Recourse against unchallengeable final ruling on case transfer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed as inadmissible the appeal filed by two private parties against a Court of Appeal sentence, leaving the lower court’s decision intact. The dispute concerned a civil procedural matter where the appellants attempted to challenge a Court of Appeal decision that had dismissed their prior “annulment appeal” (*contestaţie în anulare*) directed against a ruling on a request for case transfer (*strămutare*). The ICCJ held that the appeal was barred by procedural law because the initial ruling on the case transfer was final and unchallengeable under Article 144(2) of the Code of Civil Procedure, and consequently, the subsequent decision on the annulment appeal was likewise not subject to further recourse under Article 508(4). Relying on Article 634(1)(1) and 6 of the Code of Civil Procedure, which define final judgments as those not subject to appeal or further recourse, the court ruled that allowing such an appeal would violate the principles of procedural legality and constitutional equality, rendering the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 C. proc. civ, art. 144 alin. (2) C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Recourse against unchallengeable final ruling on case transfer: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, precum şi orice hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 martie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată
Prin sentinţa nr. 161F din 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins contestaţia în anulare formulată de A. şi B. împotriva încheierii nr. 38F din 17 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi C., ca inadmisibilă.
2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, B. şi A. au formulat cale de atac, transmisă de Curtea de Apel Bucureşti şi înregistrată ca recurs - contestaţie în anulare (strămutare).
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, precum şi emiterea către părţi a unei adrese cu menţiunea de a preciza calea de atac exercitată împotriva sentinţei curţii de apel.
Din precizările depuse de părţi, precum şi de intimata persoană fizică, care a învederat că are aceeaşi poziţie procesuală cu cea a titularilor căii de atac, se constată că aceştia au înţeles a învesti instanţa supremă cu un recurs.
Astfel, recurenţii au invocat o autoritate de lucru judecat în raport de secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi privind calificarea ca recurs a unor căi de atac exercitate, iar intimata C. învederând, prin adrese din 25 ianuarie 2022 şi 2 martie 2022, că are aceeaşi poziţie procesuală cu cea a recurenţilor, a arătat că îşi însuşeşte în tot recursul acestora.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs.
În ceea ce priveşte motivarea recursului, a arătat că prin cererea formulată nu se menţionează niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata C. a învederat că are aceeaşi poziţie procesuală cu a recurenţilor, motiv pentru care îşi însuşeste în totalitate demersul acestora.
Recurenţii au depus precizări faţă de întâmpinare, solicitând a fi respinsă ca total irelevantă din punct de vedere juridic.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 şi 6 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, precum şi orice hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Incidente în speţă sunt şi dispoziţiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora încheierea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.
Or, în speţă, prin sentinţa atacată s-a soluţionat o contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat o cerere de strămutare.
Se reţin în cauză si prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. care stipulează în sensul că hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Faţă de prevederile legale menţionate, sentinţa nr. 161F din 17 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului, iar exercitând calea extraordinară de atac, părţile nu s-au conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei nr. 161F din 17 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.