Limits of material error in extraordinary annulment: exclusion of substantive legal interpretation and omission of grounds following inadmissibility ruling

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2683 din 8 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 7 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a obligat pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în favoarea intimatei B..

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a promovat contestaţie în anulare contestatoarea A., încadrată în drept în prevederile art. 318 C. proc. civ., susţinând că decizia atacată este rezultatul unor greşeli materiale, instanţa omiţând să cerceteze motivele de recurs invocate şi soluţionând cauza prin respingerea recursului ca inadmisibil.

În acest sens, arată că a declarat recurs împotriva încheierii prin care a fost suspendată cauza, iar potrivit art. 2441 C. proc. civ., încheierea respectivă este supusă căii de atac a recursului.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, în două ipoteze distincte, respectiv:

1. când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale;

2. când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Cu referire la prima ipoteză, trebuie subliniat faptul că textul de lege vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei.

Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor greşeli materiale care să ducă la anularea acesteia.

În speţă, contestatoarea a formulat critici vizând eventuale greşeli de judecată, considerând că instanţa de recurs s-a antepronunţat greşit pe excepţia de inadmisibilitate a recursului, a interpretat eronat actele juridice deduse judecăţii şi a dat o apreciere greşită a probelor administrate în cauză.

Practic, contestatoarea confundă semnificaţia sintagmei "greşeală materială" cu pretinse greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor şi de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

Or, în înţelesul normei prevăzute de art. 318 C. proc. civ., prima ipoteză a contestaţiei în anulare speciale, greşeala materială, vizează o eroare formală, care deşi distinctă de greşeala materială care poate fi îndreptată în condiţiile art. 281 C. proc. civ., nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli decurgând din aprecierea probelor şi interpretarea unor dispoziţii de drept substanţial sau procedural.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv.

Greşeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa ar fi înţeles să aprecieze o probă sau să interpreteze un text de lege, pentru că altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.

Or, împrejurările reclamate de contestatoare nu se circumscriu, motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege pentru contestaţia în anulare, ci reprezintă, de fapt, adevărate motive de recurs.

În consecinţă, ele nu pot fi valorificate într-o contestaţie în anulare, deoarece contestaţia în anulare nu deschide calea recursului la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că judecata pe fond nu a fost bine făcută.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea reaminteşte faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată a apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental". De asemenea instanţa europeană, permanent a subliniat că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

De asemenea, contestatoarea consideră că instanţa de recurs ar fi omis să cerceteze motivele de recurs, invocate în cuprinsul cererii de recurs.

Or, nici cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare specială - ipoteza prevăzută de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare - nu este fondat.

În speţa dedusă judecăţii, soluţia pronunţată de instanţa de recurs în ceea ce o priveşte pe recurentă, respectiv constatarea inadmisibilitatea recursului declarat de recurenta A., împiedică trecerea la analiza pe fond a criticilor subsumate acestui motiv indicat de contestatoare şi nu se circumscrie nici noţiunilor de greşeală materială ori de omisiune, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare întemeiată pe acest motiv este fondată doar atunci când recursul a fost respins ori admis în parte, iar nu şi în cazul în care instanţa a respins ori a anulat recursul în temeiul unei excepţii procesuale, întrucât numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Din economia art. 318 C. proc. civ., rezultă că dispoziţiile textului legal nu sunt aplicabile atunci când instanţa soluţionează recursul în temeiul unei excepţii, chiar dacă excepţia vizează condiţia legalităţii căii de atac, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea acelei excepţii, ceea ce excede căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.

Drept urmare, potrivit raţionamentului anterior prezentat, decizia nr. 2683 din 8 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a constatat inadmisibilitatea recursului, nu poate forma obiect al motivului de contestaţie în anulare prevăzut de ipoteza a doua a art. 318 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de contestaţie în anulare reglementate de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2683 din 8 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.1.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2022.