Prohibition of successive appeals: Finality of appellate decisions ruling on appeals under Romanian Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision rejecting the prior appeal in force. The case involved an attempt by the plaintiffs to appeal a Court of Appeal decision that had previously dismissed their appeal against a first-instance tribunal ruling, effectively constituting a second appeal against a final decision. The court held that a decision resolving an appeal is final and cannot be challenged again by the same appellate remedy; specifically, it is legally impermissible to file an appeal against a decision rendered in another appeal. This ruling relies on the principle of legality of procedural remedies and Article 129 of the Constitution, which restricts judicial remedies to those expressly provided by law, thereby prohibiting the expansion of appeal paths beyond statutory limits.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ; Prohibition of successive appeals: Finality of appellate decisions ruling on appeals under Romanian Civil Procedure Code: Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie, completul de filtru a stabilit termen pentru soluţionarea recursului în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 30.03.2022.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 martie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Este reprezentat de recursul declarat de recurentele A., B., împotriva deciziei nr. 129/C din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
2. Decizia Curţii de Apel Constanţa
Prin decizia nr. 129/C/14.04.2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B. şi A. împotriva deciziei nr. 1936/22.12.2020 a Tribunalului Constanţa.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurentele A., B., arătând că este nelegală şi le încalcă drepturile procesuale, astfel încât vătămările produse nu pot fi remediate decât prin desfiinţarea acesteia, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
4. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţie, completul de filtru a stabilit termen pentru soluţionarea recursului în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 30.03.2022.
Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." Alin. 2 prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."
În cauză, se constată că prin hotărârea recurată în prezenta cauză, respectiv decizia nr. 129/C/14.04.2021, a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B. şi A. împotriva deciziei nr. 1936/22.12.2020 a Tribunalului Constanţa.
Decizia prin care se soluţionează calea de atac a recursului este definitivă, potrivit textelor legale anterior menţionate şi nu mai poate fi atacată din nou cu aceeaşi cale de atac, nefiind permisă exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei decizii pronunţată într-un alt recurs.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentele A., B., împotriva deciziei nr. 129/C din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei nr. 129/C din 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2022.