Recusal challenge appeal annulled as void for formal grounds; lower court rejection upheld

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei - scurt istoric asupra fondului litigiului:

Prin încheierea din 20 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Bacău, s-a admis cererea de restituire a cauţiunii în cuantum de 1000 de RON depuse în dosarul nr. x/2018 de contestatoarea Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" SA.

Împotriva acestei soluţii, petenta A. a declarat apel.

2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Bacău:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, calea de atac a fost calificată apel, în condiţiile art. 460 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 487 din 13 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-au respins excepţiile inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. împotriva încheierii din 20 iunie 2018.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău:

Prin decizia nr. 155 din 18 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a admis recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 487 din 13 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. şi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. - Sucursala Bacău.

S-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza la Tribunalul Bacău, secţia I civilă pentru soluţionarea recursului.

4. Rejudecare recurs - Tribunalul Bacău:

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2018*, iar prin cererea din 29 iulie 2020 în dosarul asociat nr. x/2018, recurenta A. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii 20 iunie 2018 a Judecătoriei Bacău.

Prin încheierea din camera de consiliu din 5 august 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bacău, au fost admise cererile de abţinere formulate de doamnele judecător B. si C..

A fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnei judecător D..

A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de recuzare a doamnelor judecător B. şi C..

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 august 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bacău, petenta A. a formulat recurs.

5. Recurs declarat împotriva încheierii prin care a fost soluţionată recuzarea - Curtea de Apel Bacău:

La termenul din 17 martie 2021, stabilit în dosarul nr. x/2018, având ca obiect soluţionarea recursului declarat de petenta A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 august 2020 pronunţată de Tribunalul Bacău, recurenta-petentă A. a formulat oral, ulterior şi în scris, cerere de recuzare a judecătorilor E. şi F..

Prin încheierea din 31 martie 2021, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, cererea de recuzare.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, petenta A. a declarat recurs.

7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procedura de filtru:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 mai 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 24 iunie 2021, s-au dispus măsurile procesuale prevăzute de art. 490 şi 493 din C. proc. civ. şi s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a timbra recursul cu suma de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

După etapa comunicărilor, la 7 ianuarie 2022, completul de filtru a luat act de raportul asupra admisibilităţii în principiu şi a dispus comunicarea acestuia, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze un punct de vedere la raport.

Intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a formulat un punct de vedere la raport, prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului pentru netimbrare, nulitatea recursului pentru nemotivarea lui în termenul legal, nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi excepţia inadmisibilităţii criticilor formulate la punctele 1.c, 1.k, 2-4 din memoriul de recurs. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare a actelor procesuale, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

6. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Magistratul-asistent raportor a menţionat în cuprinsul raportului că hotărârea atacată este susceptibilă de a fi de a fi atacată cu recurs, recursul este timbrat şi declarat în termenul legal.

S-a apreciat că analiza excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă ar antama chestiuni legate de fondul cauzei, iar, în litigiul pendinte, instanţa de recurs este învestită cu soluţionarea căii de atac împotriva unei încheieri prin care s-a soluţionat un incident procedural.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere prin care se invocă incompatibilitatea judecătorilor care au făcut parte din completul care a soluţionat cererea de recuzare, invocată de aceeaşi intimată, s-a apreciat că se referă în fapt la nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Raportorul a apreciat că menţiunile inserate în cuprinsul cererii de recurs privesc susţinerile recurentei privind incompatibilitatea judecătorilor care au soluţionat incidentul procedural şi nu nelegalitatea încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea recursului.

7. Memoriul de recurs

În cuprinsul celor 118 pagini ale cererii de recurs, recurenta a prezentat, în mod detaliat, situaţia de fapt şi istoricul litigiilor sale, arătând, în esenţă, că membrii completului de judecată în raport de care a formulat cererea de recuzare (ce i-a fost respinsă prin încheierea recurată) erau incompatibili să judece cauza, situaţie faţă de care a înţeles să invoce "nulitatea necondiţionată privind compunerea instanţei" care a pronunţat încheierea din şedinţa publică din 17 martie 2021 şi decizia nr. 163 din 31 martie 2021, prin care s-a soluţionat pricina, respectiv "nulitatea necondiţionată privind compunerea instanţei" care a soluţionat cererea de recuzare.

Recurenta a reiterat aspectele prezentate în cererea de recuzare şi a arătat că judecătorii din completul căruia i-a fost repartizat dosarul nr. x/2018 au făcut parte şi din completuri de judecată care au soluţionat alte dosare în cadrul cărora a figurat ca parte din anul 2010 până în prezent. Soluţiile pronunţate în respectivele dosare au fost de natură să pună recurenta în imposibilitatea de a-şi relua activitatea profesională pentru care deţine studii specifice, respectiv de a-şi recupera drepturile salariale şi nesalariale de care beneficia în temeiul contractului individual de muncă nr. x/22.08.2000.

Consideră recurenta că nenumăratele litigii pe care le-a avut, deşi nu par a avea legătură unele cu altele, justifică, în cele din urmă, cererea de recuzare ce i-a fost respinsă prin încheierea atacată.

A mai arătat că în cauză este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la toate dosarele indicate în cererea de recuzare şi pe care le menţionează în cererea de recurs.

