Extraordinary appeal inadmissible against final decision on case transfer under principles of legality of appeal paths

Şedinţa publică din data de 23 martie 2022

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în data de 09 iunie 2021, contestatorul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 126 F din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în data de 17 iunie 2021 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a învederat că formulează cerere de recurs împotriva hotărârii nr. 126/2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020 şi a hotărârii nr. 69/2021 din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020, solicitând anularea hotărârilor atacate şi soluţionarea fondului cauzei, în sensul admiterii cererilor de strămutare care au făcut obiectul dosarului nr. x/2020, precum şi a dosarului nr. x/2021

A mai precizat că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de strămutare nu a motivat în fapt şi în drept soluţia de respingere, încheierea din 29 mai 2020 fiind transmisă tardiv în data de 01 iulie 2020, fără semnătura judecătorului, fără ştampilă, fără datele fiscale ale instituţiei şi fără număr de ordine în Registrul Naţional de Prelucrare a Datelor cu Caracter Personal.

În continuare, recurentul a redat conţinutul cererii de strămutare a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor în datele de 15 şi 19 iulie 2021, potrivit dovezilor de înmânare aflate la filele x.

Prin întâmpinarea depusă în data de 20 iulie 2021, intimaţii B. şi C. au invocat inadmisibilitatea căii de atac a recursului, având în vedere principiul legalităţii căii de atac prevăzut de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. în susţinerea inadmisibilităţii recursului, intimaţii au arătat că recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri definitive.

Intimaţii au mai invocat în cuprinsul întâmpinării excepţia lipsei de interes în declararea recursului, întrucât, ulterior pronunţării încheierii nr. 15/2020, Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea pronunţată în 11 februarie 2021, în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de strămutare a dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti; pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, partea nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate, iar recursul nu este legal timbrat.

Totodată, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului, precum şi cu privire la excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes, invocate de intimaţi.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 29 octombrie 2021, respectiv la 02 noiembrie 2021.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimaţi, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, se constată că, aşa cum rezultă din viza administrativă din data de 14 iunie 2020, a Curţii de Apel Bucureşti, în prezenta cauză, prezenta instanţă a fost învestită cu soluţionarea cererii de recurs formulate împotriva sentinţei civile nr. 126 F din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.

Astfel, se reţine că hotărârea ce formează obiectul recursului dedus judecăţii este pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva încheierii nr. 15 din 29 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, prin care au fost respinse cererile de strămutare formulate de către recurent la datele de 20.01.2020, 11.05.2020 şi 12.05.2020.

Potrivit dispoziţiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului.

Se reţin, totodată, şi prevederile alin. (4) al art. 508 C. proc. civ., care stipulează că hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Aşadar, întrucât hotărârea ce a făcut obiectul contestaţiei în anulare este definitivă, rezultă că şi sentinţa civilă ce face obiectul prezentei căi de atac, respectiv sentinţa civilă nr. 126 F din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este o hotărâre definitivă, care nu poate fi supusă controlului de legalitate prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului.

Potrivit principiului legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 126 F din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 126 F din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2022.