Liability for derivative media defamation as a foreseeable consequence of sexual orientation discrimination in civil damages

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la data de 03.05.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. Indiana S.R.L. şi B., obligarea acestora în solidar la plata sumei de 120000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit urmare a tratamentului discriminatoriu aplicat acestuia pe criterii de orientare sexuală, faptă sancţionată cu amendă contravenţională prin hotărârea nr. 562/11.10.2017 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pârâtul B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei sale de calitate procesuală ca administrator al S.C. Indiana S.R.L., având în vedere că reclamată în faţa CNCD a fost doar societatea.

Pârâta S.C. Indiana S.R.L. a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii. În întâmpinare a reiterat aspectele susţinute de pârâtul B..

2. Sentinţa Tribunalului Iaşi

Prin sentinţa nr. 1484/15.10.2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta S.C. Indiana S.R.L. la plata, către reclamant, a sumei de 10000 euro, în echivalent RON la data plăţii cu titlu de despăgubiri; a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul B. în calitate de administrator al S.C. Indiana S.R.L., pentru lipsa calităţii procesual pasive; a obligat pârâta S.C. Indiana S.R.L. la plata, către reclamant, a sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia Curţii de Apel Iaşi

Prin decizia nr. 340/29.06.2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelul principal formulat de reclamanta pârâta S.C. Indiana S.R.L. şi apelul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei, pe care a păstrat-o; a obligat apelantul A. la plata, către intimatul-pârât B., a sumei de 2500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâta S.C. Indiana S.R.L., arătând că instanţa de fond nu a făcut distincţia între fapta de discriminare din 05.09.2016 şi fapta de denigrare din 27.06.2018, ignorând astfel precizările reclamantului şi acordând daune morale în ansamblul acţiunii. Această distincţie obliga instanţa să analizeze în mod diferit consecinţele produse şi legătura de cauzalitate între fapta de discriminare săvârşită de S.C. Indiana S.R.L. şi fapta unui terţ pentru care recurenta nu poate fi făcută responsabilă. Instanţa de apel a trecut peste acest motiv de apel şi a considerat că ambele episoade atrag aceeaşi răspundere patrimonială.

Prejudiciul suferit de reclamant prin fapta de discriminare (05.09.2016) nu a avut influenţă în ce priveşte cariera sa didactică ori locul de muncă al acestuia. Episodul de denigrare din 27.06.2018 a avut efecte atât în familia, cât şi în cercul de prieteni ai reclamantului, iar starea sa de sănătate a fost afectată după apariţia articolului de presă, însă nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între activitatea recurentei şi apariţia articolului de presă menţionat.

De altfel, reclamantul a acţionat în judecată în mod separat atât publicaţia respectivă, cât şi autorul articolului, iar Tribunalul Iaşi s-a pronunţat deja supra fondului acelei cauze.

5. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., întrucât reiterează aspecte de fond ale cauzei şi nu indică ce norme de drept material au fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Faptul că recurenta nu împărtăşeşte opinia instanţelor anterioare nu califică hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind nelegală. În cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, iar gravitatea faptei săvârşite asupra reclamantului îşi produce încă efectele.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea excepţiei de nulitate, recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar norma de drept material încălcată este reprezentată de dispoziţiile art. 1371 alin. (2) C. civ., respectiv faptul că instanţele au făcut recurenta responsabilă şi pentru fapta terţului (episodul din 27.06.2018). Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri şi să se dispună rejudecarea cauzei.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, întrucât prin întâmpinarea formulată s-a invocat excepţia de nulitate pentru neîncadrare, Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi este încadrabil în textele legale invocate, întrucât vizează greşita acordare, în mod global, a daunelor morale, fără a se face distincţie între fapta de discriminare şi fapta de denigrare.

În acest sens, recurenta-pârâtă apreciază că hotărârea este atât nemotivată, cât şi dată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât instanţa de apel nu a făcut distincţia între fapta de discriminare din 05.09.2016, produsă prin interzicerea accesului reclamantului în restaurantul deţinut de pârâtă şi fapta de denigrare produsă prin apariţia articolului de presă la data de 27.06.2018.

Susţine recurenta că "...atât instanţa de fond cât şi cea de apel au ignorat precizările reclamantului şi au acordat daune morale în ansamblul acţiunii, deşi reclamantul a făcut distincţie", că o astfel de precizare "...obliga pe judecătorul fondului şi pe judecătorii apelului să analizeze distinct consecinţele produse şi legătura de cauzalitate între fapta de discriminare săvârşită de S.C. Indiana S.R.L. şi fapta unui terţ pentru care S.C. Indiana S.R.L. nu poate fi făcută responsabilă" şi că "S.C. Indiana S.R.L. trebuie să răspundă numai pentru episodul 05.09.2016 şi nu pentru alte evenimente ulterioare care nu au legătură de cauzalitate".

