Trademark infringement appeal declared null and void for improper challenge to attorney's fees, upholding injunction against trade dress use

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 23 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu B. S.R.L., a solicitat: să fie obligată pârâta să se abţină de la folosirea în activitatea sa comercială a oricăror semne similare sau identice cu mărcile reclamantei, inclusiv, dar nelimitat la aplicarea, împreună sau separat, în cadrul staţiilor de distribuţie carburanţi operate, inclusiv dar fără a se limita la staţia situată la adresa: Comuna Rucăr, Sat Rucăr, judeţul Argeş, a următoarelor însemne: semnul A.; semnul C.; panoul de afişare a preţurilor format din elemente elipsoidale roşii dispuse pe un fundal alb; designul acoperişului staţiei de carburant de formă paralelipipedică, unde o latură este de culoare albă cu sau fără 6 săgeţi roşii (câte 3 săgeţi la fiecare capăt al laturii), iar latura vecină este de culoare roşie, cu sau fără o linie albă trasată prin mijlocul acesteia; latura roşie a acoperişului staţiei de carburant care prezintă de-al lungul său o adâncitură în zona mediană; designul magazinului staţiei care are o forma dreptunghiulară cu pereţi albi şi elemente de culoare roşie deasupra ferestrelor şi uşilor; pompele de benzină încadrate între două coloane albe ale căror margini au conturul roşu; să fie obligată pârâta să îndepărteze din cadrul staţiilor de distribuţie carburanţi operate, inclusiv dar fără a se limita la staţia de distribuţie carburanţi situată la adresa:

Comuna Rucăr, Sat Rucăr, judeţul Argeş, în termen de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, însemnele similare sau identice cu mărcile reclamantei, inclusiv: semnul A.; semnul C.; panoul de afişare a preţurilor format din elemente elipsoidale roşii dispuse pe un fundal alb; designul acoperişului staţiei de carburant de formă paralelipipedică, unde o latură este de culoare albă cu sau fără 6 săgeţi roşii (câte 3 săgeţi la fiecare capăt al laturii), iar latura vecină este de culoare roşie, cu sau fără o linie albă trasată prin mijlocul acesteia; latura roşie a acoperişului staţiei de carburant care prezintă de-al lungul său o adâncitură în zona mediană; designul magazinului staţiei care are o formă dreptunghiulară cu pereţi albi şi elemente de culoare roşie deasupra ferestrelor şi uşilor; pompele de benzină încadrate între două coloane albe ale căror margini au conturul roşu; să fie obligată pârâta la restituirea cheltuielilor efectuate cu prezentul litigiu, inclusiv taxa de timbru.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 388 din data de 1 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamata A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a interzis pârâtei folosirea în activitatea sa comercială a semnelor similare sau identice cu mărcile reclamantei: semnul A., panoul de afişare a preţurilor cu elemente elipsoidale roşii pe fundal alb, latura roşie a acoperişului care prezintă de-a lungul său o adâncitură în zona mediană, coloanele albe ale căror margini sunt de culoare roşie care încadrează pompele de benzină, a obligat la îndepărtarea acestor semne, a respins acţiunea în rest ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la plata sumei de 15.000 de RON cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 582A din data de 7 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. S.R.L. şi de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 388 din data de 1 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: a interzis pârâtei folosirea în activitatea sa comercială şi a următoarelor semne: semnul C. şi designul acoperişului staţiei de carburant de formă paralelipipedică, unde o latură este de culoare albă cu 6 săgeţi roşii (câte 3 săgeţi la fiecare capăt al laturii), iar latura vecină este de culoare roşie, cu o linie albă trasată prin mijlocul acesteia; a obligat pe pârâtă la plata sumei de 10.000 de RON cheltuieli de judecată, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A compensat în parte cheltuielile de judecată în apel şi a obligat pe apelanta-pârâtă la 7.150 RON cheltuieli de judecată, din care 150 RON taxă timbru şi 7.000 RON onorariu avocat, redus, conform art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei nr. 582A din data de 7 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 3 august 2021 sub nr. x/2018.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurenta-pârâtă, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, la dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, precum şi la cele art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa reducerii cheltuielilor de judecată acordate părţii adverse în apel, în proporţia în care instanţa de apel a redus cheltuielile de judecată solicitate la fond.