La pagina 106 din cererea de recurs, recurenta a precizat că deciziile pronunţate de judecătorii recuzaţi relevă jurisprudenţa creată de aceştia cu privire la dreptul muncii, în etapele procesuale anterioare (recurs/contestaţie în anulare), dar şi cu privire la instituţia recuzării ca mijloc de protecţie al drepturilor părţilor în cadrul procesului civil, dosarele în care au fost pronunţate hotărârile enumerate de recurentă având aceleaşi părţi.

În finalul cererii, a menţionat că recursul este admisibil întrucât judecătorii recuzaţi se află în situaţiile de incompatibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, 2, 13 din C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Totodată, potrivit alin. (2) în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

Înalta Curte examinând, prin prisma acestor prevederi, necesitatea stabilirii priorităţii de soluţionare a excepţiilor invocate, are în vedere următoarele:

Cu privire la excepţia netimbrării cererii de recurs, se reţine că recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON - dovadă aflată la dosarul instanţei supreme, astfel încât această excepţie va fi respinsă.

Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, se constată că recursul a fost declarat la 13 mai 2021 (data poştei aplicată pe plicul de expediere a recursului aflat la dosarul de recurs), în termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., termen care, raportat la data comunicării deciziei nr. 163 din 31 martie 2021, şi anume 7 mai 2021, s-a împlinit la 13 mai 2021 - ultima zi în care partea putea depune cererea de recurs. În acest context, Înalta Curte reţine că recursul a fost declarat în termenul legal şi va respinge excepţia nemotivării în termenul legal a recursului, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. -Sucursala de Transport Bacău, invocată în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar de intimata Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., Înalta Curte are în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.

Incidentul procedural al recuzării se propune de parte de îndată ce i-au fost cunoscute motivele de incompatibilitate în privinţa judecătorului, iar, în soluţionarea cererii de recuzare, nu sunt antamate chestiuni ce ţin de fondul dezbaterilor.

Prin urmare, dezbaterile se limitează la admisibilitatea cererii de recuzare în raport de faptele pe care se întemeiază, cadrul procesual fiind cel prestabilit de iniţiatorul demersului judiciar şi neputând fi modificat în cadrul soluţionării incidentului procedural.

În acest context, recurenta are calitatea şi interesul de a formula prezenta cale de atac, neinteresând lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. - Sucursala Transport Bacău, care, de altfel, figurează ca parte în litigiul în care s-a ivit incidentul procedural al recuzării.

Nu în ultimul rând, nu trebuie ignorat faptul că analiza acestei excepţii impune verificări strâns legate de fondul cauzei, ceea ce excedează învestirea instanţei de recurs în prezenta cauză.

În concluzie, Înalta Curte constată că nu se impune soluţionarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. - Sucursala Transport Bacău, neavând incidenţă în soluţionarea prezentului recurs.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere prin care se invocă incompatibilitatea judecătorilor care au făcut parte din completul care a soluţionat cererea de recuzare, invocată de aceeaşi intimată, Înalta Curte apreciază că se circumscrie aspectului vizând nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., cu privire la care se reţin următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 487 din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Dispoziţiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că, deşi au fost invocate motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., recurenta reclamă chestiuni străine de considerentele hotărârii atacate, motivele de recurs fiind invocate formal.

Astfel, recurenta reia în cadrul memoriului de recurs argumentele ce au constituit obiectul cererii de recuzare, prezintă pe larg istoricul littigiilor care s-au derulat în instanţele de judecată şi în care a avut calitatea de parte şi reia raţionamentul exprimat în cererea de recuzare potrivit căruia judecătorii vizaţi şi-au exprimat punctul de vedere pe o anumită chestiune de drept care are legătură cu problema de drept incidentă în speţa sa, nefiind, cu toate acestea, în situaţia de a-şi cenzura propria hotărâre.

Recurenta nu precizează, însă, punctual, care este argumentul pentru care consideră că instanţa- Curtea de Apel Bacău- a statuat, după deliberare, în mod greşit că aspectele pe care le-a învederat în cererea sa de recuzare nu justifică, în mod rezonabil, perceperea celor doi magistraţi ca judecători părtinitori, care ar avea un comportament profesional lipsit de probitate şi care i-ar crea un dezavantaj prin soluţia procesuală la care ar ajunge, după deliberare, astfel încât să se poată cenzura hotărârea din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Nu sunt aduse în concret nici critici care să poată fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta nespecificând care dintre ipotezele prevăzute de acest text legal ar atrage casarea hotărârii. De altfel, instanţa de recurs nu poate decela din cererea formulată de recurenta faptul că aceasta reclamă o carenţă a motivării deciziei atacate, o motivare străină de natura cauzei sau contradictorialitate a considerentelor pe care Curtea de Apel şi-a fundamentat soluţia de respingere a cererii de recuzare.

Or, lipsa argumentelor relevante în condiţiile normelor de procedură anterior menţionate, pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei atacate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Nemulţumirile generale ale părţii şi alegaţiile privind părerea recurentei cu privire la opiniile juridice pe care le-ar avea judecătorii ce compun completurile de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în care aceasta parte, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

În această situaţie, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 489 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 31 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.