Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 623/2022 AI generated

Inadmissibility of revision for contradiction of judgments due to absence of triple identity and prior adjudication of res judicata exception

Case Number Decizia nr. 623/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the appellate court's decision to deem the petition for revision inadmissible, thereby leaving the 2017 judgment final and binding. The dispute centered on a petition for revision grounded in the alleged contradiction of judgments, where the petitioner argued that a 2017 judgment issued by a lower court violated the authority of a prior 2016 appellate decision in a related property restitution and enforcement case. The decisive legal basis for the dismissal was the finding that the triple identity of parties, object, and cause required by Article 1201 of the Civil Code and Article 322(7) of the Code of Civil Procedure was not met, as the objects of the two proceedings differed (one concerning the return of forced execution for specific costs, the other a general objection to enforcement). Furthermore, the court held that the exception of the authority of the judgment on the matter was properly raised and substantively analyzed in the second proceeding, thus satisfying the admissibility conditions for revision, which require that such an exception was not previously invoked or was omitted by the instance court.

Legislator headnote

AI generated

art. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 1201 C. proc. civ, art. 1201 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of revision for contradiction of judgments due to absence of triple identity and prior adjudication of res judicata exception: The dispute centered on a petition for revision grounded in the alleged contradiction of judgments, where the petitioner argued that a 2017 judgment issued by a lower court violated the authority of a prior 2016 appellate decision in a related property restitution and enforcement case. The decisive legal basis for the dismissal was the finding that the triple identity of parties, object, and cause required by Article 1201 of the Civil Code and Article 322(7) of the Code of Civil Procedure was not met, as the objects of the two proceedings differed (one concerning the return of forced execution for specific costs, the other a general objection to enforcement). Furthermore, the court held that the exception of the authority of the judgment on the matter was properly raised and substantively analyzed in the second proceeding, thus satisfying the admissibility conditions for revision, which require that such an exception was not previously invoked or was omitted by the instance court.

Keywords

AI generated
revision of a judgment res judicata restitution of property article of civil procedure matter in dispute grounds for cassation

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 24 martie 2022

După deliberare, asupra cererii de recurs pendinte constată următoarele:

1. Hotărârea supusă recursului

Prin decizia nr. 148 din 29 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care revizuenta a susţinut că sentinţa civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Analizând susţinerile recurentei, curtea a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, întrucât, în cel de-al doilea proces, reprezentat de dosarul nr. x/2014, soluţionat în primă instanţă de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost analizate criticile revizuentei cu privire la încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a tribunalului, constatându-se că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză prevăzute de art. 1201 C. proc. civ., respectiv că obiectul dosarului nr. x/2014 - contestaţie la executare şi întoarcerea executării - este diferit de cel al întoarcerii executării care a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fiind analizată autoritatea de lucru judecat.

2. Recursul

Împotriva deciziei nr. 148 din 29 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs revizuenta, solicitând modificarea acesteia în baza art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, că, deşi a susţinut prin cererea de revizuire că hotărârea potrivnică deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă este sentinţa civilă nr. 3428 din 22 martie 2017 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, curtea a reţinut eronat în considerentele deciziei recurate că prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV- a civilă s-a statuat cu privire la caracterul nefondat al criticilor referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 532R/2016 a aceleiaşi instanţe.

A susţinut că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece instanţa nu şi-a motivat soluţia şi nu a verificat dacă prin hotărârea definitivă care a făcut obiectul revizuirii, respectiv sentinţa civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a pronunţat sau nu asupra excepţiei invocate, ci s-a raportat la o hotărâre care nu a făcut obiectul cererii de revizuire şi care nu a modificat sau casat sentinţa atacată cu revizuire.

A afirmat că, în mod greşit s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 teza finală C. proc. civ., deşi instanţa nu a analizat sentinţa civilă nr. 3428 din 22 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi nu a avut în vedere că excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, invocată în faţa judecătoriei, nu a fost soluţionată prin hotărârea definitivă, respectiv prin sentinţa menţionată, omiţând să se pronunţe asupra excepţiei.

Astfel cum reiese din considerentele sentinţei a cărei revizuire a solicitat-o, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nu a pus în discuţie şi nu a soluţionat excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, invocată la termenul din 7 decembrie 2016 prin notele de şedinţă.

Deşi curtea trebuia să verifice dacă excepţia a fost soluţionată prin sentinţă, aceasta nu procedat la examinarea sentinţei şi nu a indicat fila şi paragraful în care a fost analizată excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 532R/2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă pentru a justifica soluţia pronunţată, respectiv inadmisibilitatea cererii de revizuire.

A arătat că, pentru a pronunţa o hotărâre temeinică şi legală, curtea trebuia să analizeze sentinţa nr. 3428 din 22 martie 2017 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, care a făcut obiectul cererii de revizuire, iar nu decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care este străină de cauza dedusă judecăţii.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva sentinţei civile nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, prin care a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi s-au anulat în parte actele de executare silită în ceea ce priveşte procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 19 iunie 2014 şi a actelor de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 92/2013 al SCPEJ B., în sensul reducerii onorariului de avocat de la 1500 RON la 500 RON; a fost admisă cererea de întoarcere a executării silite şi s-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 1.000 RON.

