Delictual liability for land registry operations: non-reviewability of factual findings and lawful reliance on final judicial decisions in extra-ordinary appeal

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Blaj la 27 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., obligarea acestora la plata daunelor morale pentru suferinţa fizică şi psihică cauzată prin efectuarea operaţiunilor de carte funciară defectuoase în CF vechi x Veza, top. x, 21 şi să prezinte instanţei întreaga carte funciară anterior menţionată.

Prin sentinţa civilă nr. 19/2019 din 17 ianuarie 2019, Judecătoria Blaj a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

2. Hotărârea Tribunalului Alba

Prin sentinţa nr. 488 din 3 aprilie 2019, Tribunalul Alba, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D..

2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia

Prin decizia nr. 962 din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 488 din 3 aprilie 2019 a Tribunalului Alba, secţia I civilă.

3. Recursul

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, reclamanta A. a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut că intimaţii B., D. şi C. au procedat în mod greşit la înscrierea în CF x a imobilului aparţinând familiei sale, în lipsa unei solicitări exprese din partea sa sau a soţului său, deşi, potrivit art. 46 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, înscrierea în cartea funciară se efectuează numai la cererea părţii interesate.

A afirmat recurenta că înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale principale şi accesorii, a construcţiilor, a drepturilor personale şi a raporturilor juridice în legătură cu imobilul în cauză nu se putea realiza printr-un act unilateral de voinţă al biroului de carte funciară, ci prin manifestarea de voinţă a titularului dreptului tabular, pe baza unei cereri şi a unor înscrisuri doveditoare.

A susţinut că, deşi titularii A. şi E. nu s-au adresat Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Blaj cu o cerere de intabulare, intimaţii B., D. şi C. au admis cererea formulată de numitul F., înregistrată sub nr. x/04.04.2007 la BCPI Blaj, care nu era parte în niciun dosar şi nu figura în vreun document care a stat la baza intabulării. A menţionat că înscrierea în cartea funciară nu i-a fost comunicată motiv pentru care a fost lipsită de dreptul de a contesta înscrierea, fiind încălcate dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996.

Recurenta a arătat că, potrivit actelor normative emise în baza Legii nr. 7/1996, respectiv a ordinelor ANCPI, registratorul de carte funciară trebuie să verifice dacă actul prezentat pentru înscriere îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de lege şi dacă nu există impedimente la înscriere.

Or, în speţă, registratorul de carte funciară nu a observat că, potrivit aspectelor reţinute în decizia civilă nr. 234/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, linia de graniţă a fost înlăturată, iar suprafaţa de teren reală menţionată din raportul de expertiză şi completarea I şi II este mult mai mare faţă de suprafaţă din CF x Veza.

Recurenta a susţinut că intimaţii erau obligaţi să sesizeze acest aspect şi să verifice stadiul de soluţionare a dosarului civil nr. x/2006 al Judecătoriei Blaj la momentul depunerii cererii de intabulare de către numitul F., mai ales că litigiul care a făcut obiectul acestui dosar era notat în CF x Veza la foaia B14. A menţionat că, în urma soluţionării acestui dosar, prin sentinţa civilă nr. 256/2007, recurenta a solicitat OCPI Blaj, înscrierea în cartea funciară, fiind emisă încheierea nr. 186/31.01.2007, care însă nu a fost notată în cartea funciară.

A afirmat că sunt contradictorii considerentele instanţei de apel prin care s-a reţinut, pe de o parte, că cererea de intabulare în baza hotărârilor menţionate, efectuată de numitul F., nu conferă valenţe ilicite operaţiunilor efectuate în CF x Veza, pe motiv că întabularea loturilor s-a făcut pe numele recurentei, a soţului său, E. şi a numiţilor G. şi H., iar pe de altă parte şi-a însuşit susţinerile recurentei în sensul refuzului intimaţilor de a elibera un extras de carte funciară şi faptul că nu a fost depusă documentaţia necesară intabulării imobilului pentru a se putea elibera un extras de carte funciară.

Recurenta a apreciat că aceste constatări ale instanţei de apel sunt contradictorii, întrucât, dacă figura intabulată în cartea funciară (în urma demersurilor numitului F.), atunci putea, potrivit legii, să obţină un extras de carte funciară pe numele său, din CF x, de la BCPI Blaj.

A susţinut că pârâţii au încălcat dispoziţiile Legii nr. 7/1996, întrucât au efectuat înscrieri în CF x Veza fără ca recurenta să fie încunoştinţată şi fără ca aceasta să poată contesta înscrierile, limitându-i recurentei dreptul de a folosi suprafaţa de teren cumpărată pentru care achită impozit.

