenea, prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reţinut că recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că, deşi a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluţionarea recursului, nu a făcut dovada plăţii acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost comunicat recurentului la 3 februarie 2022, astfel cum rezultă din procesele-verbale de comunicare, aflate la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, recurentul a avut ştiinţă despre obligaţia ce îi incumbă, dar nu a înţeles să timbreze.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţa legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1202A din data de 8 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.