Jurisdictional conflict over domestic violence protection orders: "domicile" interpreted as effective residence rather than registered address to determine competent court

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea la 25 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva numitului B., prin care acesta să fie obligat la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de ea şi de membrii familiei sale, astfel cum aceştia sunt definiţi prin art. 5 din Legea nr. 217/2003, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanelor protejate.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 217/2003.

În şedinţa publică din 28 februarie 2022, reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită emiterea unui nou ordin de protecţie, atât pentru ea, cât şi pentru cele două minore, în special pentru cea aflată la tatăl său, C.. A precizat că, prin decizia nr. 1000/A din 24 noiembrie 2021, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a stabilit în mod definitiv, domiciliul minorelor C. şi D., la locuinţa sa din Salonta, jud. Bihor.

2. Hotărârea Judecătoriei Zimnicea

Prin sentinţa civilă nr. 262 din 28 februarie 2022, Judecătoria Zimnicea a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta, judeţul Bihor.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Zimnicea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

A constatat că victima, reclamanta A., locuieşte în municipiul Salonta, iar prin sentinţa civilă nr. 384 din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Salonta, definitivă prin decizia nr. 1000/A din 24 noiembrie 2021 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, domiciliile celor două fiice minore, C. şi D., au fost stabilite în mod definitiv la domiciliul său.

A reţinut că minora D. locuieşte cu reclamanta, iar faptul că minora C. locuieşte cu tatăl său, în localitatea Smârdioasa, judeţul Teleorman, nu prezintă relevanţă la stabilirea competenţei, în condiţiile în care cererea a fost formulată de reclamantă în nume personal, dar şi pentru membrii fiicele sale minore, care legal au domiciliul stabilit la aceasta, în Salonta, judeţul Bihor.

3. Hotărârea Judecătoriei Salonta

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 10 martie 2022, Judecătoria Salonta a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea. Constatând ivit conflictul de competenţă între Judecătoria Zimnicea şi Judecătoria Salonta, în baza art. 135 C. proc. civ., a dispus trimiterea acestuia, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Salonta a reţinut că reclamanta A. domiciliază şi locuieşte efectiv în Salonta, minora D. domiciliază şi locuieşte efectiv la reclamantă, iar, în privinţa minorei C., a constatat că, deşi i s-a stabilit domiciliul definitiv la reclamantă, prin sentinţa civilă nr. 384 din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Salonta, definitivă prin decizia nr. 1000/A din 24 noiembrie 2021 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, aceasta locuieşte efectiv la pârâtul B., în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman.

A constatat că, deşi art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 prevede că cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima, prin noţiunea de "domiciliu" prevăzută de art. 91 C. civ., trebuie să se înţeleagă locuinţa unde se găseşte în fapt victima care solicită emiterea ordinului de protecţie, întrucât, menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ceea ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective.

Cum minora C., una dintre cele trei reclamante, locuieşte efectiv în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman, la domiciliul tatălui, iar reclamantele A. şi D. locuiesc efectiv în Salonta jud. Bihor, a apreciat că sunt deopotrivă competente teritorial, atât Judecătoria Salonta, cât şi Judecătoria Zimnicea, fiind incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Reţinând că reclamantele au introdus acţiunea civilă pe rolul Judecătoriei Zimnicea, a apreciat că a rămas competentă această instanţă, în raport de locuinţa efectivă a reclamantei C..

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 217/2003, reclamanta A. a solicitat Judecătoriei Zimnicea emiterea unui ordin de protecţie împotriva numitului B. şi obligarea acestuia la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de ea şi de fiicele lor minore, C. şi D., precum şi faţă de reşedinţa, locul de muncă sau de unitatea de învăţământ a persoanelor protejate.

Obiectul acţiunii civile, în raport de care se stabileşte competenţa instanţei, vizează, astfel, instituirea unui ordin de protecţie pentru persoanele protejate, care, în speţă sunt reclamanta şi cele două fiice minore pe care le are împreună cu pârâtul B., în numele cărora aceasta a promovat cererea de chemare în judecată.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamanta A. locuieşte împreună cu minora D. în Salonta, jud. Bihor.

În ceea ce o priveşte pe minora C., Înalta Curte constată că, deşi prin sentinţa civilă nr. 384 din 10 iunie 2021 a Judecătoriei Salonta, definitivă prin decizia nr. 1000/A din 24 noiembrie 2021 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, domiciliul său a fost stabilit la reclamantă, aceasta locuieşte în fapt la tatăl său, pârâtul B., în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman, din iulie, 2020.

În ceea ce priveşte norma de competenţă incidentă în cauză, Înalta Curte reţine că aceasta este reprezentată de dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, conform cărora "Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima."

Noţiunea de "domiciliu" este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziţii prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că noţiunea de "domiciliu" vizează, în sens procesual, locuinţa unde se află în fapt persoana fizică, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura şi respecta dreptul la apărare şi de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Astfel, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, relevanţă având nu atât locuinţa statornică sau principală a persoanei fizice, ci adresa unde aceasta locuieşte efectiv.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte, la stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanelor (victimelor) în favoarea cărora s-a solicitat instituirea unui ordin de protecţie, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile ce se impun a fi dispuse în cauză.

Cum reclamanta A. locuieşte împreună cu minora D. în Salonta, jud. Bihor, iar minora C., pentru care reclamanta a promovat cererea de chemare în judecată, domiciliază în fapt la pârât, în localitatea Smârdioasa, jud. Teleorman, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze cerea dedusă judecăţii sunt Judecătoria Salonta şi Judecătoria Zimnicea.

Prin raportare la această împrejurare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Zimnicea, în a cărei rază teritorială de află domiciliul minorei C., în favoarea căreia reclamanta, mama sa, a solicitat emiterea unui ordin de protecţie, Înalta Curte constată că s-a făcut alegerea de competenţă, fixându-se competenţa de soluţionare a cauzei, în mod definitiv, în favoarea acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale evocate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Zimnicea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2022.