Retrocession jurisdiction conflict resolved in favor of administrative court jurisdiction over religious property restitution claims

Şedinţa publică din data de 29 martie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Arhiepiscopia Bucureştilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 9564/27.05.2021, solicitând anularea, în parte, a deciziei, respectiv art. 3, şi admiterea integrală a cererii nr. x/24.01.2006, cu obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menţionate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1548 din 02 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Bucureşti, secţiile civile.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a făcut aplicarea art. 35 alin. (11) din Legea nr. 165/2013, în esenţă, reţinând că, în speţă, cererea de retrocedare a fost formulată în temeiul O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, iar, pe parcursul soluţionării acestei cereri de către Comisia Specială de Retrocedare, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Totodată, a constatat că, în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, precum şi ale art. 3 pct. 1 din acelaşi act normativ, Legea nr. 165/2013 este aplicabilă şi cererii de retrocedare depusă la entitatea competentă, potrivit O.U.G. nr. 83/1999.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 124 din 01 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamantă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti; a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă; a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut incidenţa prevederilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 şi ale art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în sensul în care, prin decizia nr. 9564 din 27 mai 2021, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006, prin care reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1585 mp. situat în Bucureşti, Calea x, având în vedere că imobilul "reprezintă zonă sistematizată şi face parte din domeniul public al statului român".

A apreciat că intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe parcursul soluţionării cererii de restituire în natură de către pârâta Comisia specială de retrocedare, nu are relevanţă în privinţa competenţei materiale de soluţionare a contestaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, cât timp aceste dispoziţii au caracter special în materia retrocedării unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România în raport de prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 ce vizează în materie de competenţă, conform art. 33 şi art. 34 din acelaşi act normativ, deciziile emise în soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 şi a celor emise de CNCI.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de către constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la prevederile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona prezentul litigiu.

Astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (11) din Legea nr. 165/2013, în timp ce Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a stabilit instanţa competentă în raport de prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta Arhiepiscopia Bucureştilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 9564/27.05.2021, solicitând anularea, în parte, a deciziei (art. 3) şi admiterea integrală a cererii nr. x/24.01.2006, cu obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii menţionate.

Conform art. 3 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România:

"(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială (...) (7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de-zile de la comunicarea acestora...", iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Or, O.U.G. nr. 94/2000 îşi găseşte incidenţa în materia imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, fiind un act normativ cu caracter special, în timp ce dispoziţiile Legii nr. 165/2013, cu modificările ulterioare, reprezintă un act normativ cu aplicabilitate generală în materia imobilelor preluate abuziv de către stat.

Aşadar, în cazul contestaţiei împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, competenţa de soluţionare revine instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul ce face obiectul cererii de retrocedare.

Din cuprinsul deciziei de retrocedare a cărei anulare se solicită, Înalta Curte constată că aceasta a fost emisă în temeiul art. 1 alin. (1), (3), (4) şi (6), art. 3 alin. (11) şi (6), art. 5 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România soluţionând, prin această decizie, cererea formulată, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, de Arhiepiscopia Bucureştilor în calitate de succesoare a Parohiei "Sf. Treime Dudeşti".

Ca atare, având în vedere că atât cererea de retrocedare cât şi decizia contestată au fost întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, Înalta Curte reţine că soluţionarea litigiului este de competenţa instanţei de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din aceeaşi ordonanţă.

Astfel, faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2022.