Revision petition inadmissible where res judicata exception was previously raised and decided

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele: 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 3 aprilie 2018, sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornite la cererea intimatei B. S.R.L., în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de amanet nr. x din 1 august 2017, solicitând anularea formelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C., din circumscripţia Judecătoriei Brezoi, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8199 din 17 decembrie 2018, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, privind încuviinţarea executării silite. A respins contestaţia la executare, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., ca neîntemeiată, obligându-l pe contestator la plata către intimată a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 4134 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 8199 din 17 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2018, în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Prin decizia nr. 364 din 20 decembrie 2019, Tribunalul Specializat Argeş a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Prin sentinţa nr. 41/F- C. civ. din 11 februarie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, sub nr. x/2018*.

Prin decizia nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 8199 din 17 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2018. A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, contestaţia la executare. A restrâns executarea silită demarată în dosarul execuţional nr. x/2018 al BEJ C. la urmărirea silită a bunurilor mobile enumerate în procesul-verbal de sechestru nr. x din 27 martie 2018, a anulat, în parte, somaţia de plată nr. x din 19 martie 2018 şi a înlăturat dispoziţia privind plata de cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 2000 RON. A menţinut, în rest, actele de executare silită. A menţinut sentinţa apelată sub aspectul soluţiei asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, obligând-o pe intimată la plata către apelant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.450 RON, din care 150 RON reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului executare, 500 RON, constând în taxă de timbru în apel şi 1.800 RON, reprezentând onorariu de avocat, redus în apel.

2. Cererea de revizuire

La 11 decembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrată, sub nr. x/2020, cererea de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018.

Competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea secţiei I civile prin încheierea din 10 februarie 2021.

3. Decizia Curţii de Apel Piteşti

Prin decizia civilă nr. 1323 din 25 martie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă în dosarul nr. x/2018.

4. Recursul

Împotriva deciziei nr. 1323 din 25 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, revizuentul A. a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a susţinut că, în mod greşit s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 ale acestui act normativ în ceea ce priveşte cererea de revizuire soluţionată prin decizia recurată.

A arătat că, deşi prin decizia recurată s-a reţinut existenţa hotărârilor potrivnice, pronunţate în dosare diferite, precum şi existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, s-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia potrivit căreia în cel de-al doilea dosar, dosarul nr. x/2018-5194/280/2018*, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat.

Recurentul a afirmat că instanţa de revizuire a ignorat faptul că acesta a invocat ca hotărâri potrivnice decizia nr. 327 din 26 ianuarie 2018 a Tribunalului Argeş, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi decizia nr. 3022/2020 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2018, care sunt hotărâri definitive în raport de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

A solicitat să se observe că în dosarul nr. x/2018, instanţele de judecată nu au analizat autoritatea de lucru judecat prin raportare la decizia nr. 327 din 26 ianuarie 2018 a Tribunalului Argeş, dată în dosarul nr. x/2017, aspect ce s-a consemnat în considerentele deciziei atacate, prin care s-a reţinut că revizuentul, prin contestaţia la executare, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a încheierii pronunţate la 29 noiembrie 2017 de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins încuviinţarea executării silite formulate de creditoarea B. S.R.L..

A apreciat că aspectul invocat prin cererea de revizuire, respectiv existenţa a două hotărâri definitive potrivnice - decizia nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2018 şi decizia nr. 327 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2017 - constituie o chestiune distinctă de motivul invocat în contestaţia la executare cu privire la încheierea pronunţată la 29 noiembrie 2017 de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2017, ce a avut ca obiect încuviinţare executare silită.

Reţinând că părţile nu au posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe de modul în care a fost soluţionată cauza, pentru că s-ar ignora caracterul definitiv al deciziei civile, instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi a omis faptul că cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de B. S.R.L., a fost soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 327 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2017, fiind încălcate dispoziţiile art. 138 alin. (1), art. 430 alin. (1) şi (2) şi art. 431 C. proc. civ.

