Land reivindication: preclusion of uncited procedural capacity exceptions in cassation

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, dosar nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B., C., D., sector 1 şi Administraţia Domeniului Public Sector 1, a formulat acţiune în revendicare şi grăniţuire a terenului intravilan situat în Bucureşti, str. x B, solicitând obligarea pârâţilor la lăsarea în liberă folosinţă şi liniştită posesie a terenului menţionat, precum şi stabilirea clară a limitelor de hotar.

Prin sentinţa civilă nr. 15449 din 22 septembrie 2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub dosar nr. x/2016.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1118 din 09 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B., D. şi Administraţia Domeniului Public Sector 1.

A obligat pe pârâte să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul intravilan situat în Bucureşti, str. x, astfel cum acesta este identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuat de expert E., astfel cum a fost avizat de către OCPI prin Procesul-verbal de recepţie 336/2018.

A stabilit limitele de hotar ale terenului intravilan situat în Bucureşti, str. x, în suprafaţă de 412 mp, ce face obiectul prezentului dosar, potrivit punctelor 1-2-3-4-5-6-1 din schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuat de expert E., astfel cum a fost avizat de către OCPI prin Procesul-verbal de recepţie 336/2018.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia nr. 1570 A din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 1118 din 9 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. şi B..

A fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Administraţia Domeniului Public Sector 1 împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta Administraţia Domeniului Public Sector 1 Bucureşti.

Au fost obligate intimatele-pârâte B. şi D. la plata sumei de 34.244 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente primei instanţe către apelanţii-reclamanţi.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la pârâtele B. şi D..

Au fost obligate intimatele-pârâte B. şi D. la plata sumei de 2.815 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente căii de atac a apelului (815 RON taxa judiciară de timbru şi 2.000 RON onorariu de avocat, redus conform art. 453 din C. proc. civ.).

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei nr. 1570 A din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâta D. a declarat recurs.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi procedura de filtru:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 8 martie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluţia din 8 aprilie 2021, s-au dispus măsurile procesuale prevăzute de art. 490 şi 493 din C. proc. civ. şi s-a menţionat că recurenta a depus taxa de timbru datorată în recurs.

După etapa comunicărilor, s-a întocmit raportul cauzei prevăzut de art. 493 din C. proc. civ., iar, la 17 decembrie 2021, completul de filtru a luat act de raportul asupra admisibilităţii în principiu, s-a dispus comunicarea acestuia, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze un punct de vedere la raport.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 3 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu şi s-a fixat termen în şedinţă publică în vederea soluţionării lui.

8. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Magistratul-asistent raportor a menţionat în cuprinsul raportului că hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, recursul este formulat în termenul legal, iar criticile formulate pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. Excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a Asociaţiei de Proprietari Bălescu nr. 22 s-a apreciat că trebuie unită cu fondul cauzei.

9. Memoriul de recurs

Recurenta-pârâtă D. a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 176 pct. 1 din C. proc. civ., înţelege să invoce lipsa capacităţii sale procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, nulitatea necondiţionată şi absolută a tuturor actelor de procedură îndeplinite de instanţa de fond şi de instanţa de apel, inclusiv a procedurii de citare.

Apreciază că aceasta este o nulitate absolută care, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 alin. alin. (3) şi art. 178 alin. (1) din C. proc. civ., poate fi invocată în orice stare a judecăţii cauzei.

Precizează că a fost constituită în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, dobândind personalitate juridică prin încheierea din 26 februarie 2020 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2020. Având în vedere data constituirii, subliniază că nici la data declarării apelului nu avea capacitate procesuală.

Instanţele de judecată ar fi trebuit să exercite un rol activ cu privire la acest aspect şi să verifice aceste aspecte, conform art. 22 din C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât art. 32 alin. (1) lit. a) din Cod prevede că una dintre condiţiile exercitării acţiunii civile este capacitatea procesuală, iar art. 36 teza I din Cod prevede expres: calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Pe toată durata judecării procesului în primă instanţă procedura de citare este lovită de nulitate absolută, deoarece persoana juridică nu exista şi, prin urmare, nu a fost nici legal citată, astfel încât devin aplicabile dispoziţiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât cauza s-a judecat în lipsa părţii şi fără legala sa citare.

