Jurisdiction for contestation to execution when debtor added via supplemental request to enforcement authorized by different court

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 9 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Finanţelor a formulat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., contestaţie la executare împotriva actelor de executare întocmite de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "K." în dosarul execuţional nr. x/2019, solicitând anularea acestora şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 712 C. proc. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 5846 din 1 iulie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că, în cadrul executării silite desfăşurate împotriva mai multor debitori, creditorul are opţiunea de a învesti, cu cererea de executare silită/cererea de intervenţie în cursul executării silite, instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul/sediul oricăruia dintre debitorii principali, cu respectarea dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa a reţinut că intimaţii şi-au manifestat opţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 112 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi au învestit cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite Judecătoria Suceava, în circumscripţia căreia se află sediul a doi dintre debitori, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., raportat la titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 267/2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2007, irevocabilă, lămurită prin deciziile nr. 9/2017 şi nr. 3/2020 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2007

3. Hotărârea Judecătoriei Suceava

Prin sentinţa civilă nr. 3950 din 7 octombrie 2021, îndreptată prin încheierea din camera de consiliu din 15 octombrie 2021, Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Suceava a reţinut că cererea de executare silită iniţială formulată de creditori împotriva debitorilor Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei a fost înregistrată pe rolul organului de executare la 18 decembrie 2019.

Prin încheierea din 11 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Piatra-Neamţ a încuviinţat executarea silită a debitorilor menţionaţi.

La 6 august 2020 a fost înregistrată pe rolul BEJA "K." o cerere de suplimentare a cererii de executare silită iniţială, prin care s-a solicitat executarea silită şi debitorului Ministerul Finanţelor, în baza aceluiaşi titlu executoriu.

Prin încheierea din 22 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Suceava a încuviinţat executarea silită a acestui intimat.

Judecătoria Suceava a apreciat că, în vederea determinării instanţei competente pentru a soluţiona prezenta cauză, trebuie să se aibă în vedere dispoziţiile C. proc. civ. în forma de la data de 18 decembrie 2019, când a fost formulată cererea iniţială.

Instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 alin. (1) şi pe cele ale art. 651 C. proc. civ., precum şi statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 20/2021, pronunţată în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, care, în speţă, este Judecătoria Piatra Neamţ, prima învestită a soluţiona cererea de executare formulată iniţial.

4. Hotărârea Judecătoriei Piatra Neamţ

Prin sentinţa civilă nr. 718 din 15 februarie 2022, Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Piatra Neamţ şi Judecătoria Suceava, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Piatra Neamţ a reţinut dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., precum şi statuările din cuprinsul deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2021, pronunţate în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă, formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu.

De asemenea, a constatat că, prin încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria Piatra Neamţ, nu a fost menţionat în calitate de debitor contestatorul din prezenta cauză, fiind evident că executarea silită împotriva Ministerului Finanţelor s-a desfăşurat după încuviinţarea executării silite de către Judecătoria Suceava prin încheierea din 22 octombrie 2020 care s-a considerat, prin pronunţarea acestei încheieri, instanţă de executare.

Judecătoria Piatra Neamţ a apreciat că cererea dedusă judecăţii vizează expres această încheiere de încuviinţare şi nu se referă la încuviinţarea iniţială, fiind valabile argumentele expuse şi de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în hotărârea prin care a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, referitoare instanţa învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare de către intimaţi în ceea ce îl priveşte pe debitorul Ministerul Finanţelor.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Piatra-Neamţ, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului în legătură cu care s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., împotriva actelor de executare silită întocmite de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "K." în dosarul execuţional nr. x/2019.

Înalta Curte constată că executarea silită a fost declanşată de creditori în baza titlului executoriu reprezentat de decizia irevocabilă nr. 267 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2007 şi lămurită prin deciziile nr. 9/2017 şi nr. 3/2020 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2007

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., L. şi J. au învestit Biroul Executorului Judecătoresc M. cu cererea de executare silită a debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi la 18 decembrie 2019, formându-se dosarul de executare nr. 215/245/2020.

Fiind astfel sesizat, organul de executare a solicitat Judecătoriei Iaşi, la 7 ianuarie 2020, încuviinţarea executării silite. Prin sentinţa civilă nr. 583 din 23 ianuarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, prin încheierea nr. 498 din 11 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Piatra Neamţ a admis cererea şi a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 267 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2007, împotriva debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, în scopul recuperării drepturilor salariale ale creditorilor.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc M. la 6 mai 2020, aceeaşi creditori au formulat solicitat şi executarea silită a debitorului Ministerul Finanţelor, prevalându-se de acelaşi titlu executoriu.

Învestit cu această cerere, organul de executare a solicitat Judecătoriei Suceava încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Ministerul Finanţelor, care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu din 22 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", care, este definită în art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind instanţa în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că petentul Ministerul Finanţelor a sesizat iniţial Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu soluţionarea contestaţiei la executare, aceasta fiind instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul.

Însă, prin sentinţa civilă nr. 5846 din 1 iulie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-a dezînvestit, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava şi reţinând că intimaţii şi-au manifestat opţiunea prevăzută de art. 112 alin. (1) C. proc. civ., întrucât unii dintre debitori, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, au sediul în circumscripţia acestei instanţe.

La rândul său, Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 3950 din 7 octombrie 2021, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, apreciind că aceasta este instanţa de executare, în sensul dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., în forma avută în vigoare la data sesizării iniţiale a organului de executare, 18 decembrie 2019, întrucât a încuviinţat executarea silită formulată iniţial în cauză.

Înalta Curte, în raport de aspectele procesuale ale cauzei, îşi va însuşi acest ultim raţionament şi va constata că instanţa de executare competentă să se pronunţe asupra contestaţiei la executare deduse judecăţii de petentul Ministerul Finanţelor este Judecătoria Piatra Neamţ.

Suportul juridic al acestui argument este dat de faptul că Judecătoria Piatra Neamţ este instanţa care a pronunţat încheierea nr. 498 din 11 februarie 2020, care a stat la baza declanşării executării silite de către organul de executare, la solicitarea creditorilor.

Pronunţarea încheierii menţionate coincide cu momentul deschiderii procedurii de executare silită, indiferent dacă cererea iniţială de executare silită l-a vizat sau nu pe contestatorul Ministerul Finanţelor împotriva cărora creditorii au înţeles să se îndrepte ulterior, printr-o cerere completatoare, solicitându-i acestuia să aloce sumele necesare plăţii drepturilor băneşti constatate prin titlul executoriu.

În sprijinul raţionamentului expus sunt şi statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată în recurs în interesul legii, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, în sensul că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare iniţiată de Colegiul de conducere al instanţei supreme, Înalta Curte constată că Judecătoriei Piatra Neamţ îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanţa care a încuviinţat executarea silită în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2022.