Înalta Curte constată că, deşi recurenta afirmă că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul ar fi făcut o delimitare între fapta de discriminare şi cea de denigrare, paragraful la care se face referire prin motivele de recurs nu numai că nu conţine o astfel de susţinere, dar este şi citat într-un mod trunchiat şi în afara contextului.

Astfel, într-un paragraf anterior de pe aceeaşi pagină, reclamantul arată că "...urmare a acestui incident şi a faptului că mi-am exercitat dreptul de a sesiza tratamentul discriminatoriu căruia i-am căzut victimă prin formularea unei plângeri la CNCD, astfel cum am arătat mai sus, la data de 27 iunie 2018, este publicat în presa de scandal, un articol despre situaţia intervenită".

Explicitările ulterioare în sensul că articolul a depăşit incidentul din 05.09.2016 (fapta de discriminare), nu au semnificaţia unei precizări sau delimitări formulate de către reclamant în sensul indicat de recurentă, cu eventuale consecinţe juridice exoneratoare de răspundere pentru aceasta, ci reprezintă o expunere a faptului că evenimentele ulterioare faptei de discriminare, dar generate de către această faptă, au avut conotaţii mult mai grave.

Deducând judecăţii solicitarea de despăgubiri civile pentru fapta de discriminare, constatată dealtfel prin hotărâre CNCD, reclamantul îşi justifică demersul judiciar prin consecinţele în plan personal, social şi profesional ale acestei fapte, incluzând în ansmablul argumentelor prezentate inclusiv mediatizarea situaţiei respective, mediatizare de natură să perpetueze efectele negative ale discriminării propriu-zise.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei, reclamantul nu a învestit instanţa de judecată cu o astfel de pretenţie defalcată, aspect care rezultă şi din solicitarea formulată, respectiv 120.000 euro pentru prejudiciul suferit, fără a preciza sau pretinde că acesta ar avea mai multe componente.

Faţă de cele arătate, critica recurentei sub acest aspect nu poate fi primită.

Referitor la pretinsa eroare sau omisiune a instanţei de apel cu privire la acordarea de despăgubiri doar pentru fapta de discriminare, iar nu şi pentru cea de denigrare, de asemenea, această critică este nefondată.

Prin fapta săvârşită la data de 05.09.2016 constând în refuzul angajaţilor pârâtei de a permite accesul reclamantului în restaurantul deţinut de aceasta, s-a produs o discriminare a reclamantului, sancţionată ulterior prin Hotărârea CNCD nr. 562/11.10.2017, contestaţia împotriva acesteia fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 72/2018 a Curţii de Apel Iaşi.

Reclamantul a învederat şi instanţele de fond au analizat faptul că urmare a discriminării produse la data de 05.09.2016, în urma demersurilor legale de constatare şi sancţionare a faptei de discriminare pe care reclamantul le-a exercitat, în presă a apărut un articol defăimător (generat de aceste demersuri) care a perpetuat conotaţiile negative ale faptei iniţiale de discriminare.

Cu alte cuvinte, fapta de discriminare săvârşită la data de 05.09.2016 a generat în mass media o reacţie prejudiciabilă pentru reclamant (fapta de denigrare din 27.06.2018), de natură să intre în componenta aceleiaşi răspunderi civile generate de fapta de discriminare.

Prin urmare, este nefondată critica recurentei în sensul inexistenţei unei legături de cauzalitate între acţiunea sa de discriminare şi articolul de presă apărut la data de 27.06.2018, câtă vreme afirmaţiile defăimătoare despre care susţine că reprezintă o fapt distinctă şi neimputabilă acesteia au reprezentat consecinţa discriminării produse anterior reclamantului şi au fost determinate de impactul social, public, pe care l-a avut fapta de discriminare.

Cauza a fost analizată din această perspectivă atât de instanţa de fond, cât şi de cea din apel, susţinerile recurentei în sensul că instanţele au acordat o depăgubire globală pentru fapte ce ar fi antrenat răspunderi distincte neavând corespondent în actele şi lucrările dosarului.

