Extraordinary appeal against moral damages claim for judges' refusal to issue translator's license and initiate disciplinary proceedings dismissed as inadmissible

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei civile de faţă, are în vedere următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, la data de 16.01.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a chemat in judecata pe pârâţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. - judecători la Tribunalul Vâlcea, pentru a fi obligaţi să-i plătească, primii 7 pârâţi, daune morale în sumă de 1.000.000 RON şi toate daunele rezultate din imposibilitatea eliberării autorizaţiei de traducător şi pentru refuzul Ministerului Sănătăţii să sesizeze organele competente pentru efectuarea cercetării disciplinare, iar ultimii 3 paraţi la plata daunelor de întârziere urmare a anularii frauduloase si abuzive a cererilor pe care le-a formulat.

Prin sentinţa civilă nr. 247 din 09.07.2020, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea civilă formulată de reclamant şi la obligat la plata cheltuielilor de judecată. Contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, de care a beneficiat reclamantul cu titlul de ajutor public judiciar, s-a stabilit că rămâne în sarcina statului.

Prin decizia civilă nr. 150 din 28.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 247/2020, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul, care a fost respins prin decizia nr. 1816 din 28 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Decizia pronunţată în recurs a fost atacată pe calea contestaţiei în anulare de către reclamantul A..

II. Contestaţia în anulare

Contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea hotărârii contestate, rejudecarea recursului, admiterea acestuia şi casarea hotărârii recurate.

A invocat nulitatea hotărârii pronunţate în primă instanţă întrucât, în opinia sa, nu au fost administrate probe în dovedirea faptului că în mod nelegal i s-a refuzat eliberarea autorizaţiei de traducător. A solicitat daune morale pentru faptul că Ministerul Sănătăţii nu a sesizat organele competente pentru efectuarea cercetării disciplinare.

Considerentele exprimate de judecătorii fondului că nu au fost precizate obiectul şi valoarea pretenţiilor solicitate nu sunt sustenabile. Instanţa, în mod greşit, a respins cererea de chemare în judecată, putând cel mult să o anuleze în procedura prealabilă judecăţii sau să suspende judecarea cauzei până la complinirea cerinţelor privind precizarea cadrului procesual.

III. Apărări formulate în cauză

Intimatele B., G., D., F., C. şi I. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea căii de atac întrucât contestatorul nu a dezvoltat în cererea sa critici susceptibile de încadrare în motivele contestaţiei în anulare reglementate de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

La termenul de judecată din data de 17 martie 2022, Înalta Curte a rămas în pronunţare pe chestiunea neîncadrării criticilor formulate în motivele contestaţiei în anulare prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., invocată prin întâmpinări de către intimate, pe care o va analiza cu prioritate în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând următoarele: Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre definitivă, pentru motivul legat de neregularitatea procedurii şi ale art. 503 alin. (2) şi din C. proc. civ., contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs pentru motivele expres şi limitativ prevăzute la pct. 1-4 din textul legal. Totodată, pot fi supuse retractării şi hotărârile instanţelor de apel nesupuse recursului, în condiţiile alin. (3) ale art. 503 din C. proc. civ.

Ipoteza în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită are în vedere două condiţii cumulative ce se cer întrunite: când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată într-una din următoarele 4 ipoteze prevăzute de textul legal, anterior menţionat:

1.hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Prin cererea cu care a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză, contestatorul îşi exprimă, într-o manieră generalistă, nemulţumirea faţă de modul în care prima instanţă a instrumentat cauză sa, prin raportare la elemente ce ţin de cadrul procesual şi rolul activ al judecătorului, nefiind imputate instanţei de recurs critici punctuale cu privire la decizia pronunţată în recurs din perspectiva derulării judecăţii în faza recursului, a existenţei unor neregularităţi procedurale, greşeli de natură procedurală, încălcări ale unor norme de competenţă absolută, norme privind alcătuirea instanţei sau omisiuni cu privire la cercetarea unui motiv de recurs sau chiar a cererii de recurs în integralitatea sa.

Se constată că susţinerile contestatorului nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 503 din C. proc. civ., ci ele tind în fapt în reformarea sentinţei tribunalului, împotriva căreia, de altfel, contestatorul a valorificat calea de atac a apelului.

Legea nu a urmărit, însă, prin reglementarea căii de retractare a contestaţiei în anulare să deschidă părţii calea exercitării unei noi căi de atac, devolutive, împotriva hotărârii primei instanţe, pe motivul că s-a stabilit eronat situaţia de fapt ori s-a aplicat greşit legea.

Or, potrivit art. 457 din C. proc. civ., cu denumirea marginală de legalitatea căii de atac (care consacră în plan procesual principiul legalităţii prevăzut la art. 129 din Constituţie potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii), hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Ca atare, cum argumentele redate de către contestator nu pot fi încadrate în cazurile de contestaţie în anulare de drept comun sau specială, reglementate expres de art. 503 din C. proc. civ., pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A..

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., îl va obliga pe contestatorul A., ca parte care a pierdut procesul, să plătească cheltuieli de judecată în recurs, şi anume, suma de 1000 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimatele B., G., D., F., C., conform chitanţei nr. x din 27 ianuarie 2022 şi suma de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimata I., conform chitanţei nr. x din 28 ianuarie 2022 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1816 din 28 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 1000 RON către intimatele B., G., D., F. şi C. şi la plata sumei de 500 RON către intimata I., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.