Appeal annulled for lack of valid cassation grounds; suspension order for case transfer stands

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul recursului

Prin încheierea de şedinţă din 5 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de strămutare a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Tribunalului Cluj, formulată de petentul A., pentru lipsa părţilor, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta A., aceasta fiind nemulţumită de modalitatea de soluţionare a cauzei sale pe fond, aspectele invocate prin memoriul de recurs vizând aspecte de fond ale litigiului.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2021, a dispus efectuarea formalităţilor reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 31 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului şi pe care o admite, reţinând următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci, în esenţă, se fac susţineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci privesc fondul cauzei, anume motivele de bănuială legitimă invocate de petentă în cererea de strămutare, iar nu nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În atare situaţie, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat, în mod efectiv, greşelile instanţei pentru a putea fi, eventual, încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată şi să combată cele reţinute de instanţă, în sensul că niciuna din părţile legal citate nu s-a înfăţişat în instanţă, iar la dosar nu a fost depus, de nicio parte, vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă.

Cum memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise, fiind străine de considerentele încheierii atacate, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenta-petentă nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 5 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022.