Conflict of jurisdiction over contested forced execution: exclusivity of the court that authorized execution despite debtor's domicile change

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată, la data de 08.01.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., a formulat contestaţie la executare împotriva executărilor silite în ansamblu începute de către BEJ U. în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în dosarele menţionate, precum şi a încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării silite începută de către BEJ U. până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii, anularea executării silite însăşi, a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menţionate ale BEJ U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul de executare anterior menţionat şi să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

În motivare, contestatorul a arătat că, în data de 23.12.2020, au fost înregistrate la Ministerul Justiţiei un număr de 8 somaţii, iar, la data de 31.12.2020, au fost înregistrate alte 12 somaţii, toate emise de către BEJ U.. Dosarele de executare în care au fost emise somaţiile au la bază acelaşi titlu executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 376/21.02.2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia nr. 1431/12.11.2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Contestatorul a solicitat conexarea dosarelor potrivit dispoziţiilor art. 654 alin. (1) şi (5), raportat la art. 59 din C. proc. civ., în interesul bunei administrări a justiţiei.

Totodată, a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare având în vedere că executarea silită a fost pornită cu încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 22/2002, act normativ care cuprinde dispoziţii speciale şi derogatorii de la dreptul comun, fiind adoptată tocmai pentru a evita crearea de blocaje în activitatea unor instituţii angrenate în numeroase proceduri judiciare, expuse oricând executării silite, situaţie în care se află, de altfel, şi Ministerul Justiţiei.

Ministerul Justiţiei a mai precizat că în 17 dosare de executare încuviinţarea executării a fost pronunţată de Judecătoria Iaşi, iar în trei dosare de executare încuviinţarea a fost acordată de Judecătoria Suceava.

Cum datele speţelor sunt identice, a considerat că nu poate fi atrasă competenţa mai multor instanţe pentru soluţionarea încuviinţării. Având în vedere calitatea creditorilor, de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Suceava, devin incidente prevederile art. 127 din C. proc. civ. referitoare la competenţa facultativă. A susţinut că instanţa trebuie să constate că Judecătoria Suceava era necompetentă să judece încuviinţarea executării, iar, în temeiul art. 712 alin. (3) din C. proc. civ., să se anuleze încheierile de încuviinţare a executării silite.

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au arătat că lasă la aprecierea instanţei conexarea dosarelor execuţionale în cadrul cărora se urmăreşte punerea în executare a aceluiaşi titlu executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 376/21.02.2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1431/12.11.2009 a Curţii de Apel Suceava. Totodată, au arătat că pe rolul Judecătoriei Suceava şi al Judecătoriei Iaşi sunt înregistrate contestaţiile la executare formulate de către Tribunalul Suceava şi de către DGRTP Iaşi - AJFP Suceava. În acest context, au susţinut că este utilă conexarea tuturor dosarelor de pe rolul Judecătoriei Iaşi şi de pe rolul Judecătoriei Suceava la prezentul dosar.

La termenul de judecată din 7 aprilie 2021, instanţa a dispus disjungerea şi formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în contestaţia la executare, a câte unui nou dosar distinct, având ca obiect contestaţie la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 şi 833/E/2019, şi rămânerea în prezenta cauză a dosarului de executare nr. 809/E/2019, ca fiind dosarul la care face referire prezenta contestaţie la executare, intimată fiind I.. A respins cererea de conexare formulată de intimaţi.

La termenul de judecată din data de 16 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea cauzei.

II. Hotărârea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 5368 din 16 iunie 2021, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă învestită a reţinut că la data sesizării organului de executare domiciliul debitoarei, era în Iaşi, iar schimbarea domiciliului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare. Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi - instanţă în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitoarei.

Contrar considerentelor, în dispozitivul sentinţei, a fost menţionat că se declină cauza în favoarea Judecătoriei Suceava.

III. Hotărârea Judecătoriei Suceava:

Astfel învestită, Judecătoria Suceava, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, iar, prin sentinţa civilă nr. 4043 din 19 octombrie 2021, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivare, instanţa a reţinut, în acord cu motivarea sentinţei civile nr. 5368/2021 a primei instanţe învestite, că executarea silită a fost încuviinţată de către Judecătoria Iaşi prin încheierea nr. 2396/C.S./2020, astfel că aceasta rămâne competentă a soluţiona contestaţiile la executare demarate de oricare dintre debitori împotriva formelor de executare până la încetarea executării demarate în dosarul de executare al BEJ U..

