Recurso nullity for failure to articulate statutory illegality grounds based on attorney's procedural negligence

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

La 23 februarie 2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Turismului în baza răspunderii civile delictuale, la plata sumelor de bani indicate în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 2066 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 118 A din 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia netimbrării.

A anulat apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 2066 din 19 septembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Turismului, ca netimbrat.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 118 A din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamanta.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procedura de filtru:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 25 martie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 10 mai 2021, s-au dispus măsurile procesuale prevăzute de art. 490 şi 493 din C. proc. civ. şi s-a stabilit taxa judiciară de timbru datorată de recurentă pentru soluţionarea recursului.

După etapa comunicărilor, la 7 ianuarie 2022, completul de filtru a luat act de raportul asupra admisibilităţii în principiu şi s-a dispus comunicarea acestuia, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze un punct de vedere la raport.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

6. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Magistratul-asistent raportor a reţinut, în cuprinsul raportului, că recursul este declarat în termenul legal, este timbrat, îndeplineşte condiţiile de formă ale art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi cod, iar hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Cu privire la încadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., s-a reţinut că recurenta nu a formulat critici care să poată fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

7. Cererea de recurs

Recurenta a arătat, în motivarea căii de atac, că a fost reprezentată de Societatea civilă profesională de avocaţi B., astfel că nu cădea în sarcina sa ceea ce i s-a imputat de către instanţa de apel, respectiv obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în apel, domiciliul procesual ales fiind la societatea de avocaţi.

Prin citaţia emisă pentru primul termen de judecată, i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în valoare de 187,82 RON, iar societatea de avocaţi avea obligaţia să o reprezinte în toate problemele procedurale, inclusiv să timbreze în numele său apelul.

Cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, formulată la 5 noiembrie 2021, a fost respinsă, ca nefondată, la 3 decembrie 2020, încheierea fiind comunicată la 3 decembrie 2020.

A apreciat că vina pentru netimbrarea apelului aparţine societăţii de avocaţi, care nu s-a comportat într-un mod profesional şi a lipsit-o de o cale de atac efectivă - calea apelului. De asemenea, a menţionat că apelul a fost timbrat tardiv de către avocat, la 1 februarie 2021.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

La termenul din 17 martie 2022, instanţa a analizat admisibilitatea în principiu a recursului şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii acestuia pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară şi pe care o găseşte incidentă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 487 din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Dispoziţiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că susţinerile recurentei se referă la chestiuni străine considerentelor deciziei atacate.

Recurenta reclamă o vătămare ce i-a fost produsă de reprezentantul său legal, care, prin lipsa sa de diligenţă a lipsit-o de o judecată efectivă în apel.

Această critică, însă, nu vizează o critică de nelegalitate, care să permită instanţei de control judiciar să o încadreze în vreunul dintre motivele de recurs expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Nemulţumirea părţii se circumscrie unei răspunderi contractuale, iar remediul pentru eventualul prejudiciu creat de apărătorul ales excedează cadrului procesual prezent. Nu i se poate imputa instanţei de apel o soluţie procesuală nelegală prin strictă raportare la atitudinea omisivă a reprezentantului legal al părţii, care nu a achitat taxa judiciară de timbru datorată de aceasta pentru soluţionarea de către instanţă a litigiului cu care a fost învestită.

Recurenta a fost citată, conform normelor de procedură civilă, cu menţiunea de a timbra calea de atac a apelului, la sediul procesual ales indicat în cuprinsul cererii de apel, astfel încât nu poate invoca o eventuală încălcare a normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De altfel, recurenta nu a înţeles să invoce o procedură de citare viciată, care să o fi pus în situaţia de a nu cunoaşte despre obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, menţionată pe citaţie, şi care să permită instanţei de recurs să cenzureze decizia instanţei de apel din perspectiva încălcării unei norme de procedură, culpa avocatului ales al societăţii neconstituind un motiv pentru netimbrarea acţiunii.

Or, fără formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

În această situaţie, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 489 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 118 A din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.