Jurisdiction in paternity actions: public order nature of territorial competence norms and ex officio raising of incompetence

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti sub nr. x/2021, la data de 03.06.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., având ca obiect tagadă paternitate, a solicitat instanţei, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate că reclamantul este tatăl minorei D., să constate că pârâtul B. nu este tatăl minorei D., să dispună radierea numelui pârâtului B. de la rubrica "numele tatălui" din registru stării civile a Municipiului Bucureşti şi din certificatul de naştere al minorei, să dispună înscrierea numelui reclamantului la rubrica "numele tatălui" în registru stării civile a Municipiului Bucureşti şi din certificatul de naştere al minorei, să dispună radierea numelui de familie al minorei din registru stării civile a Municipiului Bucureşti şi din certificatul de naştere al minorei, întrucât la această rubrică figurează numele de familie al pârâtei, respectiv acela de E., să dispună înscrierea numelui A. la numele de familie al minorei din registru stării civile a Municipiului Bucureşti şi din certificatul de naştere al minorei şi să dispună ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată de către reclamant şi de către mama acesteia.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 429, 432, 438 C. civ., art. 148-150, 192, 194, 195, 197 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 9662 din data de 28 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 şi art. 116 C. proc. civ. şi, deşi legiuitorul a prevăzut expres competenţa teritorială alternativă în privinţa cererilor privitoare la stabilirea filiaţiei, reclamantul este în drept sa sesizeze cu acţiunea în stabilirea filiaţiei/fie instanţa de la domiciliul său, fie instanţa de la domiciliul pârâtului.

A constatat că, în prezent, reclamantul locuieşte împreună cu pârâta în fapt în Braşov, iar pârâtul în Bucureşti şi, în consecinţă, având în vedere şi scopul pentru care legiuitorul a instituit competenţa alternativă în favoarea reclamantului, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 418/2021 din 27 ianuarie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

A reţinut în cauză aplicabilitatea art. 129 pct. 3 C. proc. civ., conform căruia necompetenţa este de ordine privată şi nu poate fi invocată din oficiu. A apreciat instanţa că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a devenit competentă să soluţioneze prezenta cauză prin investirea sa în mod legal de către reclamant.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie cererea prin care reclamantul a solicitat instanţei, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că acesta este tatăl minorei, că pârâtul nu este tatăl minorei, să se dispună radierea numelui pârâtului de la rubrica "numele tatălui" din registrul stării civile şi din certificatul de naştere al minorei, să se dispună înscrierea numelui reclamantului la rubrica "numele tatălui" în registrul stării civile şi din certificatul de naştere al minorei, să se dispună radierea numelui de familie al minorei şi înscrierea numelui său din registrul stării civile a Municipiului Bucureşti şi din certificatul de naştere al minorei şi să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată de către reclamant şi de către mama acesteia.

Prima instanţă sesizată a apreciat că în materia stabilirii filiaţiei, competenţa teritorială este exclusivă şi, observând dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi împrejurarea că reclamantul locuieşte împreună cu pârâta în Braşov, iar pârâtul în Bucureşti, a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Aceasta din urmă, apreciind că în materia de faţă competenţa este alternativă, de ordine privată, iar excepţia necompetenţei nu putea fi invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţe sesizate.

Se observă astfel că, pentru a hotărî că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti trebuie considerată competentă să soluţioneze acţiunea, Judecătoria Braşov a avut în vedere, ca unic şi exclusiv argument, împrejurarea că întrucât competenţa instituită prin dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este una alternativă, acest fapt trimite la concluzia că, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa ar fi de ordine privată şi că, din acest motiv, excepţia de necompetenţă teritorială rezultată din încălcarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu ar putea fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată.

Astfel fiind, a conchis Judecătoria Braşov că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, impunându-se constatarea că declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Braşov s-a făcut cu încălcarea legii.

Văzând aceste statuări şi raţionamentul juridic de care a uzat Judecătoria Braşov, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că ele sunt eronate, vădind o greşită înţelegere a naturii juridice a normelor de competenţă stabilite prin dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii legale, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai sunt competente:

"1. Instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei".

Rezultă, aşadar, că în cazul acţiunilor privitoare la stabilirea filiaţiei (între care se cuprinde şi acţiunea ce face obiectul prezentului proces), competenţa teritorială este alternativă, reclamantul putând alege între instanţa de la domiciliul pârâtului şi cea de la domiciliul reclamantului. Instituirea prin lege a unei competenţe teritoriale alternative şi, deci, a unui drept de a alege în beneficiul reclamantului nu este însă de natură a trimite, prin ea însăşi, la concluzia că într-o asemenea situaţie normele de competenţă teritorială sunt de ordine privată şi că, prin consecinţă, invocarea excepţiei de necompetenţă rezultate din încălcarea lor ar urma regimul stabilit prin prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că excepţia ar putea fi invocată doar de către pârât, iar nu şi de către instanţă din oficiu.

Are în vedere Înalta Curte că pentru a se determina natura normelor de competenţă teritorială, respectiv dacă acestea sunt de ordine publică sau, dimpotrivă, de ordine privată, este necesar a se recurge la reperul oferit de dispoziţiile cuprinse în alin. (1) al art. 126 C. proc. civ.:

"Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Astfel fiind, concluzia de tras este aceea că, pornind de la regula cu valoare de principiu potrivit căreia părţilor le este permis să deroge numai de la normele de ordine privată (purtătoare ale intereselor părţilor), iar nu şi de la cele de ordine publică (căci acestea pun în discuţie şi protejează un interes prin excelenţă public, deci supraindividual), pentru a se stabili dacă anumite norme de competenţă teritorială sunt de ordine publică ori privată, este necesar a se vedea dacă procesele respective privesc bunuri ori alte drepturi de care părţile pot dispune sau, din contră, dacă privesc alte categorii de drepturi sau situaţii juridice, în legătură cu care dreptul de a dispune de ele nu le este recunoscut părţilor.

În ce priveşte categoria particulară a acţiunilor în stabilirea filiaţiei, evocată de prevederile art. 113 alin. (1) pct. C. proc. civ., este vădit că acestea, centrate fiind pe determinarea unor elemente de stare civilă a persoanei, sunt excluse din sfera dreptului de a dispune al părţilor, astfel că, într-o necesară şi limpede consecinţă, normele de competenţă teritorială nu ar putea fi considerate decât ca fiind de ordine publică, iar nu privată.

În logica acestor statuări, faptul că art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială alternativă nu înseamnă că aceasta este şi de ordine privată; dimpotrivă, este vorba, în cazul încălcării lor, despre o necompetenţă de ordine publică, supusă unui regim de invocare privilegiat (cel oferit de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.), comparativ cu acela ataşat necompetenţei de ordine privată (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

În considerarea celor de mai sus, se impune constatarea că în mod greşit Judecătoria Braşov a apreciat că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nu putea invoca din oficiu necompetenţa sa teritorială şi că, pentru acest unic motiv, se impune retrimiterea dosarului, prin declinarea competenţei, la această din urmă instanţă.

Se va stabili, deci, în favoarea Judecătoriei Braşov competenţa de soluţionare a acţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2022.