A susţinut că BEJ C. a încălcat dispoziţiile art. 54 şi art. 56 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 şi ale art. 666 alin. (7) C. proc. civ., învederând că, până la momentul formulării prezentului recurs, BEJ C. nu a radiat din cartea funciară notarea abuzivă şi ilegală a urmăririi silite imobiliare a imobilului supus executării.

A arătat că cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectă normele procesuale civile prevăzute de legile în vigoare, fiind reglementată de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., contrar celor reţinute de instanţa de revizuire în motivarea soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii.

Recurentul a învederat că în decizia atacată nu s-a motivat ce reprezintă susţinerile instanţei cu privire la alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală şi încălcarea principiului legalităţii.

În ceea ce priveşte susţinerile orale ale reprezentantului său convenţional din şedinţa publică de la 25 martie 2021, a menţionat că acestea nu au fost reţinute şi consemnate în decizia atacată, instanţa încălcând dispoziţiile legilor în vigoare.

În continuarea memoriului de recurs, recurentul a criticat decizia civilă nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş, care a făcut obiectul cererii de revizuire. În acest sens, a arătat că hotărârea a fost pronunţată de un complet nelegal constituit având în vedere că, în timpul şedinţei publice din 6 noiembrie 2020, compunerea completului de judecată a fost modificată nejustificat, nemotivat, cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 şi art. 12 C. proc. civ., art. 4, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 304/2004 şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

A mai arătat că societatea creditoare a formulat două cereri de încuviinţare a executării silite cu acelaşi obiect, cauză şi părţi, fiind încălcate dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 138 alin. (1) din acelaşi act normativ. A apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, prin cea de-a doua cerere de chemare în judecată, formulată de B. S.R.L., s-a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul de executare nr. 30/2018 al BEJ C. pentru aceleaşi contracte de amanet ca şi în dosarul de executare nr. 275/2017 al aceluiaşi birou de executori judecătoreşti, cererea din acest ultim dosar de executare fiind soluţionată definitiv prin decizia nr. 327din 26 ianuarie 2018 a Tribunalului Argeş.

A menţionat că nu s-a procedat la verificarea existenţei altor dosare care au ca obiect cereri formulate de aceleaşi părţi, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele iniţiale, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 304/2004 şi ale Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 şi nu a fost luată în considerare întâmpinarea însoţită de înscrisuri doveditoare, depusă în cel de-al doilea dosar de încuviinţare a executării silite, dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Piteşti. A susţinut că BEJ C. a indus instanţa în eroare, depunând autorizaţia nr. x emisă de ANPC la 11 septembrie 2006, eliberată în temeiul O.U.G. nr. 190/2002, susţinând că ar fi fost eliberată de BNR în baza O.U.G. nr. 99 din 6 decembrie 2006.

A redat dispoziţiile art. 20 şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, art. 6 alin. (1), art. 138 alin. (1), art. 431 alin. (1), art. 432, art. 434 şi art. 634 C. proc. civ. şi a arătat că, potrivit jurisprudenţei CEDO, cu referire la cauza Amurăriţei contra României, instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, iar repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie.

A arătat că instituţiile financiare nebancare organizate sub forma caselor de amanet sunt în subordinea directă a ANPC, conform O.U.G. nr. 52/2016, act normativ din cuprinsul căruia a invocat art. 951, art. 38 alin. (8) şi art. 55 alin. (3). A susţinut că intimata este obligată să respecte Legea nr. 31/1990, Legea nr. 93/2009, O.U.G. nr. 28/2006, nr. 99/2006, nr. 42/2011, nr. 52/2016, Regulamentul BNR nr. 20/2009, Ordinul BNR nr. 6/2015, nr. 8/2019 şi nr. 3/2020 şi să deţină autorizaţie de funcţionare emisă de BNR, aspect reţinut prin decizia civilă nr. 327 din 26 ianuarie 2018 a Tribunalului Argeş.