Motivul de revizuire invocat a fost contrarietatea de hotărâri, respectiv încălcarea, prin sentinţa civilă nr. 3428 din 22 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014 a autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dată în dosarul nr. x/2016, prin care a fost admis recursul declarat de revizuentă împotriva sentinţei civile nr. 2775 din 14 martie 2016 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a fost anulată sentinţa, iar după rejudecarea fondului, s-a constatat ca fiind intervenită compensaţia legală între creanţa deţinută de intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva recurentei, în valoare de 1.000 RON, izvorâtă din sentinţa civilă nr. 3525 din 19 martie 2015 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, irevocabilă, şi creanţa recurentei, deţinută împotriva intimatei, în valoare de 500 RON, rezultată din sentinţa civilă nr. 3525 din 19 martie 2015 a acestei din urmă instanţe, irevocabilă, până la concurenţa sumei de 500 RON; a fost obligată recurenta la plata către intimată a sumei de 500 RON, reprezentând sumă executată silit, în mod nelegal, în dosarul de executare nr. 92/2013 al SCPEJ B..

Sentinţa civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014 a rămas definitivă prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, urmare respingerii recursurilor declarate de recurentă şi de intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Prin criticile invocate în recurs, recurenta a susţinut încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 532R din 17 iunie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016 prin sentinţa civilă nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, şi incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul îndeplinirii condiţiilor privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză prevăzute de art. 1201 C. civ., hotărârile fiind date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane cu aceeaşi calitate.

Examinând aceste motive de recurs, Înalta Curte observă că aceste susţineri ale recurentei nu sunt fondate, câtă vreme cele două dosare în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice nu au avut obiecte identice, pentru a se confirma existenţa triplei identităţi prevăzute de art. 1201 C. civ., iar în cel de-al doilea dosar, nr. x/2014, a fost invocată şi analizată excepţia autorităţii de lucru judecat.

Referitor la obiectul dosarului nr. x/2016, în care a fost pronunţată decizia nr. 532R din 17 iunie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, se constată că acesta a avut ca obiect întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 92/2013, cu privire la suma de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de executare, prin restabilirea în parte a situaţiei anterioare.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2014, în care a fost pronunţată sentinţa suspusă revizuirii, acesta a avut ca obiect contestaţia la poprire formulată de debitoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în contradictoriu cu creditoarea A., prin care s-a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 92/2013, suspendarea tuturor actelor de executare silită şi suspendarea executării silite până la soluţionarea cauzei.

Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulată în cauză, creditoarea A. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu contestaţia la executare formulată în dosarul nr. x/2013 ce a vizat actele de executare emise la 11 martie 2013 în dosarul de executare nr. 92/2013, contestaţie soluţionată definitiv prin decizia nr. 2271R din 27 iunie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în sensul admiterii recursului declarat de creditoare şi respingerii contestaţiei la executare, ca neîntemeiate.

Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată de recurentă şi prin notele de şedinţă depuse la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la 7 decembrie 2016 şi 1 februarie 2017, prin cel din urmă script, recurenta invocând excepţia autorităţii de lucru judecat şi în raport de sentinţa nr. 3525/2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi de decizia nr. 532R din 17 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 1 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a prorogat pentru termenul din 15 martie 2017 punerea în discuţia părţilor şi pronunţarea asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat.

La termenul din 15 martie 2017, potrivit consemnărilor din cuprinsul încheierii întocmite la acea dată, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, reţinând că în dosarul nr. x/2015 s-a contestat procesul-verbal din 16 mai 2014, iar în dosarul nr. x/300/2014 s-a contestat procesul-verbal din 19 iunie 2014, acestea fiind acte de executare succesive şi diferite, independent de similitudinea de motive de nelegalitate invocate.

Prin motivele de recurs formulate împotriva încheierii din 15 martie 2017 şi a sentinţei civile nr. 3428 din 22 martie 2017, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2014, recurenta a criticat soluţia dată asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, criticile fiind analizate de instanţa de recurs prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinându-se că sunt nefondate, în raport de neîndeplinirea triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză impusă de dispoziţiile art. 1201 C. civ., obiectul contestaţiei la executare dedus judecăţii în dosarul nr. x/2014, cuprinzând şi cererea de întoarcere a executării, fiind diferit de cel al întoarcerii executării din dosarul nr. x/2016,

Astfel, contrar susţinerilor recurentei, la filele x ale deciziei nr. 358R din 19 septembrie 2017, tribunalul a examinat temeinicia soluţiei date în primă instanţă asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, concluzionând că în mod judicios aceasta a fost respinsă prin sentinţa recurată.

Faţă de constatările de mai sus, Înalta Curte reţine că, în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, în care a fost pronunţată sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat, a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, asupra căreia instanţa s-a pronunţat.

Or, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de revizuire, una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă în neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanţa să fi omis punerea acesteia în discuţia contradictorie a părţilor.

Invocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat presupune verificarea triplei identităţi de elemente, respectiv părţi, obiect şi cauză, în raport cu cea de-a doua cerere de chemare în judecată.

Pe de altă parte, trebuie reţinut că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită controlul judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii şi nici nu apreciază care dintre acestea conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, care rezultă din prima hotărâre pronunţată, în caz afirmativ, procedând la anularea ultimei hotărâri.

Prin urmare, nu se poate reţine că instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile procedurale aplicabile în cauză pentru a fi incidente prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., astfel cum a susţinut recurenta şi nici că instanţa nu s-a pronunţat asupra obiectului învestirii sale, sentinţa supusă revizuirii rămânând irevocabilă prin decizia nr. 358R din 19 septembrie 2017 a tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 148 din 29 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 148 din 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 martie 2022.