Territorial jurisdiction for compulsory execution against multiple debtors: domicile of any debtor suffices under Art. 648(1) and Art. 651(1) CPP

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la BEJ A., la 17.11.2021, creditoarea B.. a solicitat declanşarea procedurii de executare silită împotriva debitorilor C., D. şi E., în baza titlului executoriu constând în Contract de credit nr. x/19.06.2009.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea civilă nr. 7116, pronunţată în 18.11.2021 de Judecătoria Târgu Mureş, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de BEJ A., având ca obiect încuviinţarea executării silite, privind pe creditoarea B. şi debitorii C., D. şi E., în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

S-a reţinut că la data sesizării organului de executare (15.11.2021), domiciliul debitorului C. se afla în mun. Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, iar al debitorilor E. şi D., se află în mun. Târnăveni, str. x, jud. Mureş, în aria de competenţă a Judecătoriei Târnăveni.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1229/C din 10.12.2021, Judecătoria Târnăveni a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Târnăveni a reţinut, în esenţă, că la data sesizării organului de executare (15.11.2021), domiciliul debitorului principal C., se afla în mun. Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, iar cel al debitorilor obligaţi accesoriu (fidejurori/garanţi) E. şi D., se afla în Târnăveni, instanţa competentă stabilindu-se prin raportare la domiciliul debitorului principal.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţa de faţă, executorul judecătoresc a ales Judecătoria Târgu Mureş ca fiind instanţa competentă, raportat la faptul că potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de către creditoare, toţi debitorii aveau domiciliul în Sângeorgiu de Mureş, jud. Mureş, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Târgu Mureş.

Executorul judecătoresc nu a ales Judecătoria Târnăveni, instanţă care de altfel nu este competentă prin raportare la prevederile art. 112 C. proc. civ.

În raport de textele legale mai sus redate, Judecătoria Târnăveni nu este competentă raportat la domiciliul debitorului principal, situat în localitatea Sfântu Gheorghe jud. Covasna, acesta nefiind în raza de competenţă a Judecătoriei Târnăveni. Astfel, în cauza dedusă judecăţii, domiciliul debitorului principal se află în circumscripţia Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

2.3. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sfântu Gheorghe a pronunţat sentinţa civilă nr. 26/C din 13.01.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, atât timp cât art. 648 alin. (1) C. proc. civ. consacră posibilitatea urmăririi concomitente a debitorului şi terţului garant, înseamnă că, aceasta din urmă are, pe planul dreptului execuţional, acelaşi statut cu debitorul, lucru pe care, de altfel, textul de lege îl consacră, în mod expres.

Prin urmare, în ipoteza în care în cererea de executare silită ar fi formulată atât cu privire la debitorul principal, cât şi împotriva terţului garant care a renunţat la beneficiul de discuţiune, competenţa instanţei de executare ar urma să se stabilească prin raportare la domiciliul ori sediul oricăruia dintre aceştia, dispoziţiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. nefiind aplicabile.

Constituirea unui singur dosar de executare a constituit o opţiune a creditorului, care a stabilit cadrul procesual execuţional, ca şi componentă a principiului disponibilităţii, prev. de art. 9 C. proc. civ., cu raportare la dispoziţiile art. 22 alin. (5) din acelaşi cod.

Mai mult, instanţa de executare care a soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite va fi rămâne competentă să soluţioneze şi eventualele contestaţii la executare formulate pe parcursul executării silite, care, s-a început de către BEJ A., ce se află în raza de din competenţă a Curţii de Apel Mureş.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie acţiunea prin s-a solicitat de către executorul judecătoresc, la cererea creditoarei B.., încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor C., D. şi E., pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei, respectiv în funcţie de domiciliul debitorului principal sau giranţilor plătitori.

În primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reţine însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenţia de împrumut, cât şi de debitorii garanţi, fie ei fidejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "sunt părţi în procedura de executare creditorul şi debitorul" raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora "creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menţionate, competenţa de soluţionare a unei cereri privind încuviinţarea executării silite, cum este cazul în faţă, aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speţă, cererea de încuviinţare a executării silite a contractului de descoperire de credit a fost formulată împotriva tuturor debitorilor, giranţii plătitori dobândind, în atare împrejurare, calitate procesuală, câtă vreme în actul de învestire al instanţei reprezentat de cererea formulată de către executorul judecătoresc sunt indicate respectivele persoane.

În cauză, executarea silită a fost îndreptată împotriva a doi debitori, respectiv C. şi D., având domicilii diferite, considerent pentru care, în raport de dispoziţiile anterior menţionate, competenţa, ca instanţă de executare, ar reveni atât Judecătoriei Târnăveni, cât şi Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. şi cum în cauză domiciliul debitoarei D. era la data sesizării organului de executare în circumscripţia Judecătoriei Târnăveni, Înalta Curte reţine că Judecătoria Târnăveni nu-şi mai putea de declina competenţa, motiv pentru care se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.