Astfel, prin decizia recurată s-a reţinut că "Articolul de presă a apărut la data de 27.06.2018 şi, chiar dacă nu a fost scris de pârâta apelantă sau la solicitarea acesteia, este tot o urmare a faptei de discriminare a cărei victimă a fost reclamantul, faptă săvârşită de pârâtă. În mod evident, dacă incidentul din data de 05.09.2016 nu ar fi avut loc, reclamantul nu s-ar fi adresat CNCD, iar amendarea societăţii şi contestaţia ulterioară nu ar fi avut loc. În acest context, apreciază Curtea, reclamantul nu poate fi sancţionat pentru exercitarea unui drept, acela de a se fi adresat CNCD în scopul apărării drepturilor sale legitime, pentru a se putea reţine că din culpa sa a apărut articolul de presă, iar pârâta să fie exonerată parţial de răspundere.

Aşa cum în mod corect a concluzionat Tribunalul, care a înlăturat motivat această susţinere, contrar criticilor apelantei referitoare la nemotivarea hotărârii de către Tribunal, articolul de presă nu ar fi apărut dacă fapta din data de 05.09.2016 nu ar fi avut loc, articolul şi suferinţele ulterioare produse reclamantului fiind consecinţe ale celui dintâi eveniment. Astfel, chiar dacă fapta săvârşită de pârâtă a avut loc în anul 2016, aceasta a fost aptă să producă urmări în timp şi să conducă la amplificarea rezultatului negativ produs, astfel cum în mod întemeiat a susţinut intimatul prin întâmpinare."

A mai reţinut instanţa de apel că "...deşi separat împotriva jurnalului de presă a fost declanşată pe rolul instanţelor acţiune în pretenţii pentru fapta de încălcare a deontologiei jurnalistice şi pentru repararea prejudiciilor aduse dreptului la imagine al reclamantului, prin apariţia, la data de 27.06.2018, a articolului de presă, i s-au acutizat reclamantului suferinţele deja produse, fiind retrăite de reclamant sentimente de ruşine, de dispreţ faţă de propria persoană, de neîncredere, de lipsă de acceptare, fapta săvârşită de pârâtă la data de 05.09.2016 producând ecouri chiar şi în anul 2018".

De asemenea, s-a reţinut, de către instanţa de apel că "...a reieşit din declaraţiile martorilor C. şi D. faptul că în mediul universitar au existat discuţii generate de apariţia articolului de ziar, coordonatorul reclamantului apelând la studenţi pentru a-l reclama pe reclamant, existând multe discuţii, rumoare în colectivul de studenţi, reclamantul având de suferit nu doar din punct de vedere psihic, acesta fiind mai trist, mai retras faţă de prieteni, cu care nu se mai întâlnea ca înainte, se simţea în pericol, simţind jenă în a se întâlni cu foştii colegi, dar a suferit şi fizic, având insomnii, fiind apatic, fiind nevoit să-şi modifice programul, ţinând orele mai mult după amiaza, toate acestea fiind urmări ale tratamentului medicamentos antidepresiv prescris de medicul curant."

Rezultă că instanţa de apel a analizat pe larg cele două aspecte învederate de către recurentă şi nu a omis să facă o distincţie care dealtfel nici nu era necesar a fi făcută, întrucât fapta respectivă (denigrarea în articolul de presă în discuţie) reprezintă o consecinţă a faptei de discriminare şi este sancţionabilă din perspectiva aceluiaşi temei de drept.

Aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de apel, este fără relevanţă că autorul faptei de denigrare este ziaristul, întrucât sancţiunea civilă (acordarea de despăgubiri) poartă asupra consecinţelor pe care le-a avut fapta de discriminare, printre care se numără şi aceea a impactului mediatic ofensator şi prejudiciabil pentru reclamant care, în lipsa discriminării, nu ar fi existat.

Este, de asemenea, fără relevanţă că reclamantul are posibilitatea recunoscută de lege de a se adresa instanţei cu o acţiune în pretenţii împotriva ziaristului, întrucât cele două demersuri judiciare nu se exclud.

În cauza de faţă răspunderea civilă a recurentei este antrenată atât de fapta acesteia, de discriminare, din 05.09.2016, cât şi de efectele în timp ale discriminării, concretizate în articolul de presă defăimător din 27.06.2018.

În consecinţă, nu despăgubirea este globală, cum greşit susţine recurenta, ci răspunderea civilă care operează în sarcina acesteia include două aspecte ale aceluiaşi prejudiciu, respectiv fapta de discriminare şi consecinţele mediatice ale acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. Indiana S.R.L. împotriva deciziei nr. 340 din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. Indiana S.R.L. împotriva deciziei nr. 340 din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.