Challenge to forced execution by Prosecutor’s Office: Territorial competence under Art. 127 C. proc. civ. inapplicable to institutional prosecutors; execution court retains jurisdiction per Art. 651 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Judecătoriei Galaţi, contestatorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., contestaţie împotriva executării silite demarate împotriva sa, în dosarul de executare x/2021 al BEJ K., solicitând anularea actelor de executare, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 706-711 şi art. 718 din C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 11028/05.11.2021, Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

A reţinut instanţa că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt aplicabile şi în situaţia în care calitatea de reclamant într-o cauză o are un Parchet ce funcţionează pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauză, sau pe lângă o instanţă superioară acesteia.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică, reclamantul având obligaţia de a sesiza una dintre instanţele arătate în text şi instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul, în interpretarea lato sensu, iar pe de altă parte prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre Curţile de apel învecinată, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe competente.

Dacă reclamantul se adresează la instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, sau la o instanţă inferioară acesteia, necompetenţa teritorială de ordine publică instituită de art. 127 alin. (1) fiind o excepţie absolută, trebuie invocată de părţi sau de instanţă la primul termen de judecată.

Faţă de aceste dispoziţii legale, competenţa a fost declinată în favoarea Judecătoriei Iaşi, ca instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Prin sentinţa nr. 1041/08.02.2022, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Galaţi, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că textul art. 127 alin. (1), alin. (2)1 şi alin. (3) C. proc. civ. are în vedere situaţia în care reclamant în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcţionează la instanţa care ar fi competentă în mod obişnuit din punct de vedere teritorial sau la instanţa superioară acesteia precum şi situaţia în care reclamant în cauză ar fi instanţa însăşi .Parchetele nu sunt avute în vedere de legiuitor.

Prin Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, pronunţată anterior modificării art. 127 prin Legea nr. 310/2018, s-a reţinut că "noţiunea de judecător din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

A reţinut Curtea că textul "se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu."

Se observă faptul că nu s-a avut în vedere situaţia parchetelor în pronunţarea acestei decizii. Nu a fost asimilată noţiunii de judecător şi parchetul.

Având în vedere aceste considerente, nu există temei pentru interpretarea conform căreia parchetul poate fi asimilat noţiunii de judecător sau de instanţă de judecată, în formularea actuală a art. 127 C. proc. civ. şi în lumina dispoziţiilor deciziei nr. 290/2018 pronunţată de Curtea Constituţională.

Conform dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Galaţi, iar reclamantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nu face parte din categoria celor pentru care art. 127 C. proc. civ. stabileşte norme de competenţă speciale. Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie cu privire la care legea să prevadă competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Galaţi este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor de executare silită efectuate de către BEJ K. în dosarul nr. x/2021

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei.

Conform deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speţă, prin încheierea nr. 3499/05.07.2021 pronunţată de către Judecătoria Galaţi în cadrul dosarului nr. x/2021, a fost încuviinţată executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2021 al BEJ K. pentru creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. împotriva debitorului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Galaţi, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, reţinându-se că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu pot fi relevante în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei de către o altă instanţă.

Referitor la dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., se reţine că acestea nu puteau fi invocate în vederea justificării necompetenţei teritoriale a instanţei şi declinării acesteia cu referire la calitatea reclamantului, întrucât acestea vizează situaţia în care reclamant în cauză este un judecător, un procuror, un asistent judiciar sau un grefier care funcţionează la instanţa care ar fi competentă în mod obişnuit din punct de vedere teritorial sau la instanţa superioară acesteia precum şi situaţia în care reclamant în cauză ar fi instanţa însăşi. Textul legal nu reglementează o astfel de posibilitate în ce priveşte instituţia Parchetului şi nu poate fi extins, prin analogie, pentru o asemenea ipoteză (cum este cea din prezentul litigiu).

Tot astfel, întrucât reglementarea cuprinsă în alin. (2) lasă la latitudinea părţii reclamante aprecierea asupra facultăţii ce-i este recunoscută prin lege ca, atunci când cererea se introduce împotriva "...unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia..." să poată sesiza "...una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii", normele acestui alineat nu puteau fi valorificate de instanţă, din oficiu, prin substituirea părţii, în vederea justificării necompetenţei teritoriale şi declinării acesteia în favoarea altei instanţe.

Or, reclamantul (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi) nu a înţeles să se prevaleze de această facultate, caz în care nici instanţa nu putea să-şi decline competenţa în considerarea judecării unei cereri introduse împotriva intimaţilor procurori.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.