Recusal motion for refusal to administer evidence and procedural violations dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea formulată la data de 28 septembrie 2020, în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, după încheierea dezbaterilor în cauză şi reţinerea cauzei în pronunţare, recurentul A. a declarat oral că înţelege să recuze completul de judecată civil recurs -02.

Prin încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a admis cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum de 300 RON, datorată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Iaşi, formulată de petentul A..

Prin aceeaşi încheiere, Curtea de Apel Iaşi a respins cererea de recuzare formulată de petent ca inadmisibilă.

2. Recursul declarat în cauză.

Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a declarat recurs petentul A. la data de 30 octombrie 2020 (dată plic poştă dosar recurs).

În cuprinsul cererii de recurs, petentul A. a dezvoltat, în esenţă, următoarele critici:

- judecătorii Curţii de Apel au încălcat grav articolele de lege şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;

- Curtea de Apel nu a respectat decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi i-a trimis un înscris care îl obliga, pentru soluţionarea cererii de recuzare să achite taxă de timbru de 300 RON, deşi a formulase cerere de ajutor public judiciar;

- prin încheierea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute în art. 12 C. proc. civ. a căror nerespectare atrage sancţiune a nulităţii;

- completul de judecată nu a făcut cercetarea judecătorească refuzând să facă adresă la Primăria Şiretei, Judeţul Iaşi pentru comunicarea la dosar a unei copii de pe Registrul Agricol al bunurilor mamei sale, B.;

- s-a făcut judecata în lipsa petentului şi nu i-a fost desemnat avocat.

- petentul a invocat motivele de casare prevăzute de pct. 5 şi 7 ale alin. (1) ale art. 488 C. proc. civ.

- petentul a solicitat admiterea recursului şi casarea încheierii atacate.

3. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 23 noiembrie, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă şi a fixat termen de judecată la data de 22 martie 2022, ora 9:00, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Judecata în recurs. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc".

Aceste dispoziţii legale trebuie puse în relaţie cu cele ale art. 255 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului, precum şi cu cele ale art. 258 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.

Rezultă din cele de mai sus că, pe de o parte, legea îi impune judecătorului să dea dovadă de stăruinţă pentru a afla adevărul în cauză; pe de altă parte, atunci când trebuie să decidă cu privire la probele ce trebuie administrate în vederea aflării adevărului, legea îi recunoaşte judecătorului un drept de apreciere, acesta având prerogativa de a analiza în concret, raportat la obiectul şi particularităţile procesului, care dintre probele propuse de părţi sunt nu doar legale, ci şi pertinente ori concludente.

Astfel fiind, concluzia care se impune este aceea că atunci când judecătorul cauzei, subordonat obligaţiei de a afla adevărul, admite motivat anumite cereri în probaţiune ori, dimpotrivă, le respinge motivat, o asemenea împrejurare nu îl face incompatibil.

Prin urmare, nefondat afirmă recurentul că cererea sa de recuzare trebuie admisă întrucât judecătorii cauzei i-au respins anumite cereri în probaţiune.

Nu există, aşadar, nicio încălcare a legii în legătură cu soluţionarea cererii de recuzare, motiv pentru care recursul trebuie respins, conform art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2022.