Reclamation of public water resources: Nullity of cassation for failure to identify specific material law violations.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2014, pe rolul Judecătoriei Cornetu, dosar nr. x/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială oraşul Pantelimon a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură la restituirea suprafeţei de 47,9044 ha dintre lacurile aferente oraşului Pantelimon, preluate de la Agenţia Domeniilor Statului prin Protocolul nr. 4025 din 23.11.2009 şi prin procesul-verbal de predare-primire din 08.04.2008, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 865 alin. (3), raportat la art. 563 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2110 din 9 iunie 2015 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cornetu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Prin sentinţa civilă nr. 2227 din 9 septembrie 2015 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Ilfov, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a fost constat ivit conflictul de competenţă şi a fost înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 212F din 26 octombrie 2015, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Ilfov:

Prin sentinţa civilă nr. 2793 din 1 noiembrie 2016, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială oraşul Pantelimon, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 702 A din 8 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială oraşul Pantelimon împotriva sentinţei civile nr. 2793 din 1 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Ilfov.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 702 A din 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială oraşul Pantelimon a declarat recurs.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procedura de filtru:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 1 aprilie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 22 aprilie 2021, s-au dispus măsurile procesuale prevăzute de art. 490 şi 493 din C. proc. civ. şi s-a stabilit taxa judiciară de timbru datorată de recurentă pentru soluţionarea recursului.

După etapa comunicărilor, la 30 decembrie 2021, completul de filtru a luat act de raportul asupra admisibilităţii în principiu, s-a dispus comunicarea acestuia, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze un punct de vedere la raport.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

6. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Magistratul-asistent raportor a menţionat în cuprinsul raportului că recursul este declarat în termenul legal, este timbrat, îndeplineşte condiţiile de formă ale art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi cod, iar hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Cu privire la încadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., s-a reţinut că recurenta nu a precizat în cuprinsul cererii de recurs care este, în mod concret, norma de drept material încălcată sau greşit aplicată de către instanţa de apel.

7. Memoriul de recurs

Unitatea Administrativ Teritorială oraşul Pantelimon a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a solicitat admiterea căii de atac (menţionată greşit în partea finală a cererii, ca fiind apel).

În opinia sa, hotărârea recurată este nelegală întrucât instanţa de apel a reţinut, eronat, că, la data promovării acţiunii în revendicare, intimata-pârâtă S.C. A. nu mai deţinea material sau juridic terenurile în litigiu. Conform anexei la Protocolul de predare-preluare din data de 08.04.2004 a participaţiei statului la societăţile comerciale cu profil piscicol, precum şi a terenurilor aflate sub luciul de apă, S.C. A. deţinea atât juridic cât şi material terenurile a căror restituire a solicitat-o prin acţiunea introductivă, iar, la data cererii introductive, pârâta deţinea posesia şi folosinţa terenurilor în litigiu şi chiar a încheiat acte de dispoziţie cu privire la acestea.

A susţinut că Legea nr. 268/2001, care reglementează regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă, proprietate publică sau privată a statului, aflate în administrarea Agenţia Domeniilor Statului, prin care terenul cu destinaţie agricolă a fost preluat de Agenţia Domeniilor Statului de la S.C. A., este anterioară hotărârii de guvern care atestă domeniul public unităţii administrative, domeniu în care sunt incluse şi lacurile aferente oraşului Pantelimon. Astfel, înscrisurile depuse de Agenţia Naţionala pentru Pescuit şi Acvacultura, ulterioare H.G. nr. 930/2002, atestă numai că Agenţia Domeniilor Statului a predat şi A.N.P.A. a preluat 99,341 ha teren pe raza localităţii Pantelimon, judeţul Ilfov.

Regimul proprietăţii lacurilor aferente oraşului Pantelimon nu poate fi schimbat prin ordine ministeriale sau prin protocoale de predare-primire şi, prin urmare, consideră ca nu i-a fost opus niciun titlu de proprietate.

În ceea ce priveşte titlul statului asupra imobilele în litigiu nu s-a făcut referire la un act juridic/normativ concret, ci doar la norme cu caracter general care conferă calitate de gestionari Agenţiei Domeniilor Statului, Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol şi A.N.P.A. cu privire la bunurile aparţinând domeniului statului. Instanţa de apel a reţinut greşit faptul că terenurile ce s-au aflat anterior anului 2000 în posesia S.C. A., au fost preluate, ulterior, fie de Agenţia Domeniilor Statului, fie de Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi A.N.P.A. Acestea s-au întors în posesia şi folosinţa S.C. A., conform anexei la Protocolul de predare-preluare din data de 08.04.2004, ignorată de instanţa de apel.

Nu în ultimul rând, a arătat că instanţa de apel nu a dat eficienţă puterii de lucru judecat a sentinţei civile irevocabile nr. 1946 din 22 octombrie 2007, pronunţată de Judecătoria Cornetu, prin care a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de recurentă şi a fost obligată pârâta S.C. A. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 47,9044 ha dintre lacurile oraşului Pantelimon.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

La termenul din 17 martie 2022, instanţa a analizat admisibilitatea în principiu a recursului şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară şi pe care o găseşte incidentă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 487 din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Dispoziţiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că susţinerile recurentei se referă la chestiuni de fond ale cauzei, prin care aceasta contestă existenţa bunurilor revendicate în domeniul public al statului şi invocă opozabilitatea necondiţionată a sentinţei civile nr. 1946 din 22 octombrie 2007, pronunţată de Judecătoria Cornetu, faţă de intimata-pârâtă, aspecte care au fost supuse controlului devolutiv de către instanţa de apel.

Însă, aceste critici, care vizează modul în care instanţele de fond au interpretat probatoriul administrat în cauză şi, raportat la aceasta, au stabilit situaţia de fapt, nu susţin o argumentare pe aspecte de nelegalitate, care să permită instanţei de control judiciar să le încadreze în vreunul dintre motivele de recurs expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Nemulţumirile generale ale părţii şi susţinerile legate de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Or, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel în motivarea deciziei atacate, respectiv cele ce au determinat respingerea apelului, ca nefondat, şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

În această situaţie, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 489 din C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanţa de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pantelimon împotriva deciziei nr. 702 A din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.