Land restitution appeal annulled for undeveloped cassation grounds.

Şedinţa publică din data de 29 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2020 pe rolul Judecătoriei Drobeta-Trunu Severin, sub nr. x/2020, petentul A. a chemat în judecată pe intimatele Comisia Local de Fond Funciar Căzăneşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să le oblige să elibereze titlu de proprietate pentru suprafaţa de 5.000 mp. teren arabil, pe numele B., tatăl soţiei sale C., ambii decedaţi.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin

Prin sentinţa civilă nr. 1836 din 15 septembrie 2020, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a respins cererea formulată de A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Local de Fond Funciar Căzăneşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi.

I.3. Deciziile pronunţate de Tribunalul Mehedinţi

Prin decizia nr. 386 A din 30 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-petent A. împotriva sentinţei civile nr. 1836 din 15 septembrie 2020 pronunţate de Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Prin decizia nr. 4/CA din 17 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva decizia nr. 386 A din 30 martie 2021 pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 8 din 07 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei material şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. în favoarea Curţii de Apel Craiova

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 249 din 13 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. privind revizuirea deciziilor nr. 386 din 30 martie 2021 şi nr. 4/CA din 17 mai 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Mehedinţi.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 249 din 13 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs revizuentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 08 decembrie 2021, sub nr. x/2021, fiind repartizată în mod aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, în principal, rejudecarea cauzei, cu consecinţa admiterii cererii, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanţa de apel nu a soluţionat cauza sub toate motivele invocate, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată şi a daunelor cominatorii, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că prin decizia civilă nr. 386 a Tribunalului Mehedinţi, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a reţinut că terenul în suprafaţă de 5.000 mp. din procesul-verbal de punere în posesie a lui B., din data de 15.02.2002, a fost înregistrat în titlul de proprietate nr. x/15.07.2005 pentru autorul D., aspect prin care se recunoaşte că B. a formulat cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate la Comisia Locală de Fond Funciar Căzăneşti, că are rol în registrul agricol şi au fost validate înscrisurile şi anexele cerute pentru documentaţia necesară la Comisia Locală de Fond Funciar Căzăneşti pentru emiterea titlului de proprietate pe numele B.. Redând din considerentele deciziei civile nr. 4/CA/A/2021 pronunţate de Tribunalul Mehedinţi (pag. 4 alin. (6) a apreciat că încălcarea Legii nr. 18/1991 şi a art. 555 C. civ., în sensul în care înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,5 ha al lui B. s-a făcut în titlul de proprietate al autoarei D., precum şi schimbarea obiectului cauzei nu implică reverificarea fondului şi nici reaprecierea probelor, aşa încât contestaţia în anulare a fost respinsă în mod greşit, având în vedere numai art. 503 alin. (2) pct. 2 şi nu art. 503 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

A precizat că prin decizia civilă nr. 249/13. 10.2021 nu au fost analizate toate contradicţiile din cererea de revizuire, iar cele care au fost analizate au fost cuprinse într-o singură motivare nelegală şi contradictorie, în sensul în care a constatat că revizuirea este nefondată, întrucât hotărârile invocate ca fiind contradictorii sunt pronunţate în acelaşi dosar aflat în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că în cuprinsul deciziei atacate s-a menţionat că cererea de revizuire vizează deciziile civile nr. 386/A/02.04.2021 şi nr. 4/CA/A/17.05.2021 pronunţate de Tribunalul Mehedinţi în dosarele nr. x/2020 şi nr. y/2021, ceea ce înseamnă că revizuirea este fondată, precum şi faptul că au fost ataşate dosarele în care s-au pronunţat hotărârile contestate.

Motivarea Comisiei Locale de Fond Funciar Căzăneşti potrivit căreia terenul în suprafaţă de 5000 mp. din procesul-verbal din 15.02.2002 este înregistrat în titlul de proprietate al autoarei D. cu nr. x/15.03.2005 (nu în anul 2015) contrazice susţinerile acestei părţi, prin întâmpinarea depusă, reţinute în sentinţa nr. 1836/2020 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în sensul că B. nu are cerere, nu are rol în registrul agricol, în condiţiile în care E. a depus cerere, în calitate de moştenitoare a mamei sale înregistrată la nr. 1437/05.04.1991, s-a eliberat titlul de proprietate nr. x/15.03.2005, cu suprafaţa de 6,34 ha, conform registrului agricol si anexelor validate.

