Tardiness of cassation appeal in contract restitution dispute precluding review of currency risk allocation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant-defendant's appeal as time-barred, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that confirmed the automatic termination of a reservation agreement and obligated the defendant to reimburse the claimant 35,797.39 EUR (converted to RON at the payment date) plus legal interest, alongside ordering the defendant to pay 1,000 RON in litigation costs. The dispute concerned a real estate reservation contract where the defendant challenged the lower courts’ order to refund sums in the equivalent of Euros based on the exchange rate at the date of payment, arguing that restitution should be made in RON based on the original receipt value to avoid imposing currency risk. The High Court’s decisive ruling rested on procedural grounds, specifically applying Article 485(1) of the Civil Procedure Code, which establishes a 30-day deadline for filing an appeal; because the defendant filed its appeal on 19 August 2021, after the deadline expired on 13 August 2021 (following communication on 13 July 2021), the appeal was deemed inadmissible irrespective of the merits, resulting in the preservation of the lower instances' judgments regarding the contractual restitution and currency exchange application.
Legislator headnote
AI generatedart. 2014 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1554 alin. (1) C. civ, art. 485 alin. (1) C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Tardiness of cassation appeal in contract restitution dispute precluding review of currency risk allocation: The dispute concerned a real estate reservation contract where the defendant challenged the lower courts’ order to refund sums in the equivalent of Euros based on the exchange rate at the date of payment, arguing that restitution should be made in RON based on the original receipt value to avoid imposing currency risk. The High Court’s decisive ruling rested on procedural grounds, specifically applying Article 485(1) of the Civil Procedure Code, which establishes a 30-day deadline for filing an appeal; because the defendant filed its appeal on 19 August 2021, after the deadline expired on 13 August 2021 (following communication on 13 July 2021), the appeal was deemed inadmissible irrespective of the merits, resulting in the preservation of the lower instances' judgments regarding the contractual restitution and currency exchange application.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 martie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 18.12.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., să se constate desfiinţarea de plin drept a Convenţiei de Rezervare din data de 30.01.2017; să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 45.797,39 euro (compusă din: 5.000 euro-preţul rezervării, 35.797,39 euro-prima rată din preţul apartamentului 3/bloc 2, şi 5.000 euro-clauza penală stabilită în art. 11 din antecontractul de vânzare-cumpărare), la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data promovării cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală a acestei sume de bani, precum şi la restituirea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1279 alin. (2), (13)50, 1516, 1527, 1528, 1530, 1556, 1650-1762 C. civ.
La termenul de judecată din 20.11.2020, reclamantul a arătat că în petitele cererii de chemare în judecată a fost indicată în mod eronat suma de bani pe care o pretinde de la pârâtă, aceasta fiind, în realitate, în cuantum de 40.767,39 RON, şi se compune din taxa de rezervare, prima rată din preţul de vânzare al bunului cu privire la care părţile au contractat şi din valoarea clauzei penale, restrângând pretenţiile formulate în cauză la această sumă de bani, conform prevederilor art. 2014 alin. (2) din C. proc. civ.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov
Prin sentinţa nr. 228/S din 21 decembrie 2020, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis în parte cererea astfel cum a fost restrânsă; a constatat rezoluţiunea de plin drept a Convenţiei de Rezervare pe care părţile au perfectat-o la data de 30.01.2017; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 35.797, 39 euro, respectiv echivalentul în RON al acestei sume la data efectuării plăţii, şi să îi achite dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 18.12.2019 - şi până la achitarea integrală a debitului; a respins restul pretenţiilor formulate de partea reclamantă; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.910 RON cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov
Prin decizia nr. 742/Ap din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul pârâtei împotriva sentinţei, a obligat apelanta pârâtă să plătească intimatului reclamant suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta S.C. B. S.R.L., arătând că în mod greşit instanţele au obligat recurenta la plata unei sume în euro, echivalent RON la data plăţii, cât timp aceasta nu a beneficiat de sumele în euro, iar primirea unei sume în RON impune ca şi restituirea să se facă în aceeaşi monedă.
Hotărârile instanţelor anterioare sunt date cu încălcarea dispoziţiilor art. 1554 alin. (1) C. civ., art. 1 din Regulamentul nr. 7/1994 al BNR, iar obligarea recurentei la suportarea riscului valutar este nelegală întrucât astfel urmează a se restitui celeilalte părţi mai mult decât a primit.
5. Apărările formulate în cauză
În termen legal, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât argumentele deduse judecăţii nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege (în realitate, excepţia de nulitate). În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că în mod corect instanţa de apel a menţinut soluţia dată de prima instanţă, care a consfinţit voinţa contractuală a părţilor, ce au ales să stabilească preţul vânzării în euro, iar executarea acestei obligaţii în RON, la cursul de schimb valutar euro/leu din ziua plăţii, fiind respectat principiul pacta sunt servanda. Împrejurarea că la data încasării sumei cursul de schimb valutar s-a modificat nu afectează obligaţia de restituire a recurentei. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON reprezentând onorariu de avocat (pentru care a depus chitanţă aflată la dosar recurs) şi judecata în lipsă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2)-(4), precum şi cele ale art. 469 se aplică corespunzător".
Potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar apel, decizia recurată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 13.07.2021, recursul fiind formulat la data de 19.08.2021, conform vizei de înregistrare, în condiţiile în care termenul de exercitare a căii de atac s-a împlinit la data de 13.08.2021 (zi lucrătoare de vineri).
Rezultă că recursul pârâtei se situează în afara termenului de 30 de zile de la comunicare astfel cum este reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., sens în care acesta a fost tardiv declarat şi va fi respins ca atare.
Întrucât intimatul-reclamant a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 RON, pe care le-a dovedit cu chitanţa aflată la dosarul de recurs şi raportat la soluţia ce se va da căii de atac, constatată ca fiind tardivă, Înalta Curte reţine că recurenta este parte căzută în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligată la plata acestor cheltuieli în favoarea părţii care le-a solicitat, respectiv intimatul-reclamant A..
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. Braşov împotriva deciziei nr. 742/Ap din 14 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON în favoarea intimatului-reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 742/AP din 14 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Obligă pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON în favoarea intimatului-reclamant A..
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.