Inadmissibility of civil retrial of penal judgment due to failure to exhaust ordinary appeal against first-instance solidary liability for tax evasion damages

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Aspra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

Hotărârile pronunţate de instanţele penale:

Prin sentinţa penală nr. 254 din 8 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 397 din C. proc. pen., a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. L. S.R.L. Bistriţa Năsăud, prin lichidator M. S.P.R.L., N., O. şi inculpatele persoane juridice S.C. P. S.A. Sibiu, S.C. Q. S.R.L. Craiova, S.C. R. S.R.L. Craiova şi S.C. S. S.R.L. Băileşti, în solidar, la plata sumei de 9.238.577 RON, reprezentând despăgubiri civile către această parte civilă, cu obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală, de la data când acestea au devenit scadente, până la data executării integrale a plăţii.

S-a constatat că S.C. Q. S.R.L. a achitat, conform ordinelor de plată nr. x/12.12.2014, suma de 1.500.000 RON, nr. 162/15.01.2015 suma de 50.000 RON, nr. 212/19.01.2015, suma de 50.000 RON şi nr. 319/26.01.2015, suma de 900.000 RON, cu titlu de "plată provizorie parţială" în dosarul nr. x/2012.

În baza art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă promovată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală faţă de inculpatul T..

Prin decizia penală nr. 408/A din 16 decembrie 2019 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi intimata S.C. Q. S.R.L. Craiova împotriva sentinţei penale nr. 254 din data de 08 decembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând:

În baza art. 72 C. pen. anterior, a dedus din pedeapsa aplicată apelantului - intimat inculpat D., perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, de la 07.10.2014 la 26.03.2015, inclusiv.

A constatat că apelanta - intimată inculpată persoană juridică S.C. Q. S.R.L. Craiova a achitat şi suma de 1.027.305 RON prin O.P. nr. x din 29 septembrie 2015 în cursul procedurii de cameră preliminară.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei pronunţate.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii K., F., I., S.C. S. S.R.L. Băileşti, C., A., D., G., S.C. R. S.R.L. Craiova, B., E. şi S.C. P. S.A. Sibiu, prin administrator judiciar U. împotriva aceleiaşi sentinţe menţionate şi a dispus cu privire la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea apelului.

II. Cererea de revizuire formulată de O.

Revizuentul O. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea pe latură civilă a deciziei penale nr. 480 din 16 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi modificarea acesteia în sensul de a se constata că nu răspunde solidar pentru prejudiciul de 9.238.577 RON, ci numai în limita prejudiciului creat de activitatea societăţii S.C. V. S.R.L. Cârna. A menţionat că nu i-a fost comunicată decizia atacată, luând la cunoştinţă întâmplător de conţinutul acesteia.

A arătat că prin rechizitoriul din 31.03.2015 emis de DIICOT Craiova a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat şi evaziune fiscală.

În sarcina sa s-a reţinut că fapta inculpatului O., care în calitate de administrator al S.C. V. S.R.L. Cârna, jud. Dolj, pentru perioada noiembrie 2011 - februarie 2012 a aderat la grupul infracţional organizat constituit din inculpaţii H., I., E., A. şi D. (...) pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat (...).

Fapta inculpatului O., care în aceeaşi perioadă, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, a pus ia dispoziţie datele de identificare ale S.C. V. S.R.L. Cârna Jud. Dolj şi contul bancar şi a contribuit astfel la realizarea unor relaţii comerciale fictive cu S.C. W. S.R.L. Craiova şi S.C. X. S.R.L. Brădeşti, furnizori pentru S.C. Q. şi implicit la evidenţierea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni economice reale, scopul acţiunilor conjugate ale tuturor membrilor grupării infracţionale fiind sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, cu consecinţa obţinerii unor importante sume de bani şi a prejudicierii bugetului de stat cu suma de 9.238.577 RON, reprezentând TVA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală (...).

Ca urmare a trimiterii în judecată s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova dosarul nr. x/2015 din care s-a disjuns, în data de 11.02.2016, dosarul nr. x/54.2016 - pe latură penală cu privire la inculpaţii B., C., G., T., E., A., D., S.C. P. S.A. Sibiu, S.C. Q. S.R.L. Craiova şi S.C R. S.R.L Craiova şi cu privire la toţi inculpaţii, pe latură civilă.