Nu a solicitat dreptul de proprietate al lui B., ci titlul de proprietate ce reprezintă dovada proprietăţii şi care poate fi emis doar de către Comisia Locală de Fond Funciar Căzăneşti şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi, apreciind că acest titlu de proprietate a fost cerut şi emis în termenul legal de punere în posesie, la data de 15.02.2002.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa obligării Comisiei Locale de Fond Funciar Căzăneşti la eliberarea titlului de proprietate pe numele autorului B. şi la plata daunelor cominatorii în cuantum de 2.000 RON, potrivit art. 9 din Legea nr. 18/1991.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 16 ianuarie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 17 februarie 2022, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (6) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 29 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II.4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de titularul recursului.

Aşadar, instanţa de recurs trebuie să analizeze în prealabil încadrarea criticilor formulate de parte împotriva hotărârii într-unul din cazurile expres şi limitativ enunţate de lege, respectiv în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., indicate de recurent, care se referă la pronunţarea unei hotărâri ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii, respectiv cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Verificând conţinutul cererii de recurs formulate de recurent, Înalta Curte constată că, ulterior expunerii litigiilor în care Tribunalul Bucureşti a pronunţat deciziile nr. 386/2021 şi nr. 4/CA/2021, partea a indicat, pe de o parte, neanalizarea tuturor contradicţiilor expuse în cererea de revizuire, iar pe de altă parte, motivarea contradictorie a deciziei recurate, însă nu a adus critici explicite deciziei recurate prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire şi nici nu a arătat în concret care sunt aspectele care nu au fost motivate de către instanţă ori care sunt motivele contradictorii pe care s-a fundamentat soluţia curţii de apel, pentru a determina incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aceasta în condiţiile în care în fundamentarea soluţiei de respingere a cererii de revizuire, ca nefondată, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a reţinut neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârile pretinse ca fiind contradictorii au fost pronunţate în acelaşi dosar, în diferite faze procesuale.

Înalta Curte constată că recurentul-revizuent nu a indicat niciun argument esenţial care să nu fi fost avut în vedere de către curtea de apel sau o altă critică total ignorată de instanţă în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în soluţionarea cererii de revizuire, pentru a duce la concluzia că hotărârea recurată nu corespunde exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar motivarea contradictorie reclamată nu rezidă din expunerea raţionamentului curţii de apel, redarea susţinerilor cu privire la hotărârile pretinse contradictorii şi dosarele în care s-au pronunţat, precum şi măsura dispusă de instanţă constând în ataşarea dosarelor menţionate.

În acest context, se observă că recurentul-revizuent, deşi s-a prevalat în mod formal de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu circumstanţiază veritabile critici de nelegalitate sub aspectul nemotivării sau motivării contradictorii a deciziei recurate.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunţate de către instanţa a cărei hotărâre se atacată şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri judecătoreşti.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ipotezele circumscrise acestui caz de casare se referă la situaţiile în care instanţa fie aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, fie dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile sau dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Cu toate acestea, recurentul, prin motivele sale de recurs, nu a făcut vreo referire la aplicarea greşită sau încălcarea vreunei norme de drept material, ceea ce echivalează cu o indicare la nivel formal a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., simpla trimitere la temeiul de drept invocat nu poate fi suficientă pentru a fi reţinut ca fiind în mod valabil aplicabil în speţă, cât timp nu s-a menţionat niciunui argument obiectiv în susţinerea acestui motiv de casare.

În alte cuvinte, nu reies din cuprinsul recursului împrejurările faptice care ar face ca susţinerile recurentului-revizuent să se încadreze în temeiul legal invocat în mod generic. Necesitatea motivării recursului nu este îndeplinită prin doar formala trimitere generică la unul dintre motivele de casare prevăzute de lege, ci ea trebuie să vizeze dezvoltarea motivului avut în vedere, deci arătarea aspectelor pentru care recurentul consideră, prin raportare la considerentele concret numite în cuprinsul hotărârii recurate, că este incident respectivul caz de recurs.

De altfel, întreaga argumentaţie, prin care recurentul reia în linii mari susţinerile formulate în cererea de revizuire, se circumscrie punctului său de vedere cu privire la situaţia de fapt a speţei în neconcordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 18/1991 şi ale C. proc. civ., judecăţii realizate în soluţionarea apelului şi a contestaţiei în anulare, fără a specifica în mod concret care sunt aspectele de nelegalitate a deciziei recurate concretizate în pretinse greşeli de judecată ale instanţei anterioare pe aspectul respingerii cererii de revizuire, ca nefondată, în considerarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care să poată fi supuse controlului specific recursului.

Or, această modalitate de redactare a motivelor de recurs nu respectă exigenţele dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanţa de revizuire.

Având în vedere elementele caracteristice ale căii de atac în discuţie, instanţa învestită cu soluţionarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.

În consecinţă, reţinând că, în cauză, nu se verifică incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., şi nici existenţa unor motive de ordine publică, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ, va constata nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 249 din 13 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 249 din 13 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2022.