Military service in standard armed forces units does not qualify for Law No. 309/2002 benefits absent affiliation with General Directorate of Labor detachments
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice (ICCJ) admitted the appeal filed by the appellant pension fund, set aside the appellate court’s judgment, and dismissed the claimant’s lawsuit, ruling in favor of the administrative body. The dispute concerned the claimant’s attempt to have specific periods of military service between 1956 and 1958 recognized as qualifying work periods for social benefits under Law No. 309/2002, challenging the administrative authority’s decision to deny such recognition. The Court held that the law strictly requires two cumulative conditions: the completion of military service in labor detachments and the specific affiliation of those detachments to the General Directorate of Labor; because the claimant served in regular military units under the former Ministry of Armed Forces rather than in labor detachments, the legal requirements for eligibility were not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002; Military service in standard armed forces units does not qualify for Law No. 309/2002 benefits absent affiliation with General Directorate of Labor detachments: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 378 din 6 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri care să constate că perioada 13 aprilie 1956 - 9 octombrie 1956 și 9 octombrie 1956 - 20 aprilie 1958 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, deși îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile solicitate.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să constate că perioada menționată de reclamant, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, reținând, în esență, că reclamantul a făcut dovada efectuării stagiului militar într-un detașament de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că din actele dosarului nu rezultă că detașamentele de muncă, în care a lucrat reclamantul, au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, ori de prevederile Legii nr. 309/2002 beneficiază, numai persoanele care au efectuat stagiul militar în aceste detașamente de muncă, în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din livretul militar al reclamantului C.G., rezultă că acesta a efectuat stagiul militar, în perioada 13 aprilie 1956 - 9 octombrie 1956, la U.M. 03655 și 9 octombrie 1956 - 20 aprilie 1958, la U.M. 04967.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege, să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în unități militare din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, motiv pentru care se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., urmează să fie admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 237 din 16 aprilie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul C.G.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.