A menţionat că nu poate să facă dovada demersurilor efectuate la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, întrucât această instituţie nu a răspuns solicitărilor sale.

Motivele de recurs nu au fost întemeiate în drept.

4. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia

Prin decizia nr. 176 din 12 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 962 din 8 septembrie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, urmare a recalificării căii de atac exercitate, din apel în recurs.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 25 iunie 2021, sub nr. x/2018/a1, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia completului din 30 iunie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

6. Întâmpinarea

Prin întâmpinare, intimata B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

7. Procedura de filtru

Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din 10 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis în principiu recursul, stabilindu-se termen pentru soluţionarea acestuia la 24 martie 2022, apreciindu-se că motivele de recurs formulate pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare.

Recurenţii şi-au întemeiat criticile aduse deciziei recurate pe prevederile art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ. potrivit cărora casarea unei hotărâri în recurs se poate dispune când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, dar şi pe prevederile punctului 8 ale aceluiaşi articol care reglementează un alt caz de casare, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

8.1. În dezvoltarea motivului de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta a susţinut că motivarea instanţei de apel este contradictorie deoarece pe de o parte instanţa ar reţine faptul că cererea de întabulare depusă de F. nu conferă valenţe ilicite operaţiunilor efectuate în CF x Veza deoarece întabularea loturilor s-a făcut pe numele A. şi E., respectiv G. şi H., însă confirmă legalitatea refuzului pârâţilor de a elibera un extras de carte funciară, deşi în situaţia în care imobilul era întabulat pe numele său în cartea funciară, legea îi permitea eliberarea unui extras de carte funciară de către BCPI Blaj cu privire la CF x Veza.

Verificând considerentele instanţei de apel se constată că, într-adevăr aceasta a reţinut că împrejurarea că cererea de întabulare în baza hotărârilor menţionate a fost efectuată de numitul F., nu conferă valenţe ilicite operaţiunilor efectuate în cf x Veza, având în vedere că au fost respectate prevederile hotărârilor judecătoreşti menţionate mai sus, iar întabularea loturilor s-a efectuat pe numele proprietarilor A. şi E., respectiv G. şi H. .

Pe de altă parte, din considerentele instanţei de fond rezultă că s-a apreciat că refuzul pârâţilor de a elibera un extras al cărţii funciare mai sus menţionate, invocat de reclamantă, nu a fost dovedit de către reclamantă, după cum nu a fost dovedit nici faptul că a fost depusă documentaţia necesară întabulării imobilului înscris în TP nr. x/23.05.1996, pentru a se putea solicita eliberarea unui extras al cărţii funciare privind acest imobil.

Înalta Curte reţine că, pe de o parte, se critică în calea de atac a recursului motivarea primei instanţe şi nu a deciziei atacate, pronunţată de către instanţa de apel, ce face obiectul prezentului control judiciar.

Pe de altă parte, în măsura în care instanţa de apel a validat considerentele hotărârii primei instanţe, apreciind că nu pot fi primite criticile apelantei, neexistând o faptă ilicită a intimaţilor, în accepţiunea art. 1349 C. civ., pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a acestora, aspect constatat în mod judicios de către instanţa de fond, nu se poate aprecia că cele două chestiuni asupra cărora s-a statuat ar fi contradictorii.

Astfel, chiar dacă urmare a întabulării imobilul figura pe numele reclamatei în cartea funciară şi legea îi permitea eliberarea unui extras de carte funciară de către BCPI Blaj cu privire la CF x Veza, instanţele anterioare au stabilit în urma administrării probatoriilor şi a stabilirii situaţiei de fapt că nu s-a dovedit refuzul pârâţilor de a elibera un extras al cărţii funciare mai sus menţionate.

Trebuie menţionat că asupra statuărilor instanţei cu privire la reţinerea situaţiei de fapt şi modul de interpretare a probatoriilor administrate (ce vizează critici de netemeinicie ale hotărârilor) nu se mai poate exercita cenzura în calea de atac a recursului, care este limitat doar la motivele de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În aceste condiţii, susţinerile instanţei de apel menţionate anterior nu sunt de natură a se contrazice, ele susţinând soluţia instanţei, argumentarea fiind logică, coerentă şi în acord cu normele legale incidente.

În contextul arătat, faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia instanţei, nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., decizia recurată fiind redactată în concordanţă cu exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi dezlegarea dată de instanţa de apel problemelor de drept deduse judecăţii fiind pe deplin şi coerent reţinută în considerente ce nu se contrazic şi care conduc la soluţia din dispozitiv .

