Guardianship petition jurisdiction: Buzau court assigned exclusive competence based on protected person's effective residence

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 21 aprilie 2021, sub nr. x/2021, petentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B., instituirea curatelei şi desemnarea fratelui său, C., calitate de curator pentru intimat.

În motivare, în esenţă, petentul a arătat că numitul B. are o stare de sănătate precară, cu probleme neurologice grave. Din actele medicale eliberate de-a lungul timpului şi de Spitalul de Psihiatrie Socola din Iaşi, rezultă că acesta are şi probleme psihice serioase care nu-i permit a se administra singur.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 178 lit. a) şi b), art. 180, art. 182 pct. 1, 2 şi 3 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4658 din data de 8 octombrie 2021, Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., conform cărora " (1)Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială în are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

A mai arătat că intimatul B. are domiciliul stabilit în municipiul Brăila, dar în prezent este internat la Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca. Localitatea respectivă se află în circumscripţia Judecătoriei Buzău, care este competentă să soluţioneze cauza pe de o parte, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, iar pe de altă parte, întrucât se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă să fie interpretată în sensul de locuinţa la care se află intimatul efectiv.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Buzău, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 6479 din 9 decembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a constatat că, la data introducerii cererii de chemare în judecată la Judecătoria Brăila, acesta fiind momentul în funcţie de care trebuie apreciată competenţa instanţei, o schimbare ulterioară a domiciliului neinfluenţând competenţa, intimatul B. avea domiciliul stabilit în mun. Brăila, astfel cum reiese din verificările efectuate în baza de date electronică a DEPABD al căror rezultat a fost consemnat în procesul-verbal aflat la dosarul instanţei, în plus, neexistând nicio probă la dosarul cauzei din care să reiasă faptul că, la data sesizării Judecătoriei Brăila, intimatul domicilia în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buzău.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie cererea de instituire a curatelei cu privire la intimatul B. şi desemnarea fratelui său, C., calitate de curator pentru intimat.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de modul de aplicare a art. 114 C. proc. civ. şi de interpretarea noţiunii de domiciliu.

Potrivit dispoziţiilor art. 114 Cod procedură civivilă "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Conform dispoziţiilor C. civ. cuprinse în art. 91 "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate rezultă că, în accepţiunea C. civ., prin noţiunea de domiciliu la care face trimitere art. 179 lit. a) C. civ., trebuie să se înţeleagă locuinţa unde se găseşte în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare. Aceasta întrucât, menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective.

În plus, dacă se are în vedere scopul pentru care s-a dat în competenţa instanţei de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate soluţionarea cererii de instituire a curatelei, acela de a facilita accesul acestor persoane aflate în situaţii speciale la instanţă şi dacă se ţine seama de semnificaţia noţiunii de " domiciliu" rezultând din C. civ., se desprinde concluzia că ceea ce interesează pentru stabilirea competenţei teritoriale în ipoteza reglementată de art. 179 alin. (1) lit. a) C. civ. este locuinţa efectivă a persoanei ocrotite.

În acest sens, art. 87 C. civ. prevede că " Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Prin urmare, întrucât prin art. 114 C. civ. se prevede o situaţie de excepţie de la regula instituită de acest articol - "dacă legea nu prevede altfel" -, iar legea care prevede altfel este C. civ., din interpretarea căruia prin noţiunea de domiciliu se înţelege adresa unde persoana ocrotită locuieşte efectiv, se reţine că în speţă suntem în prezenţa unei norme speciale de competenţă imperativă care reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări.

Pentru aceste motive, Înalta Curte reţine că, potrivit de dispoziţiile art. 179 alin. (1) lit. a) raportat la art. 178 lit. a) C. civ., instanţa de tutelă competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Buzău, ca instanţă în a cărei rază teritorială se află Săpoca, B. fiind internat la Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă din respectiva localitate.

Pentru considerentele înfăţişate, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2022.