Totodată, a solicitat a se avea în vedere, în aprecierea cuantumului cheltuielilor solicitate, durata şi obiectul pricinii deduse judecăţii şi a arătat că, potrivit dispoziţiilor legale, instanţa poate reduce cuantumul onorariului de avocat fără ca prin aceasta să afecteze convenţia părţilor sau să împovăreze în mod nerezonabil partea care a căzut în pretenţii.

A susţinut că, în condiţiile în care şi-a îndeplinit în timp util obligaţiile solicitate, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate intimatei-reclamante ar determina dezechilibrarea activităţii societăţii, cu atât mai mult cu cât veniturile acesteia nu sunt foarte mari.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului şi a solicitat, în principal, admiterea excepţiilor invocate, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat, precum şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată în raport de prevederile art. 483 şi art. 497 C. proc. civ., a arătat că solicitarea recurentei-pârâte vizând cheltuielile de judecată, astfel cum a fost formulată în cadrul cererii de recurs, excedează limitele soluţiilor ce pot fi pronunţate de către instanţa de recurs.

În raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în susţinerea excepţiei nulităţii recursului, intimata-reclamantă a invocat faptul că în motivarea căii de atac nu se identifică susţineri care să poată fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., ci recurenta-pârâtă a reluat raţionamentul deja expus în ciclurile procesuale anterioare cu privire la aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este formulat şi motivat în termenul prevăzut de lege şi este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reţinut că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, iar intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 17 ianuarie 2022, s-a fixat termen la data de 15 martie 2022, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei nulităţii recursului.

II.4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurenta-pârâtă, în esenţă, şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată în faza apelului.

Înalta Curte constată că instanţa de apel, analizând solicitarea apelantei-pârâte de a aprecia asupra aplicării dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în judecata desfăşurată în primă instanţă pe rolul tribunalului, în acord cu cele arătate de către aceasta, a reţinut că, faţă complexitatea aproximativ redusă a apărărilor formulate de către părţi în cauză, probatoriile nu foarte complexe administrate şi celelalte circumstanţe ale speţei (inclusiv parţiala recunoaştere din partea pârâtei, care a îndepărtat o parte dintre semnele litigioase la un moment care nu este determinat în timp, posibil anterior sesizării instanţei), onorariu apare ca fiind nerezonabil de mare.

Pentru a dispune compensarea în parte a cheltuielilor de judecată şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.150 RON, curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 451 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 453 alin. (2) C. proc. civ., observând că onorariul avocaţial cerut şi dovedit de apelanta-pârâtă este în cuantum de 1.500 RON şi onorariul avocaţial cerut şi dovedit de apelanta-reclamantă este în cuantum de 10.018,19 RON.

A arătat că obligarea apelantei-pârâte la plata sumei de 7.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat (alături de taxa judiciară de timbru de 150 RON) este susţinută de aceleaşi argumente care au fost reţinute anterior în cuprinsul deciziei cu privire la aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în judecata în primă instanţă, valabile şi în etapa apelului.

Ca atare, instanţa de apel, făcând aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de către recurenta-pârâtă în faza apelului, reprezentând onorariul de avocat, procedând la analiza impusă de textul anterior menţionat, respectiv a cercetat dacă onorariul de avocat este sau nu vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 5 martie 2020, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

În motivarea acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că:

"proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.."

Or, recurenta-pârâtă nu a susţinut că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi nu a procedat la analiza impusă de aceste dispoziţii legale, ci criticile acesteia vizează tocmai cuantumul cheltuielilor de judecată stabilit de către instanţa de apel prin raportare la aceste norme procedurale coroborate cu cele ale art. 453 alin. (2) C. proc. civ., susţineri care, în acord cu dezlegările date prin decizia pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii anterior menţionată, nu pot constitui critici de nelegalitate, apte a fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în aplicarea celor statuate prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 5 martie 2020, obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte costată că, prin cererea de recurs, au fost aduse deciziei atacate critici de netemeinicie şi nu de legalitate, astfel că susţinerile recurentei-pârâte nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de lege.

Or, recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia.

Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum susţinerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 582A din data de 7 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2022.