Pe latură penală, a fost condamnat în data de 11.04.2016 în dosarul nr. x/2015 după cum urmează:

În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen., condamnă pe inculpatul O., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1968, respectiv dreptul de a alege si de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a exercita o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi precum şi de a ocupa funcţia de fi administrator al unei societăţi comerciale, ca pedeapsă complementară;

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 din C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1968, respectiv dreptul de a alege si de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a exercita o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi precum şi de a ocupa funcţia de fi administrator ai unei societăţi comerciale, ca pedeapsă complementară;

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. de ta 1968, art. 34 C. pen. de la 1968, art. 35 alin. (3) C. pen. de la 1968 contopeşte pedeapsele aplicate inculpatului O., în cauza dedusă judecăţii, cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1564 din data de 07.06.2011, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 857 din 16.04.2013 a Curţii de Apel Craiova şi cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 10 din 24 ianuarie 2013, pronunţată de Judecătoria Balş, în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 879 din 18.04.2013, a Curţii de Apel Craiova, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1968, respectiv dreptul de a alege si de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a exercita o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi precum şi de a ocupa funcţia de fi administrator al unei societăţi comerciale, ca pedeapsă complementară, conform art. 66 C. pen. de la 1968, pedeapsă ce urmează a fi executată de inculpat. În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1968. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. de la 1968, deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28.12.2009 la 02.01.2010 şi de la 18.02.2014, la zi.

Pe latură civilă, prin sentinţa nr. 254 din 08 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost obligat la plata întregului prejudiciu în solidar cu ceilalţi inculpaţi, deşi acuzaţia imputată viza doar relaţiile comerciale cu S.C. W. S.R.L. şi S.C. X. S.R.L. Brădeşti

Prin decizia penală nr. 408/2019 pronunţată de Înalta Curte, s-a reţinut că prejudiciul cauzat prin activităţile grupului infracţional organizat care constituie infracţiunea de evaziune fiscală, aşa cum acesta a fost reţinut în mod corespunzător prin hotărârea atacată din raportul de expertiză tehnică contabilă întocmită în cauză, a fost în cuantum total de 9.238.547 RON, reprezentând TVA, putând fi defalcat în suma datorată de S.C. P. S.A. Sibiu, urmare a relaţiei cu S.C. L. S.R.L. în cuantum de 1.545.050,57 RON, suma datorată de S.C. P. S.A. Sibiu, urmare relaţiei cu Y., în cuantum de 4.166.222 RON şi suma datorată de S.C. Q. S.R.L. Craiova, urmare relaţiei cu S.C. W. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. AA., în cuantum de 3.527.305 RON.

Revizuentul susţine că a fost obligat la plata întregului prejudiciu în condiţiile în care relaţiile comerciale în care a fost implicat s-au derulat doar cu societăţile S.C. W. S.R.L. şi S.C. X. S.R.L. Brădeşti, societăţi cărora nu li s-a imputat nimic în dosarul penal pentru astfel de fapte.

Răspunderea civilă solidară i-a fost imputată considerându-se că aceasta are natura unei răspunderi civile delictuale, fără însă a se avea în vedere faptul că o astfel de răspundere nu poate opera decât pentru fapta proprie.

Prejudiciul creat derivă din TVA-ul datorat bugetului de stat pentru relaţiile comerciale, însă acesta are natura unor obligaţii fiscale care nu pot fi decât individual datorate de societăţile implicate în lanţul comercial.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat în concret pe contribuţia fiecărui inculpat la producerea prejudiciului, nefiind suficientă trimiterea la dispoziţiile art. 1383 şi 1384 din C. civ.

În această situaţie, devin incidente prevederile dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. potrivit cărora se poate solicita în faţa instanţei civile revizuirea laturii civile a hotărârilor penale definitive.

Motivul revizuirii este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat pe toate aspectele cu care a fost învestită, respectiv nu a determinat contribuţia fiecărui inculpat la producerea prejudiciului total precum şi fapta proprie din componenţa răspunderii civile delictuale.

