Appeal against peremption ruling dismissed as time-barred; appellants ordered to pay costs.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul recursului

Prin decizia civilă nr. 310 din 17 mai 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a constatat perimat recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 3455/2019 din 28 noiembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A. şi B..

În cuprinsul cererii de recurs, ce nu a fost motivată în drept, recurenţii au arătat faptul că nu înţeleg cum au primit citaţii pentru termenul din 17 mai 2021, din moment ce nu au solicitat repunerea cauzei pe rol. În continuare, se aduc critici legate de suspendarea litigiului în faţa tribunalului şi se prezintă elemente de fapt referitoare la fondul dreptului dedus judecăţii.

3. Apărările formulate de părţi

Intimata C. a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului (în fapt, excepţia nulităţii căii de atac, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 C. proc. civ.), precum şi a lipsei de interes în declararea căii de atac.

Recurenţii au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat înlăturarea apărărilor intimatei şi admiterea recursului.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 16 iunie 2021, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului, după efectuarea formalităţilor reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul din 25 octombrie 2021 s-a reţinut că recurenţii au deschisă calea de atac a recursului, că recurenţii au dat curs solicitării instanţei de a achita taxa de timbru judiciar, că nu a fost respectat termenul legal de exercitare a căii de atac şi că urmează a aprecia completul de filtru asupra încadrării criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., inclusiv cu privire la excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raport, precum şi asupra excepţiei tardivităţii formulării căii de atac şi a celor invocate prin întâmpinare.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

La 4 octombrie 2021, recurenţii au depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 17 martie 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului, întrucât nerespectarea termenului imperativ de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal, iar admiterea acestei excepţii exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate prin întâmpinare, reţinând următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiaşi articol se prevede expres că atunci, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 310/2021 a fost pronunţată la 17 mai 2021, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol, referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la 24 mai 2021 (ultima zi a termenului era 23 mai 2021, într-o zi de duminică, zi nelucrătoare).

Cererea de recurs a fost formulată la 25 mai 2021, conform datei de pe rezoluţia de înregistrare a cererii de recurs la curtea de apel, aflată la dosar recurs.

În acest context, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, reţine că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depăşirea termenului legal.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Cu privire la cererea formulată de intimata C. privind aplicarea, în temeiul art. 1081 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., a amenzii judiciare, aceasta nu poate fi primită, întrucât simpla împrejurare că recurenţii-pârâţi, în exercitarea drepturilor procesuale civile, au promovat prezenta cale de atac, recunoscută de lege, ce urmează a fi respinsă pentru neîndeplinirea unor condiţii extrinseci actului procedural, nu denotă reaua-credinţă vizată de textul legal invocat, sancţionabilă cu amendă judiciară, aspectele legate de caracterul criticilor formulate prin cererea de recurs neputând fi apreciate drept criterii pentru sancţionarea recurenţilor şi nereprezentând, în sine, dovada certă a săvârşirii unui abuz de drept procesual.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâţii B. şi A..

În aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., obligă pe recurenţii-pârâţi la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă C., constând în onorariul de avocat, dovada cheltuielilor de judecată, efectuată în conformitate cu prevederile art. 452 C. proc. civ., aflându-se la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 310 din 17 mai 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţii-pârâţi la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă C..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.