A solicitat a se observa că intimata, în calitate de apelant în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Argeş, a invocat dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, aspect consemnat în considerentele deciziei civile nr. 327 din 26 ianuarie 2018, iar prin decizia nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2018 s-a dispus restrângerea executării silite la urmărirea silită a bunurilor mobile enumerate în procesul-verbal de sechestru, întrucât caracterul executoriu al contractelor de amanet se limitează la valoarea bunurilor primite cu titlu de gaj, iar societatea creditoare nu va putea continua executarea silită în baza contractelor de amanet în cazul în care preţul obţinut în urma vânzării silite a bunurilor amanetate nu ar acoperi integral valoarea creanţei deţinute împotriva debitoarei. A susţinut că aspectele reţinute în aceste două hotărâri sunt potrivnice.

A învederat că, prin introducerea celei de-a doua cereri de încuviinţare a executării silite sunt încălcate grav legile în vigoare, fiind ilegale contractele de amanet ce au făcut obiectul executării silite, întreaga construcţie a acestora bazându-se pe articole abrogate din Legea nr. 99/1999 şi legi abrogate, precum C. civ. şi C. proc. civ., conţinând clauze abuzive, care se contrazic între ele, iar rubrici din anexele acestora sunt nesemnate şi neştampilate de societatea B. S.R.L., încuviinţarea executării silite fiind abuzivă şi ilegală.

A arătat că persoana care a semnat cererea de executare şi a solicitat notarea în cartea funciară a urmăririi silite imobiliare nu avea mandat de reprezentare din partea societăţii, iar demersul acestuia de solicita începerea urmăririi silite imobiliare în data de 14 martie 2019, înainte de valorificarea bunurilor în cadrul licitaţiei din 22 martie 2019, a încălcat dispoziţiile Legii nr. 93/2009 şi dispoziţiile O.U.G. nr. 52/2016.

Instanţa de judecată, în dosarul nr. x/2018, a reţinut, în mod greşit, că a fost complinită lipsa deţinerii autorizaţiei de funcţionare emisă de BNR şi a omis să ia în considerare că urmărirea silită imobiliară este abuzivă.

A susţinut că au fost încălcate dispoziţiile O.U.G. nr. 52/2016 şi ale Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, instituţiile financiare nebancare fiind obligate să se adreseze entităţilor autorizate de ANPC în vederea recuperării creanţelor, iar executorul judecătoresc nu a radiat din cartea funciară notarea privind urmărirea silită imobiliară, cu încălcarea dispoziţiilor art. 54 şi art. 56 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, art. 720 alin. (1), (4), (5) şi 7 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi 6 şi alin. (2) C. proc. civ. şi de soluţionarea primei cereri de încuviinţare a executării silite.

Cu referire la jurisprudenţa CEDO, cauza Beian contra României, Pilot Service contra României, Zazanis şi alţii contra Greciei, Amurăriţei contra României, a arătat că soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti nu mai pot fi contestate, fiind interzisă redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă.

A solicitat să fie avute în vedere Hotărârea CJUE din 16 martie 2006, pronunţată în cauza Rosmarie Kapferer c. Schlank& Schick GmbH şi Hotărârea CJUE din 6 octombrie 2015, pronunţată în cauza Dragoş Constantin Tarsia c. Statul Român.

5. Apărările formulate

Prin întâmpinare, intimata B. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că recurentul nu a indicat care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate şi nu a formulat critici care să se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 10 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul recursului pendinte îl reprezintă decizia nr. 1323 din 25 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2018.

Criticile formulate în recurs de recurentul A. - exclusiv cele care se constituie în motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - sunt cele referitoare la greşita constatare a instanţei de revizuire a neîndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că, în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, condiţiile referitoare la existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanţa să fi omis punerea acesteia în discuţia contradictorie a părţilor.

Fundamentul acestei reglementări este reprezentat de necesitatea înlăturării încălcării puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, astfel cum corect a constatat instanţa de revizuire, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Examinând modalitatea de soluţionare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că recurentul a învestit Judecătoria Piteşti cu soluţionarea unei contestaţii la executare formulate împotriva executării silite demarate de creditoarea B. S.R.L. în dosarul de executare nr. 30/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C., contestaţie care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

Prin concluziile scrise depuse la 17 decembrie 2018, contestatorul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de faptul că în dosarul nr. x/2018, executarea silită s-a efectuat în baza aceloraşi contracte, ca şi în dosarul de executare nr. 275/2017 al aceluiaşi executor judecătoresc, considerând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 430 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale sau asupra oricărui incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