Mai mult decât atât, deşi se reţine că societatea S.C V. S.R.L. a desfăşurat relaţii comerciale cu S.C. W. S.R.L. şi S.C. X. S.R.L., activitatea acestor societăţi nu a fost analizată de către instanţa de apel pentru a stabili dacă s-a produs un prejudiciu şi din perspectiva acestora. Fiind vorba de TVA, societăţile colectoare aveau obligaţia de a plăti către bugetul de stat sumele colectate, mai ales că, aceste societăţi erau active pe piaţă şi aveau cod valabil de TVA.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Aşa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, revizuentul O. a fost condamnat pe latură penală pentru aderarea la un grup infracţional constituit în scopul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, iar, pe latură civilă, a fost obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata prejudiciului creat bugetului consolidat al statului, prin sentinţa penală nr. 254 din 8 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În urma verificărilor efectuate la secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a rezultat că revizuentul O. nu a înţeles să declare apel împotriva sentinţei penale anterior menţionate, astfel încât, acesta nu a fost citat în apel şi nici nu i-a fost comunicată decizia penală nr. 408 A din 16 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Prin prezenta cale extraordinară de atac, revizuentul reclamă, pe aspectul laturii civile, întinderea prejudiciului la care a fost obligat în procesul penal, dorind să obţină o nouă soluţie asupra laturii civile şi contestând starea de fapt reţinută cu argumentul că nu au fost cercetate, în ceea ce îl priveşte, condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta sa proprie.

Cererea a fost fundamentată în drept pe dispoziţiile art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Înalta Curte, sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire cu care a fost învestită în prezenta cauză, reţine ca relevant faptul că revizuentul nu a exercitat apel împotriva hotărârii penale a primei instanţe.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege.

Prin urmare, normele procedurale penale deschid părţii accesul la revizuire doar în condiţiile de admisibilitate ale acestei căi de atac dispuse de normele C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (1) din C. proc. civ., căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.

Se reţine că numai prin coroborarea cu dispoziţiile art. 459 din C. proc. civ., privind ordinea exercitării căilor de atac se poate asigura o corectă interpretare şi aplicare a art. 509 privind revizuirea hotărârilor civile.

Prin urmare, dacă hotărârea pronunţată în primă instanţă asupra fondului pricinii este susceptibilă de a fi atacată cu apel, ea nu poate fi atacată cu o cale extraordinară de atac, partea neavând alegerea între exercitarea unei căi de atac ordinare-apelul şi exercitarea unei căi de atac extraordinare-revizuirea.

De altfel, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este unul absolut, el putând fi supus unor limitări admise implicit, în special cu privire la condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, deoarece aceasta presupune prin însăşi natura sa o reglementare statală.

În ceea ce priveşte căile extraordinare de atac, CEDO a reţinut că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate interveni numai pentru o carenţă fundamentală, ce a devenit cunoscută ulterior finalizării procesului, întrucât dacă acesta a fost cunoscută în cursul procesului, atunci părţile au obligaţia să se prevaleze de căile ordinare de atac.

Se are în vedere principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de art. 6 § 1 din Convenţie, care prevede, printre altele, că soluţia dată de către instanţe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti.

În opinia Curţii, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice, pe motiv ca ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac.

Astfel, Curtea a statuat că revizuirea nu trebuie să devină un apel deghizat, orice derogare de la caracterul său extraordinar fiind justificată, numai atunci când este fundamentată pe apariţia unor circumstanţe substanţiale şi imperios necesare, niciuna dintre părţi neavând dreptul să ceară revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a fondului cauzei, iar puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui exercitată pentru a corecta erorile judiciare, nu pentru a realiza o nouă analiză a fondului cauzei.

Or, în speţa supusă analizei, revizuentul nu şi-a exercitat dreptul la apel, astfel încât, lipsa sa de diligenţă în valorificarea acestui remediu procesual nu poate fi suplinită prin intermediul revizuirii, legiuitorul nelăsând părţii un drept de opţiune alternativă în acest sens.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii, prezenta cerere de revizuire prin care se tinde la reformarea pe latură civilă a sentinţei penale nr. 254 din 8 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, nu poate fi primită.

În considerarea argumentelor mai sus prezentate, se apreciază că cererea de revizuire formulată nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi examinată pe fondul său, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul O. împotriva deciziei penale nr. 408 din 16 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2016, sub aspectul laturii civile a acesteia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.