Recovery action by creditor declared perempted after suspension, leaving appellate judgment in force

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia I civilă la data de 19.07.2017 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 501.180,75 RON şi a dobânzii legale începând cu data de 30.04.2009, către debitorii C. şi D..

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 192, art. 194-195 C. proc. civ., art. 1560-1561, art. 1254, art. 1516 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad

Prin sentinţa nr. 152/10.07.2018, Tribunalul Arad, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. şi a chematului în garanţie E.; a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D.; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta B. împotriva chematului în garanţie E., obligând pârâta să plătească acestuia 4760 RON cheltuieli de judecată; a obligat reclamanta să plătească pârâtei B. suma de 15.176 RON cheltuieli de judecată.

3. Primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 198/27.11.2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei; a obligat reclamanta să plătească intimatei-pârâte B. Judeţul Arad suma de 2500 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1373/18.09.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul reclamantei împotriva deciziei nr. 198/27.11.2018, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

4. Al doilea ciclu procesual

Decizia Curţii de Apel Timişoara

Prin decizia nr. 248/04.12.2019 pronunţată în rejudecare, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea; a obligat pârâta B. la plata, către debitorii pârâţi C. şi D., a sumei de 501.180,75 RON şi a dobânzii legale aferente începând cu data de 30.04.2009 şi până la plata efectivă a debitului; a obligat în solidar pârâţii B., C. şi D. la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanţă în cuantum de 8616,81 RON, reprezentând taxa de timbru; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie a numitului E.; a obligat în solidar pârâţii B., C. şi D. la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs în cuantum de 4308,4 RON, reprezentând taxa de timbru; a obligat în solidar pârâţii B., C. şi D. la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată efectuate în apel în cuantum de 4308 RON, reprezentând taxa de timbru.

5. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. formulând următoarele critici:

- În mod greşit instanţa de apel a apreciat că refuzul şi neglijenţa F. de a exercita acţiune împotriva intimatei B. în vederea restituirii sumei de 501.180,75 RON (preţul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceştia sub nr. x/30.04.2009) sunt justificate. În contractul menţionat calitatea de vânzător aparţine intimatei B., iar nu membrilor acesteia, iar instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal, că întrucât s-a stipulat în contract că preţul a fost plătit anterior încheierii, fără ca notarul să participe la acest fapt, acest aspect poate fi combătut cu orice mijloc de probă;

- Până la declararea ca fals a înscrisului autentic, B. a avut calitatea de vânzător potrivit actului autentic notarial, iar F. au avut calitatea de cumpărători, iar menţiunile privind plata preţului fac dovadă deplină până la proba contrară;

- Faptul că B. nu ar fi încasat preţul nu poate justifica lipsa calităţii sale procesuale şi nici că nu ar fi ţinută să restituie acest preţ, deoarece dacă persoanele membre ale acestei asociaţii ar fi încasat preţul, intimata ar fi trebuit să le cheme în garanţie, fiind vorba de raportul dintre asociaţie şi persoanele membre, raport ce nu îi implică pe F., cărora trebuie să li se restituie de către vânzător (B.) suma de bani plătită;

- Nici recurenta, nici F. nu pot fi sancţionaţi prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 270 alin. (2) C. proc. civ., datorită faptului că intimata nu a chemat în garanţie pe cei care în mod real ar fi încasat preţul, atâta timp cât figurează în calitate de vânzător în actul autentic;

- Faptul că plata preţului ar putea fi răsturnată prin probă contrară nu înseamnă că apelul trebuia respins, ci doar că membrii asociaţiei ar fi trebuit chemaţi în garanţie de către B., iar nu fostul preşedinte (E.), deoarece B. este vânzătorul din contractul autentic, aspect constatat de notarul public;

- Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit art. 270 alin. (2) C. proc. civ., soluţia corectă fiind aceea de trimitere a cauzei în rejudecare pentru ca prima instanţă să pună în discuţie o eventuală atragere în proces a semnatarilor antecontractelor care ar fi primit preţul;

- În mod greşit s-a făcut vorbire de un număr de 87 de antecontracte, în condiţiile în care rezultă că doar un număr de 28 de persoane ar fi fost de acord să vândă.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 10.03.2021, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 21.04.2021. Judecata cauzei a fost amânată la 09.06.2021, dată la care, în absenţa unei solicitări de judecată în lipsă, s-a dispus supendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

7. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatul chemat în garanţie E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi a arătat că în mod corect instanţa de apel a reţinut că plata preţului anterior autentificării nu se înscrie între constatările făcute personal de notar, sens în care îi revenea recurentei obligaţia de a dovedi calitatea procesuală pasivă a B., respectiv, a existenţei calităţii acesteia de debitor pentru suma de 501.180,75 RON, în raport cu F. (debitori faţă de recurentă).

În cadrul procedurii privind aflarea adevărului s-a constatat că preţul total de 501.180,75 RON se regăseşte în cuprinsul a 87 antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate între C. şi unii membri composesori, situaţie faţă de care conţinutul acestor antecontracte sunt opozabile debitorului recurentei, C., conform art. 273 alin. (1) C. proc. civ.

Realitatea antecontractelor de vânzare-cumpărare menţionate a făcut obiectul cercetării judecătoreşti în dosarul penal nr. x/2016 al Curţii de Apel Timişoara, stabilindu-se, cu putere de lucru judecat, că preţul de 501.180,75 RON a fost încasat, în mod direct, de la C., stare de fapt ce demonstrează lipsa uneia din condiţiile promovării acţiunii oblice întemeiată pe art. 1560 alin. (1) C. civ., respectiv existenţa unei acţiuni în pretenţii în patrimoniul F. împotriva B..

Intimatul a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 3570 RON, conform chitanţei depusă la dosar.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este perimat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 248/04.12.2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25.05.2020 şi a fost admis în principiu prin încheierea de şedinţă din 10.03.2021, când s-a acordat termen pentru soluţionarea cauzei la 21.04.2021, cu citarea părţilor, ulterior cauza fiind amânată la data de 09.06.2021.

Prin încheierea de şedinţă din 09.06.2021, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care niciuna din părţi nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care.

Prin rezoluţie, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, părţile fiind legal citate pentru termenul din 30.03.2022, în vederea discutării excepţiei de perimare.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecată, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţă, având în vedere că lăsarea pricinii în nelucrare de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 09.06.2022, se datorează culpei părţii şi că niciuna din părţi nu a întrerupt cursul suspendării, Înalta Curte constată că, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., în cauză a intervenit perimarea recursului.

Întrucât intimatul-chemat în garanţie E. a făcut dovada cheltuielilor de judecată în cuantum de 3570 RON reprezentând onorariu de avocat şi având în vedere soluţia ce se va da asupra recursului, respectiv aceea a constatării perimării, Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă B. este parte căzută în pretenţii conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, dar nu în cuantumul de 3570 RON astfel cum a fost solicitat de către intimat, ci în cuantumul de 1000 RON, redus potrivit art. 451 alin. (1) C. proc. civ., un cuantum ce se apreciază a fi adecvat circumstanţelor cauzei, respectiv faptul că pricina a avut două termene de judecată la care părţile nu au fost prezente, iar finalizarea procesului s-a realizat prin constatarea perimării căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 248 din 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă şi va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON în favoarea intimatului chemat în garanţie E., reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 248 din 4 decembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON în favoarea intimatului chemat în garanţie E., reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2022.