În susţinerea acestei excepţii, recurentul a învederat că, prin încheierea 29 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Piteşti a respins încuviinţarea executării silite solicitate de Biroul Executorului Judecătoresc C. în dosarul de executare nr. 30/2018, reţinându-se, referitor la contractele de amanet încheiate de părţi, că nu reprezintă titluri executorii. Încheierea a rămas definitivă prin decizia 327 din 26 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş, prin care a fost respins apelul declarat de intimată împotriva acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 8199 din 17 decembrie 2018, Judecătoria Piteşti a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurent şi a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

În motivarea soluţiei de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, Judecătoria Piteşti a arătat, astfel cum corect a constatat şi Curtea de Apel Piteşti, că, potrivit art. 535 C. proc. civ., încheierile pronunţate în procedura necontencioasă nu au autoritate de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât încheierea prin care a fost respinsă o cerere de încuviinţare a executării silite nu poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat într-o cerere ulterioară de încuviinţare, ale cărei lipsuri iniţiale au fost complinite, cum este cazul în speţa de faţă, în care, în cea de-a doua cerere de încuviinţare a executării silite au fost depuse înscrisurile necesare.

Împotriva sentinţei civile nr. 8199 din 17 decembrie 2018 pronunţate de Judecătoria Piteşti a declarat apel recurentul, reiterând în această cale de atac excepţia autorităţii de lucru judecat.

Prin decizia nr. 3022 din 13 noiembrie 2020, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis apelul declarat de recurent împotriva sentinţei civile nr. 8199 din 17 decembrie 2018 pronunţate de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2018, a schimbat în parte hotărârea apelată, a restrâns executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 30/2018, a anulat în parte somaţia de plată nr. x din 19 martie 2018, a menţinut în rest actele de executare silită şi a menţinut sentinţa apelată sub aspectul autorităţii de lucru judecat.

Se constată, astfel, că în litigiul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei retractare se solicită prin cererea de revizuire, a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, asupra căreia instanţa s-a pronunţat.

Or, una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constă în neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanţa să fi omis punerea acesteia în discuţia contradictorie a părţilor.

Invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat presupune verificarea triplei identităţi de elemente, respectiv părţi, obiect şi cauză, în raport cu cea de-a doua cerere de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar a se arăta că aceasta nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii şi nici nu apreciază care dintre acestea conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, care rezultă din prima hotărâre pronunţată, în caz afirmativ, procedând la anularea ultimei hotărâri.

Prin urmare, nu se poate reţine că instanţa de revizuire a pronunţat o hotărâre nelegală în raport de analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dimpotrivă, aceasta în mod corect a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de încheierea din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia 327 din 26 ianuarie 2018, întrucât însuşi recurentul, în susţinerea excepţiei, s-a referit la hotărârea menţionată.

Cât priveşte criticile referitoare la faptul că hotărârea a fost pronunţată de un complet nelegal constituit pe motiv că, în şedinţa publică din 6 noiembrie 2020, compunerea completului de judecată a fost modificată nejustificat, prin încălcarea dispoziţiilor art. 6 şi art. 12 C. proc. civ., art. 4, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 304/2004 şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi celelalte critici ce vizează chestiunile de executare silită, Înalta Curte constată că excedează motivelor ce privesc admisibilitatea revizuirii şi care constituie, exclusiv, obiect de cenzură în prezentul recurs.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constatând că instanţa de revizuire nu a încălcat dispoziţiile procedurale aplicabile în cauză pentru a fi incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1323 din 25 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, achitate de recurentul-revizuent A. conform chitanţei seria x nr. x din 2 iunie 2021 emise de Comuna Bascov, jud. Argeş, constatându-se că acesta a achitat mai mult decât cuantumul legal prevăzut pentru soluţionarea recursului pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1323 din 25 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, achitate de recurentul-revizuent A. conform chitanţei seria x nr. x din 2 iunie 2021 emise de Comuna Bascov, jud. Argeş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2022.