Ca atare, faţă de toate argumentele expuse anterior, se constată că instanţa de apel a motivat în mod corespunzător hotărârea atacată, iar susţinerile recurentei nu sunt fondate, astfel încât Înalta Curte va respinge motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

8.2. În ceea ce priveşte critica fondată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se constată că recurenta a invocat la modul general încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 şi a Ordinelor ANCPI, fără a indica în concret temeiul de drept pretins a fi neaplicat sau interpretat greşit de către instanţa de apel.

Cu titlu prealabil se constată că acţiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D. a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 488/2019 a Tribunalului Alba, reţinându-se ca situaţie de fapt că la data de 4 ianuarie 2001 a fost întabulat în CF x Veza, dreptul de proprietate al reclamantei A. şi al soţului acesteia E. asupra imobilului cu nr. top nou x, casă şi curte intravilan, cu titlu de sistare indiviziune, iniţial cumpărare şi construire, conform deciziei civile nr. 543/A/2000 a Tribunalului Alba.

Ulterior, la data de 23 august 2004, ca urmare a schimbării în tot a deciziei civile nr. 543/A/2000 a Tribunalului Alba, prin decizia civilă nr. 687/A/2003 a Tribunalului Alba şi decizia civilă nr. 2608/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, după admiterea unei cereri de revizuire, a fost restabilită situaţia anterioară de carte funciară existentă anterior datei de 4 ianuarie 2001, imobilul cu nr. top x revenind proprietarului de sub B8, I., cu titlu de moştenire.

La data de 4 aprilie 2007 a fost întabulat în aceeaşi carte funciară, dreptul de proprietate al reclamantei şi al soţului acesteia, asupra imobilului cu nr. top nou x, curte şi grădină în suprafaţă de cf de 1092 mp şi reală de 1401 mp, în baza deciziei civile nr. 234/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a deciziei nr. 1985/R/2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, conform raportului de expertiză topografică întocmit de J., K. şi L. - varianta IV şi completare I şi II.

Instanţa de fond a apreciat că susţinerile reclamantei în sensul că pârâţii i-au cauzat un prejudiciu prin faptul că au operat în CF x Veza dispoziţiile hotărârilor succesive pronunţate de instanţele judecătoreşti cu privire la imobilul înscris în această carte funciară au fost considerate nefondate, câtă vreme a fost respectată cronologia acestora, iar înscrierile reflectă dispozitivul. S-a mai apreciat că refuzul pârâţilor de a elibera un extras al cărţii funciare mai sus menţionate, invocat de reclamantă, nu a fost dovedit de către reclamantă, după cum nu a fost dovedit nici faptul că a fost depusă documentaţia necesară întabulării imobilului înscris în TP nr. x/23.05.1996, pentru a se putea solicita eliberarea unui extras al cărţii funciare privind acest imobil.

Aşa fiind, s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1349 din C. civ., deoarece fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu nu există, motiv pentru care acţiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Analizând apelul declarat de reclamantă, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că este nefondat, constatând, în esenţă, că în mod corect Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, deoarece nu poate fi reţinută existenţa vreunei fapte ilicite a intimaţilor cu ocazia efectuării operaţiunilor de carte funciară în cf x Veza, în baza deciziei civile nr. 234/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a deciziei nr. 1985/R/2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a dispus dezmembrarea imobilului în două parcele, conform raportului de expertiză topografică întocmit de J., K. şi L. - varianta IV şi completare I şi II.

Recurenta a reluat în prezenta cale de atac motivele de apel formulate împotriva sentinţei instanţei de fond, fără a aduce critici specifice deciziei pronunţate de instanţa de apel, această din urmă hotărâre făcând obiectul controlului judiciar.

Astfel, susţine că deşi înscrierea în cartea funciară se realizează prin actul de voinţă al titularului dreptului tabular, în baza unei cereri şi a unor înscrisuri doveditoare, iar, în speţă, titularii A. şi E. nu s-au adresat BCPI Blaj cu o cerere de intabulare, în mod greşit s-a dat eficienţă cererii înregistrate sub nr. x/04.04.2007 la BCPI Blaj, formulată de F., care nu era parte în niciun dosar, că înscrierea nu a fost comunicată M., că registratorul de carte funciară trebuia să constate existenţa impedimentelor la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, în sensul că, în decizia civilă nr. 234/2006, linia de graniţă este înlăturată şi suprafaţa de teren reală din raportul de expertiză şi completarea I şi II este mult mai mare decât suprafaţă din CF x Veza, că ar fi trebuit să verifice stadiul de soluţionare a dosarului civil nr. x/2006 în momentul depunerii cererii de întabulare de către F., acest dosar fiind notat în CF x Veza la foaia B14, dar şi încheierea nr. 186/31.01.2007 şi că nu a notat această încheiere în cartea funciară şi nu a comunicat vreun răspuns la această încheiere.

