Jurisdictional conflict over enforcement objection: exclusivity of the court that authorized enforcement per unity of enforcement court principle

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 23.04.2021, sub numărul x/2021, contestatoarea A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele B. S.R.L. şi C. S.R.L., contestaţii la executare în dosarele de executare nr. 7/2015, nr. 8/2015, nr. 12/2015, nr. 13/2015, nr. 14/2015, nr. 16/2015, nr. 17/2015, nr. 18/2015, nr. 33/2015, nr. 34/2015, nr. 110/2016 şi nr. 120/2016 aflate pe rolul BEJ D., solicitând să se constate intervenirea prescripţiei în cursul executării silite şi, în consecinţă, să se anuleze, pentru viitor, executările silite demarate şi toate actele de executare efectuate după intervenirea prescripţiei. A solicitat contestatoarea şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6870/13.07.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2021, instanţa a dispus disjungerea contestaţiilor, apreciind că nu există o legătură suficientă pentru a justifica judecarea acestora împreună. S-a format astfel prezentul dosar, având ca obiect contestaţia la executare formulată în dosarul de executare nr. 33/2015.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 10311 din 1 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Bârlad, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în speţă, astfel cum rezultă din adresa emisă de BEJ, cererea de executare a fost adresată Biroului Executorului Judecătoresc D. la 22.01.2015 şi privea pe debitoarea E.. S-a dispus executarea prin înfiinţarea popririi asupra terţului poprit A. S.R.L. şi, întrucât acesta nu s-a conformat obligaţiilor legale, s-a solicitat şi obţinut validarea popririi.

Întrucât executarea terţului poprit s-a realizat în cadrul aceluiaşi dosar de executare, instanţa de executare este cea determinată la data formulării cererii de executare, respectiv instanţa de la sediul debitorului principal, potrivit art. 650 C. proc. civ., în forma în vigoare la 22.01.2015, "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.[...] (2) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Bârlad a pronunţat sentinţa civilă nr. 314 din 1 martie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în speţă, executarea silită a fost demarată împotriva a doi debitori, S.C. E., şi A. S.R.L., iar prin încheierea din 26.08.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 495/24.02.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Bârlad (prin care s-a validat poprirea înfiinţată de creditoarea C. S.R.L. la 04.08.2015 în dosarul de executare nr. 33/2015) împotriva debitoarei A. S.R.L..

În aceste condiţii, având în vedere şi cele statuate prin Decizia nr. 20/27 09 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Judecătoria Bârlad a constatat că în condiţiile în care Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a fost instanţa care a încuviinţat executarea silită, aceasta este instanţa de executare competentă teritorial să judece şi contestaţia la executare din prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 711 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la 22.01.2015, "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 650 alin. (1) şi (2), "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.[...] (2) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la 22.01.2015.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea din 26.08.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost încuviinţată executarea silită a sentinţei civile nr. 495/24.02.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Bârlad, prin care s-a validat poprirea înfiinţată de creditoarea C. S.R.L. la 04.08.2015 în dosarul de executare nr. 33/2015.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 26.08.2021 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., în forma în vigoare de la momentul introducerii cererii de executare silită.

Prin urmare, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 650 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reţinute în această decizie, s-a statuat că "paragraful 71...ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare."

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (2) al art. 650 C. proc. civ., astfel cum acestea erau în vigoare la data cererii de executare silită, reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.