Action for relative nullity of a civil judgment dismissed as procedurally impermissible under Art. 405 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 16 .04.2021, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a formulat acţiune în nulitatea relativă a deciziei civile nr. 350A/30.06.2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015, solicitând admiterea cererii în nulitate relativă, redeschiderea dosarului nr. x/2015 pentru a se constata infracţiunile săvârşite cu ocazia judecării cauzei şi a emiterii deciziei civile nr. 350A/30.06.2015 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi repunerea spre rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a dosarului nr. x/2015, citarea legală a A., la sediul de corespondenţă ales în Bucureşti. şos. x, se. A, sect. 2, desfiinţarea parţială a deciziei civile nr. 350 A din 30.06.2015, în sensul anulării acordării sediului social în str. x, sect. 3, Bucureşti, Confederaţiei Naţionale Sindicale "B.", deoarece aceasta nu a prezentat niciun înscris doveditor al dreptului de a i se acorda acel sediu social, dar şi pentru încălcarea procedurilor legale de citare a fostului Ansamblu Artistic "A.", în prezent A. S.R.L..

2. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV- civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 122F din 13 septembrie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect nulitatea relativă a deciziei civile nr. 305A/30.06.2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015, formulată de reclamanta A. S.R.L..

4. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva sentinţei civile nr. 122F din 13 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L..

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susţine, în esenţă, că instanţa de fond nu a calificat excepţia inadmisibilităţii ca fiind una de ordine publică, ceea ce conduce la nulitatea invocării acesteia şi nu a precizat care sunt acele dispoziţii exprese prin care se reglementează modul în care anumite hotărâri pot fi anulate pe alte căi procedurale decât cele prevăzute expres de art. 456 C. proc. civ., afirmând, greşit, şi că reclamanta ar fi folosit un mijloc procesual neprevăzut de lege.

În concluzie, a solicitat admiterea cererii de recurs şi anularea hotărârii atacate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele expuse în cele ce succed:

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Or, inadmisibilitatea este o sancţiune care vizează exercitarea unei modalităţi de exhibare a acţiunii civile prohibită, în mod expres sau implicit, de către o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa.

Astfel, având în vederea faptul că, în speţă, sancţiunea inadmisibilităţii împiedica soluţionarea fondului acţiunii civile, în mod legal, instanţa de fond a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă prin notele de şedinţă, sens în care susţinerile recurentei sub acest aspect nu pot fi primite.

De asemenea, criticile vizând modalitate de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii sunt nefondate.

Potrivit art. 405 C. proc. civ., nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel.

Această normă se referă la mijloacele de invocare a nulităţii hotărârii, consacrând principiul potrivit căruia nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin intermediul căilor de atac.

În acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională care a reţinut că "...prevederile legale criticate (art. 405 C. proc. civ.) contribuie la securitatea raporturilor juridice, prin stabilirea unei norme de principiu care enunţă faptul că o hotărâre judecătorească se bucură de legalitate atât timp cât nu a fost contestată în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, în afară de cazul când legea prevede în mod expres altfel. Aspectele privind nulitatea unei hotărâri judecătoreşti trebuie invocate în cadrul procesului, prin exercitarea căilor de atac reglementate de lege. Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că legiuitorul a lăsat posibilitatea părţii interesate să identifice şi să pună în dezbatere în cadrul căilor de atac acele aspecte care duc la concluzia că o hotărâre judecătorească a fost dată cu încălcarea normelor legale. În acest fel, s-a reuşit stabilirea unui echilibru între apărarea stabilităţii raporturilor juridice şi stabilirea adevărului judiciar." (paragraful 18 din decizia CCR nr. 776/2018 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 405 din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 453 din 05 iunie 2019).

Prin urmare, nu se poate reţine punctul de vedere al recurentei-reclamante potrivit căruia hotărârea, ca act de procedură ce emană de la o instanţă judecătorească, poate fi supus procedurii generale a nulităţii actelor de procedură, deoarece, chiar dacă, în conformitate cu prevederile art. 174 şi urm. C. proc. civ., nu este limitată sfera actelor de procedură sancţionate cu nulitatea, sancţiunea vizând şi actele instanţei, nulitatea se aplică ori de câte ori legea nu prevede o altă sancţiune sau posibilitatea îndreptării neregularităţii actului de procedură; or, pentru hotărârile judecătoreşti, legiuitorul a pus la dispoziţia părţilor interesate căile de atac ordinare şi extraordinare, care se exercită în condiţiile şi termenele stabilite de C. proc. civ., părţile neavând opţiunea alegerii între căile de atac şi procedura nulităţii actelor de procedură prevăzută de art. 174 şi urm. C. proc. civ.

De la regula instituită de art. 405 C. proc. civ., textul legal permite derogarea în acele situaţii în care "legea prevede în mod expres altfel". Una dintre aceste situaţii se regăseşte la art. 949 C. proc. civ., care reglementează procedura de constatare a nulităţii hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii.

În acest sens, la derogări a făcut referire, în mod legal, şi instanţa de fond, atunci când a reţinut că, printre excepţiile de strictă interpretare şi aplicare de la aplicarea art. 405 C. proc. civ., se regăsesc şi situaţiile din materia hotărârii arbitrale, supusă cererii în anulare, în baza art. 608 C. proc. civ., şi a ordonanţei de plată, împotriva căreia se poate formula cerere în anulare, conform art. 1205 din acelaşi cod.

În consecinţă, nu este posibilă formularea unei acţiuni, pe cale separată, având ca obiect constatarea nulităţii unei hotărâri judecătoreşti.

În concluzie, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că decizia recurată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 122F din 13 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2022.