Recusal appeal dismissed: ex officio raising of inadmissibility objection does not violate judge impartiality

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 3 februarie 2021, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, sub nr. x/2021, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 450 din 16 decembrie 2020, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea formulată la 8 aprilie 2021, contestatoarea A. a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor B., C. şi D., membre ale completului de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare.

2. Hotărârile Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins cererea de recuzare formulată de contestatoarea A..

Prin decizia nr. 164/R din 22 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 405/R din 16 decembrie 2020, pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2017.

3. Recursul

Împotriva încheierii din 20 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, recurenta A. a declarat recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că încheierea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., întrucât judecătorii recuzaţi şi-au exprimat părerea cu privire la soluţia ce urma a se pronunţa în cauză.

Astfel, la termenul de judecată din 8 aprilie 2021, judecătorul B., în urma consultărilor celorlalţi membri ai completului de judecată, a pus în discuţie, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, din perspectiva faptului că motivele invocate în susţinerea acesteia nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

Recurenta a afirmat că, deşi teza a II-a a art. 42 alin. (1) C. proc. civ. prevede că punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi alin. (5) nu îl face pe judecător incompatibil, acest text de lege nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, întrucât s-a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare prin prisma neîncadrării motivelor acesteia în cazurile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

Maniera în care a fost pusă în discuţie excepţia a relevat opinia completului de judecată asupra inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, imparţialitatea acestuia şi imposibilitatea efectuării unei cercetări judecătoreşti care să conducă la o soluţie contrară.

Recurenta a susţinut că imparţialitatea judecătorilor este esenţială pentru realizarea actului de justiţie, făcând referire la mecanismul de analizare a imparţialităţii instanţelor, conceput de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudenţa sa (cauzele Micallef şi De Cubber).

4. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 iulie 2021, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 8.

Prin rezoluţia din 20 iulie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

5. Întâmpinarea

Prin întâmpinare, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 10 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul, stabilind termen pentru soluţionarea acestuia la 24 martie 2022.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, având în vedere că recurenta a reclamat încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează alte cazuri de incompatibilitate ale judecătorului ("când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece"), Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 20 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (casarea se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a cărora nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), din perspectiva căruia urmează a fi examinat.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 şi art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiţionată sau necondiţionată a actelor de procedură, precum şi pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulităţii, şi ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancţiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelaţie cu actele de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le-au îndeplinit pe parcursul activităţii judiciare.

Prin critica subsumată acestor prevederi legale, recurenta a susţinut că încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. derivă din faptul că, la termenul de judecată din 8 aprilie 2021, preşedintele completului de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare a pus în discuţie, din oficiu, ulterior consultării celorlalţi membri, excepţia de inadmisibilitate a căii extraordinare de atac, considerând că motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

Acest aspect echivalează, în opinia recurentei, cu formarea unei păreri preconcepute a completului de judecată asupra contestaţiei în anulare, menite să prefigureze soluţia pronunţată, de respingere, ca inadmisibilă, a căii extraordinare de atac.

Înalta Curte, procedând la o analiză de ansamblu a conduitei judecătorilor recuzaţi, raportată la circumstanţele procesuale ale cauzei, constată că în mod legal a fost respinsă cererea de recuzare, reţinându-se întemeiat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocate de recurentă în susţinerea motivelor de recuzare.

Faptul că judecătorii învestiţi cu soluţionarea contestaţiei în anulare au pus în discuţie, cu prioritate, admisibilitatea acesteia nu poate echivala cu o antepronunţare, în sensul dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., de vreme ce, prin normele care reglementează calea extraordinară de atac -art. 503 şi art. 504 C. proc. civ. - legiuitorul a instituit posibilitatea de promovare a acesteia numai pentru motive expres prevăzute.

Fiind o cale de retractare, iar nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare poate fi exercitată doar pentru cazurile stipulate de lege, prin exercitarea acesteia urmărindu-se îndreptarea unor neregularităţi evidente ale actelor de procedură şi nu a celor ce vizează probleme de fond.

Respectând configuraţia căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, curtea a invocat excepţia inadmisibilităţii, expunând motivele pentru care a înţeles să procedeze în acest fel ("neîncadrarea în situaţiile concrete prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.."), pentru ca recurenta să poată formula apărări şi concluzii cu privire la această chestiune de drept.

Această măsură, dispusă în condiţii de legalitate, nu poate induce părţii concluzia că judecătorii şi-au exprimat deja o opinie asupra modului în care urmau a soluţiona în final cauza sau că există alte elemente care puteau să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea lor. Soluţionarea din oficiu a problemelor de drept ale cauzei, în condiţii conforme celor impuse de C. proc. civ., reprezintă o prerogativă a judecătorului de a dispune toate măsurile pe care le consideră necesare pentru soluţionarea acesteia.

În speţă, astfel cum corect a reţinut curtea, completul învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare nu şi-a expus părerea în legătură cu pricina, anterior deliberării şi pronunţării hotărârii, pentru a putea fi incidente dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Nici faptul că preşedintele s-a consultat cu ceilalţi membri ai completului de judecată cu privire la invocarea excepţiei nu echivalează cu o antepronunţare asupra cauzei, de vreme ce activitatea de judecată este îndeplinită în baza principiului colegialităţii, care are rolul de a garanta imparţialitatea şi independenţa judecătorilor în faţa oricărei ingerinţe.

Imparţialitatea instanţei este una dintre garanţiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil garantat de art. 21 din Constituţia României, de art. 6 C. proc. civ. şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Raportând aceste aspecte de ordin teoretic la semnificaţia juridică a instituţiei recuzării şi la cererea de recurs dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanţei învestite cu analiza cererii de recuzare formulate de recurentă, în sensul că motivele de recuzare nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 20 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 20 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2022.