Appeal declared time-barred for one-year procedural inactivity after suspension.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed the appeal as time-barred (perimare), ruling in favor of the procedural lapse and against the appellant, whose appeal against the July 27, 2020 decision of the Bucharest Court of Appeal was declared extinct. The case involved a civil appeal that had been suspended on December 10, 2020, due to the parties' failure to appear (art. 242(1)(2) Civil Procedure Code), and no valid procedural act was performed to resume proceedings within one year. Applying arts. 248(1) and 249 of the Civil Procedure Code, the court held that the one-year period had expired on December 10, 2021, and, since perimare operates automatically and can be raised ex officio under art. 252(1), the appeal was declared time-barred and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 alin. (1) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 249 C. proc. civ, art. 101 alin. (3) C. proc. civ, Art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ; Appeal declared time-barred for one-year procedural inactivity after suspension: The case involved a civil appeal that had been suspended on December 10, 2020, due to the parties' failure to appear (art. 242(1)(2) Civil Procedure Code), and no valid procedural act was performed to resume proceedings within one year. Applying arts. 248(1) and 249 of the Civil Procedure Code, the court held that the one-year period had expired on December 10, 2021, and, since perimare operates automatically and can be raised ex officio under art. 252(1), the appeal was declared time-barred and irrevocable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground: the appeal is declared time-barred (perimé) under this provision.
Procedural rule allowing the court to constate the peremption from its own motion.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 martie 2022
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă:
Constată că, la 22 septembrie 2020 a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2020/a1, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie pronunţate în dosarul nr. x/2020, fixându-se prin repartizare computerizată aleatorie, prim termen de judecată la 15 octombrie 2020, cauza fiind amânată, ulterior, pentru 10 decembrie 2020.
Prin încheierea din 10 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, constatând că niciuna dintre părţile legal citate nu s-a prezentat în instanţă şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.
La 25 februarie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a cererii de recurs.
Analizând excepţia perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
De asemenea, conform art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Totodată, pentru ca un act de procedură să poată aibă ca efect întreruperea termenului de perimare trebuie să fie valabil făcut, pentru, pentru că un act lovit de nulitate nu poate produce o asemenea consecinţă.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 10 decembrie 2020, partea a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură întrerupător valabil în vederea reluării judecăţii recursului.
În speţă, termenul de 1 an, prevăzut de norma de drept mai sus citată, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la 10 decembrie 2021.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie pronunţate în dosarul nr. x/2020.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.