Conflict of jurisdiction: territorial competence for enforcement penalties lies with the court that authorized forced execution under the principle of the uniqueness of the enforcement court

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la 28.01.2021, sub nr. x/2021, creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., şi pe debitorul Ministerul Justiţiei, au solicitat instanţei, în principal, obligarea debitorului la întreprinderea demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligaţiei de plată rezultată din titlurile executorii, astfel cum au fost indicate în cuprinsul cererii, iar, în subsidiar, obligarea acestuia la plata unei penalităţi în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere, pentru fiecare creditor în parte, calculată de la data comunicării hotărârii ce se va pronunţa şi până la executarea obligaţiei de a face. Totodată, au solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

La 07.09.2021, debitorul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Urmare a solicitării instanţei, la dosarul cauzei s-au depus, în copie certificată conform cu originalul, actele de executare emise de B.E.J. "R.", în cadrul dosarelor de executare nr. 2703/2019, nr. 837/2020, nr. 970/2020, nr. 971/2020, nr. 835/2020 şi nr. 2704/2019.

La termenul de judecată din 03.11.2021, instanţa a dispus măsura administrativă a disjungerii, cu consecinţa formării a altor cinci dosare (raportat la instanţa de executare competentă), inclusiv prezentul dosar, cu termene de judecată tot astăzi, 03.11.2021, şi a rămas în pronunţare pe excepţia invocată de debitor şi din oficiu a necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 9005 din 3 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Roman, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut, în esenţă, dată fiind calitatea creditorilor, de judecători în cadrul Tribunalului Iaşi, adică în cadrul chiar al instanţei de executare ori superioare instanţei de executare, după caz, executorul judecătoresc s-a adresat direct unei instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea creditorii, şi anume, Judecătoria Roman (care a încuviinţat executarea silită împotriva şi a debitorului Ministerul Justiţiei, prin încheierea din 20.08.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, existentă la dosarul de executare).

Pe cale de consecinţă, această instanţă de executare, determinată urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., urmează a soluţiona, conform art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, "contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe", în raport şi cu cele statuate prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii .

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Roman a pronunţat sentinţa civilă nr. 673 din 9 martie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în speţă, primul termen de judecată în dosarul x/2021 a fost la 08.09.2021, cu procedura legal îndeplinită, instanţa acordând termen de judecată în vederea comunicării întâmpinării, prorogând discutarea competenţei. La al doilea termen de judecată, 03.11.2021, cu procedura legal îndeplinită, instanţa a invocat din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale la primul termen de judecată, ci la al doilea termen, în aceste condiţii fiind atrasă competenţa instanţei. Ca atare, prin neinvocarea excepţiei teritoriale la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, Judecătoria Sectorului 5 a devenit competentă să soluţioneze cauza, în condiţiile în care amânarea judecăţii la primul termen s-a dispus pentru ca instanţa să se lămurească cu privire la competenţă şi să comunice întâmpinarea ce cuprindea de altfel aceeaşi excepţie a necompetenţei teritoriale invocată de această dată de intimatul Ministerul Justiţiei.

De asemenea, în cauză nu există pluralitate de debitori, astfel că nu este aplicabilă decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi nu este aplicabil nici art. 127 C. proc. civ., dat fiind că părţile, creditorii, s-au îndreptat în mod corect către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţa de la sediul debitorului, competentă din punct de vedere material şi teritorial, fără a fi incidente dispoziţiile art. 127, judecata desfăşurându se în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiţiei, iar calitatea acestora de judecători nu ar fi atras competenţa unei alte instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 906 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare.".

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

Aplicarea de penalităţi este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 906 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea nr. 1613 din 20.08.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Roman a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2020 al S., la cererea creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. împotriva debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Iaşi, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 468, pronunţată la 28.04.2009 de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2008, modificată prin încheierea de şedinţă pronunţată la 29.09.2009 de Curtea de Apel Iaşi în acelaşi dosar, lămurită prin decizia civilă nr. 59/26.02.2020 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 1613/20.08.2020 a Judecătoriei Roman, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, "71...ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Roman este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.

În ceea ce priveşte împrejurarea că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la al doilea termen de judecată, din 3 noiembrie 2021, se reţine că acesta este primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe şi puteau pune concluzii.

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Dispoziţia legală relevă că se impune întrunirea celor două condiţii: părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii. A putea pune concluzii, în sensul textului de lege, înseamnă că partea este în măsură să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu orice aspect din procesul respectiv.

La primul termen de judecată (8 septembrie 2021), Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a dispus disjungerea şi formarea a câte un dosar nou având ca obiect aplicare penalităţi, pentru fiecare dosar de executare indicat, cu termen de judecată acordat la 3 noiembrie 2021. Prin urmare, chiar dacă părţile au fost legal citate, nu se poate considera că puteau pune concluzii asupra excepţiei necompetenţei la primul termen la care au fost legal citate în faţa primei instanţe, având în vedere că instanţa a dispus măsura disjungerii şi formarea a câte un dosar nou având ca obiect aplicare penalităţi pentru fiecare dosar de executare indicat, fiind necesară amânarea cauzei în acest scop.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.