Jurisdiction of court of execution for enforcement challenge filed at adjacent appellate circuit despite mandatory territorial competence based on debtor's seat
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by determining that the Bucharest Sector 5 Court has exclusive territorial competence to hear the case, thereby reversing the initial declination by the Ploiesti Court and overriding the subsequent declination by the Bucharest court. The dispute involved a contestation of execution filed by a state ministry (the debtor) against a private individual, challenging the forced execution and related acts initiated by a judicial bailiff, with the core issue being whether the filing at a court in an adjacent appellate circuit was valid. The decisive legal basis was Article 714(1) and Article 651(1) of the Code of Civil Procedure, which establish that the execution court is the one located in the jurisdiction of the debtor's registered seat; the Court held that the alternative territorial competence under Article 127(2) did not apply because it is facultative and allows a plaintiff to choose an alternative court only when suing a judge at the otherwise competent court, whereas the debtor here had initially opted for the adjacent jurisdiction without invoking the specific grounds that would permit such a deviation from the mandatory rule based on the debtor's seat.
Legislator headnote
AI generatedart. 720 C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ; Jurisdiction of court of execution for enforcement challenge filed at adjacent appellate circuit despite mandatory territorial competence based on debtor's seat: The dispute involved a contestation of execution filed by a state ministry (the debtor) against a private individual, challenging the forced execution and related acts initiated by a judicial bailiff, with the core issue being whether the filing at a court in an adjacent appellate circuit was valid. The decisive legal basis was Article 714(1) and Article 651(1) of the Code of Civil Procedure, which establish that the execution court is the one located in the jurisdiction of the debtor's registered seat; the Court held that the alternative territorial competence under Article 127(2) did not apply because it is facultative and allows a plaintiff to choose an alternative court only when suing a judge at the otherwise competent court, whereas the debtor here had initially opted for the adjacent jurisdiction without invoking the specific grounds that would permit such a deviation from the mandatory rule based on the debtor's seat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis for the final decision to determine the competent court in the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 22 martie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 04 iunie 2021, sub numărul x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., a contestat actele de executare silită în dosarul nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B.. A solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional anterior menţionat, inclusiv a încheierii de numire expert, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii.
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 656-657, art. 670, art. 712-art. 720 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7376 din data de 5 octombrie 2021, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, dup caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În speţă, sediul debitorului contestator se află în Bucureşti.
A conchis că, în temeiul dispoziţiilor legale anterior menţionate, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are sediul debitorul la data începerii executării silite, în speţă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1185 din 14 februarie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
A reţinut în cauză aplicabilitatea art. 127 alin. (2) C. proc. civ.. S-a constatat că, pe de o parte, sediul contestatorului este în sectorul 5 şi această situaţie de fapt ar avea drept consecinţă reţinerea competenţei în calitate de instanţă de executare şi, pe de altă parte, la instanţa superioară Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti (respectiv Tribunalul Bucureşti) îşi desfăşoară activitatea de judecător intimata.
A conchis că, deşi art. 127 alin. (2) C. proc. civ. instituie o formă de competenţă teritorială alternativă, contestatorul a făcut uz de posibilitatea prevăzută de a sesiza o instanţă de acelaşi grad cu cea competentă teritorial (Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti), aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate (Curtea de Apel Ploieşti) cu curtea de apel în a cărei rază teritorială se află instanţa care ar fi fost competentă (Curte de apel Bucureşti), sesizând astfel Judecătoria Ploieşti. A mai reţinut şi considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul acţiunii îl constituie cererea înregistrată de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata A., prin care s-a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..
Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de aplicabilitatea sau nu în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.
Art. 651 alin. (1) din acelaşi cod prevede că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.’’
Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Justiţiei are, la data sesizării organului de executare, sediul în municipiul Bucureşti, Înalta Curte reţine că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Înalta Curte nu poate reţine aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acestea instituie o competenţă facultativă, în sensul în care se prevede că, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Or, în cauză, se constată că reclamantul Ministerul Justiţiei a optat dintru început pentru sesizarea Judecătoriei Ploieşti, care nu-şi putea declina competenţa în cauză prevalându-se de dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele înfăţişate, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2022.