Acestor critici le-a răspuns în mod punctual instanţa de apel, arătând că împrejurarea că în CF x Veza era notat procesul intentat de apelantă sub nr. x/2006, împotriva Comisiei locale de fond funciar Blaj şi Comisiei Judeţene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu era de natură să împiedice efectuarea operaţiunilor de dezmembrare, în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Lipsa de eficienţă a acestei notări este confirmată şi de faptul că, prin sentinţa civilă nr. 256/2007 a Judecătoriei Blaj, definitivă prin decizia civilă nr. 529/2007 a Tribunalului Alba, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la decizia civilă nr. 687/A/2003 a Tribunalului Alba şi la decizia civilă nr. 2608/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, iar contestaţia reclamantei a fost respinsă pentru incidenţa autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte restabilirea situaţiei de carte funciară în anul 2004, s-a constatat că, urmare a admiterii unei cereri de revizuire şi schimbării în tot a deciziei civile nr. 543/A/2000 a Tribunalului Alba, prin decizia civilă nr. 687/A/2003 a Tribunalului Alba şi decizia civilă nr. 2608/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost restabilită situaţia de carte funciară existentă anterior datei de 4 ianuarie 2001, iar imobilul cu nr. top x a revenit proprietarului de sub B8, I., cu titlu de moştenire.

Nu în ultimul rând, sub aspectul faptei ilicite, a fost avut în vedere şi faptul că plângerea penală formulată împotriva pârâţilor B. şi C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu vizând aceleaşi operaţiuni de carte funciară, a fost clasată prin ordonanţa din data de 24.03.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Blaj, definitivă prin încheierea penală nr. 22/15.07.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Blaj, reţinându-se că fapta de abuz în serviciu nu există, fiind constatată prezumtia de legalitate întabulării deciziei civile nr. 324/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, precum şi faptul că prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2012 (prin care apelanta a atacat cu plângere soluţia BCPI Blaj de respingere a cererii de întabulare pe numele său a parcelelor 20/1 şi 21/1) s-a statuat cu putere de lucru judecat că întabularea deciziei civile nr. 324/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost efectuată în mod legal de către BCPI Blaj.

Acestor considerente recurenta nu aduce critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ci reiterează aspecte de fapt în sensul că nu a formulat cerere de întabulare, că s-a dat eficienţă cererii unei alte persoane, că nu s-a avut în vedere notarea unui litigiu în Cartea funciară, că nu i s-a comunicat încheierea de Carte funciară, că nu s-a verificat linia de graniţă din decizia civilă nr. 234/2006 şi raportul de expertiză completare I şi II, că nu i s-a acordat suport pentru a înţelege situaţia sa de carte funciară, etc.

Instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt care deja a fost constatată, deoarece modul în care instanţele de fond au interpretat probele administrate şi au stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu constituie motiv de recurs în reglementarea art. 488 C. proc. civ.

O reinterpretare a probatoriilor administrate în cauză nu mai este posibilă în calea de atac a recursului, aşa cum s-a arătat anterior, astfel încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai poate reanaliza înscrisurile depuse la dosar, aşa cum solicită recurenta, pentru a schimba datele referitoare la situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către instanţele anterioare.

De asemenea, în conţinutul hotărârii atacate nu s-a reţinut că ar fi fost aplicate greşit dispoziţiile art. 28 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, (art. 46 alin. (5) în forma invocată de recurentă) potrivit cărora înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu şi nici ale art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ (art. 50 invocat în cererea de recurs), conform căruia încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

În speţă, recurenta nu a criticat decizia Curţii de Apel din perspectiva nemotivării dezlegării date acestor susţineri, iar aceste aspecte nu pot forma în mod direct obiect al recursului, câtă vreme în această cale extraordinară de atac nu se poate invoca schimbarea situaţiei de fapt reţinute de instanţele de fond.

Având în vedere situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel şi care nu mai poate face obiectul criticilor în calea de atac a recursului (ce poate viza doar motivele de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.), Înalta Curte constată că în mod just a apreciat Curtea de Apel că, nefiind dovedită fapta ilicită prejudiciabilă, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt impuse în mod cumulativ de dispoziţiile art. 1349 C. civ.

În atare condiţii, reţinându-se natura licită a faptelor pârâţilor, nu mai este cazul a se analiza îndeplinirea celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia, fiind cert, raportat la cele arătate mai sus şi consemnate în considerentele hotărârii atacate, că instanţa a aplicat şi interpretat în mod corect textele legale incidente în cauză.

Faţă de aceste împrejurări, nefiind fondat nici motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, potrivit art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat reclamanta A. împotriva deciziei nr. 962 din 8 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 962 din 8 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 martie 2022.