Competence for professional-consumer claims fixed at consumer’s domicile at filing under Arts. 121 and 107(2) CPC despite subsequent change of residence

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2021 din 02 martie 2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acesteia la plata sumei de 4953,82 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8139 din 17 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Târgovişte, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente art. 121 C. proc. civ. şi că, în speţă, domiciliul pârâtului nu se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ci în raza teritorială a Judecătoriei Târgovişte .

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Târgovişte a pronunţat sentinţa civilă nr. 4791 din 22 decembrie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţă competentă, având în vedere domiciliul pârâtului la data sesizării instanţei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 121 C. proc. civ. "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului".

Se reţine că aceste dispoziţii sunt aplicabile în toate situaţiile în care obiectul cererii este în legătura cu raporturile juridice născute între consumator şi profesionist fie dintr-un contract, fie dintr-un fapt licit ori ilicit.

Prin punctele 1 si 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată au fost definite noţiunile de operator economic si consumator.

Aceste prevederi legale sunt incidente în cauză, deoarece obiectul prezentului dosar îl constituie pretenţiile reclamantei privitoare la obligarea pârâtului la plata sumei de 4953,82 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate şi neachitate, care îşi au izvorul în contractul de furnizare servicii aferente codului de client nr. x, încheiat între C. S.A. şi pârât.

Chestiunea de drept care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu.

Noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 din C. civ., potrivit cărora "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". În acelaşi sens, al locuinţei declarate ca locuinţă principală, a fost modificată şi norma ce defineşte noţiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români (art. 27 alin. (1) - "Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală").

De asemenea, art. 91 din acelaşi cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.".

Înalta Curte reţine că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este astfel definit în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice.

În plan procesual-civil însă, din raţiuni care ţin de verificarea şi informarea efectivă a părţilor cu privire la existenţa şi desfăşurarea procesului, înţeleasă ca o condiţie a dreptului la un proces echitabil, interesează domiciliul ca situaţie de fapt, astfel că dovada acestuia se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă, pentru ca, într-adevăr, să se poată stabili în mod real localitatea unde persoana fizică îşi are locuinţa efectivă, care, uneori, poate fi şi într-o altă localitate decât aceea menţionată în actul de identitate.

În speţă, potrivit procesului-verbal întocmit în urma verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, conform art. 154 alin. (8) C. proc. civ., rezultă că pârâtul a locuit până la data de 19.04.2021 în Bucureşti, str. x, iar din 20.04.2021 şi-a schimbat domiciliul în jud. Dâmboviţa.

În aceste condiţii, cum pârâtul domicilia, la data formulării cererii de chemare în judecată, 2 martie 2021, în Sectorul 1 al municipiului Bucureşti, iar nu în judeţul Dâmboviţa, faţă de dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul...", rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cererea de faţă este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Faţă de cele ce preced, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.