IV. Hotărârea Judecătoriei Iaşi:

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, în temeiul art. 131 din C. proc. civ. a procedat la verificarea competenţei sale generale, materiale şi teritoriale şi a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea contestaţiei la executare.

Prin sentinţa civilă nr. 356 din 20 ianuarie 2022, a admis excepţia, a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul în vederea stabilirii regulatorului de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Judecătoria Iaşi a avut în vedere următoarele argumente:

Un prin argument a fost acela că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii a fost termenul din 07.04.2021, termen la care instanţa era obligată să verifice şi să stabilească competenţa, măsura administrativă a disjungerii luată după soluţionarea unor excepţii de fond privind cauza în ansamblul său nefiind de natură să repună acţiunea din speţă, în faţa primului termen de judecată în sensul art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Altfel spus, lipsa din încheierea din 07.04.2021, care este o încheiere interlocutorie, a oricărei menţiuni privitoare la competenţă, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate cu soluţionarea dosarului nr. x/2021, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 31/2019 a statuat că din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

În continuare, Judecătoria Iaşi a invocat şi Decizia RIL nr. 20/2021, ale cărei considerente nu contravin argumentaţiei că nu se poate încălca termenul în care instanţa este obligată să îşi verifice competenţa în soluţionarea cauzei.

În acest context, chiar dacă Judecătoria Iaşi a devenit instanţă de executare prin încuviinţarea executării silite, nu se putea ignora încheierea interlocutorie pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti la 7 aprilie 2021.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prioritar, se reţin incidente dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. cu privire la cazurile în care există conflict negativ de competenţă, potrivit cărora când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.

În speţă, trei instanţe şi-au declinat succesiv competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, iar ultima instanţă învestită- Judecătoria Iaşi- a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţe învestite- Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, aspect ce configurează un conflict negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte în stabilirea regulatorului de competenţă are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 08.01.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., a formulat contestaţie la executare împotriva executărilor silite în ansamblu începute de către BEJ U. în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în dosarele menţionate, precum şi a încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării silite începută de către BEJ U. până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii, anularea executării silite însăşi, a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menţionate ale BEJ U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul de executare anterior menţionat şi să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

La termenul de judecată din 7 aprilie 2021, prima instanţă învestită, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a dispus disjungerea şi formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în contestaţia la executare, a câte unui nou dosar distinct, având ca obiect contestaţie la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 şi 833/E/2019, şi rămânerea în prezenta cauză a dosarului de executare nr. 809/E/2019, ca fiind dosarul la care face referire prezenta contestaţie la executare, intimată fiind I.. Astfel, în urma disjungerii, cererile au dobândit individualitate, urmând a fi soluţionate separat, în cadrul mai multor procese, disjungerea fiind, în acest caz, o măsură premergătoare stabilirii competenţei de soluţionare a cererilor în raport de instanţele care au dispus încuviinţarea executării silite.

Aşadar, contestaţia formulată în cadrul dosarului de executare nr. 809/E/2019 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2021.

Faţă de acest aspect, se constată că la primul termen de judecată stabilit în dosarul format după disjungere, nr. 237/302/2021, având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimata I., instanţa, constatând că procedura de citare a părţilor a fost legal îndeplinită, a invocat, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Reţinând aceste aspecte referitoare la momentul invocării excepţiei de necompetenţă teritorială, care, a fost interpretat diferit de Judecătoria Iaşi prin hotărârea de declinare şi a generat apariţia conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că prin contestaţia la executare ce face obiectul litigiului de fond, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat anularea executării silite iniţiate de Biroul executorului judecătoresc "U." în dosarul nr. x/2019.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ. împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, executarea silită a debitorilor Tribunalul Suceava, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suveava şi Ministerul Justiţiei, în dosarul nr. x/2019, cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă irevocabilă nr. 376 din 21 februarie 2008 a Tribunalului Suceava, a fost încuviinţată prin încheierea nr. 2396/CS/02.02.2020 a Judecătoriei Iaşi, la cererea BEJ U., până la realizarea dreptului creditoarei I..

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competenţă a instanţei de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, deja determinată prin efectul pronunţării hotărârii prin care a fost încuviinţată executarea silită, care a tranşat în mod necesar şi problema calificării instanţei ce a pronunţat-o ca având statutul de instanţă de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanşată.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite şi indiferent de schimbarea domiciliului debitorului, după încuviinţarea executării silite.

De altfel, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 2396/CS din 02 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, anume Judecătoria Iaşi, ca instanţă de executare, astfel definită chiar înainte de 08 ianuarie 2021, data înregistrării contestaţiei la executare în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu I., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.