De asemenea, apreciază că procedura de citare este lovită de nulitate şi în calea de atac a apelului, deoarece la data declarării apelului D. nu era constituită.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

La 20 mai 2022, intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive, dat fiind faptul că a dobândit personalitate juridică la 16 ianuarie 2020. Aşa fiind, la momentul pronunţării sentinţei de fond, precum şi la cel al cercetării judecătoreşti în apel, nu avea capacitate procesuală de folosinţă. A solicitat admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă şi casarea hotărârilor pronunţate de instanţele de fond.

Intimatul-reclamant F., prin întâmpinarea formulată la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, date fiind criticile ce vizează sentinţa primei instanţe sau anularea căii de atac pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 03 februarie 2022, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de pârâta D. nr. 1570 A din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În cererea sa de recurs, recurenta critică o lipsă de rol activ atât a primei instanţe cât şi a instanţei de apel care au omis să verifice legitimarea pârâtelor şi au nesocotit, astfel, dispoziţiile art. 56 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la lipsa capacităţii sale procesuale de folosinţă la judecata în fond, ceea ce atrage în condiţiile alin. (3) din acelaşi articol nulitatea hotărârii.

Înalta Curte reţine că recurenta a invocat pentru prima dată în recurs chestiunea referitoare la lipsa capacităţii sale procesuale de folosinţă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia motivele de recurs prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecăţii apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Aşa cum rezultă din susţinerea recurentei şi din actele dosarului, aceasta a dobândit personalitatea juridică prin încheierea de şedinţă din 26 februarie 2020 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2020, fiind înscrisă în Registrul special aflat la grefa Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la poziţia nr. 13 din 26 februarie 2020, deci în cursul judecăţii apelului.

Or, recurenta-pârâtă avea posibilitatea să invoce această neregularitate procedurală în calea de atac a apelului şi nu direct prin motivele de recurs.

Deşi recurenta D. a cunoscut în cursul judecării apelului faptul că putea invoca excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, nu a înţeles să-şi exercite acest drept.

În temeiul dispoziţiilor art. 247 alin. (3) din C. proc. civ., părţile sunt obligate să invoce toate mijloacele de apărare şi toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute, iar neinvocarea acestei excepţii echivalează cu neexercitarea unui drept procesual într-un termen prevăzut de lege şi atrage decăderea părţii din exercitarea dreptului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, această critică se priveşte ca fiind nefondată.

Nu poate fi primită nici critica referitoare la existenţa unei proceduri viciate.

Recurenta reclamă în recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. o judecată nelegală întrucât au fost încălcate regulile de procedură în ceea ce priveşte citarea sa în proces atât în primă instanţă cât şi în apel.

Se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. (2) din C. proc. civ. orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată.

Or, aşa cum rezultă din actele dosarului constituit pentru etapa apelului, ulterior înfiinţării sale ca persoană juridică, instanţa de apel a acordat mai multe termene de judecată în cauză, însă recurenta nu a invocat lipsa procedurii de citare pentru termenul din 13 martie 2020 şi nici, cel mai târziu la 17 noiembrie 2020, ultimul termen de judecată acordat în etapa apelului.

Cum recurenta-pârâtă nu a acţionat cu respectarea dispoziţiilor procedurale sus-menţionate, în lipsa unui text care să îngăduie invocarea direct în calea de atac a recursului nesocotirea unui text care ocroteşte un interes privat, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs nu întruneşte cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., urmând a fi respins.

Nu în ultimul rând, se reţine că, potrivit art. 9 C. proc. civ., ce reglementează dreptul de dispoziţie al părţilor şi, corelativ, principiul disponibilităţii, procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat, (...), iar obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Potrivit doctrinei şi practicii judiciare, prin principiul disponibilităţii se înţelege faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei, precum şi a etapelor pe care le-ar putea parcurge.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil şi exercitarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., implică, însă, şi o responsabilitate a părţilor litigante privind administrarea procesului, judecătorii neputând suplini lipsa de interes a acestora în desfăşurarea procesului.

Astfel, rolul activ al judecătorului nu este unul absolut, cu încălcarea limitelor învestirii, întrucât instanţele judecătoreşti sunt obligate să statueze asupra celor solicitate de către părţi, fără a putea depăşi, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acţiunii civile, atât sub forma cererilor în justiţie, cât şi a apărărilor formulate în cauză.

Faţă de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat, iar, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., ca parte căzută în pretenţii, o va obliga pe recurenta-pârâtă la plata în favoarea intimatei-pârâte B. a cheltuielilor de judecată din recurs în cuantum de 400 de RON, constând în onorariu de avocat, a cărui plată a fost dovedită cu înscrisul depus în dosar la fila x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D. din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 400 RON către intimata-pârâtă B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2022.