Competence for contest to execution involving judges as creditors: unity of executing court prevails over Article 127 C. proc. civ. bias-displacement rule

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 8 aprilie 2021 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a formulat contestaţie la executare, cerere de suspendare a executării silite şi suspendare provizorie a executării silite demarate de către creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC. în dosarul execuţional nr. x/2021 al S.C. P..E.J. DD..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4010 din data de 8 iunie 2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, în esenţă, a reţinut că instanţa competentă a soluţiona litigiul se determină în raport de dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (7) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Însă, a constatat că, în cauză, în considerarea calităţii speciale a creditorilor - de judecători aflaţi într-un raport de muncă cu Tribunalul Cluj - precum şi în raport de cea a contestatorului debitor, devin incidente prevederile art. 127 alin. (1), (21) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Ca atare, în temeiul art. 127 alin. (1), (21) şi (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 651 din acelaşi act normativ, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba, aceasta fiind una dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Cluj.

2.2. Prin încheierea civilă nr. 84 din data de 26 ianuarie 2022, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de către intimata L., prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea din oficiu a judecăţii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Judecătoria Alba Iulia a reţinut că prin încheierea civilă nr. 2209/CC/2021 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost încuviinţată executarea silită în dosarul cu nr. x/2012

În raport de cele statuate prin Decizia cu nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, a apreciat că instanţa de executare este Judecătoria Cluj-Napoca, care a încuviinţat executarea silită.

A mai reţinut că, în cauză, există pluralitate de debitori şi Judecătoria Cluj-Napoca a încuviinţat executarea silită, iar, în acest context, potrivit art. 112, coroborat cu 116 C. proc. civ., o astfel de alegere a operat în momentul sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca cu cererea de încuviinţare a executării silite, pe care aceasta s-a şi pronunţat, acoperindu-se astfel competenţa teritorială a instanţei de executare.

Totodată, Judecătoria Alba Iulia a constatat că, faţă de calitatea intimaţilor, devin incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., care nu au făcut obiectul deciziei anterior menţionate.

A arătat că posibilitate de alegere între două sau mai multe instanţe care ar putea fi competente din punct de vedere teritorial şi a de a întruni calitatea de instanţă de executare este dată de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., alegerea aparţinând şi în acest caz reclamantului debitor, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Însă, a constatat că, deşi intimaţii au calitatea de creditori în executarea silită, aceştia deţin calitatea de pârâţi în prezenta cauză, motiv pentru care dispoziţiile incidente sunt cele ale art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi nu cele de la alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, a mai reţinut că, totodată, intimaţii deţin şi calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Cluj şi al Curţii de Apel Cluj, astfel că, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel, a arătat că debitorul ar fi avut posibilitatea să sesizeze, în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în baza tezei finale a Deciziei cu nr. 20/2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (legea prevede altfel), direct Judecătoria Alba Iulia pentru soluţionarea contestaţiei la executare; o astfel de alegere facultativă dată debitoarei reclamante nu a fost făcută de aceasta, petenta sesizând direct Judecătoria Cluj-Napoca la data de 8 aprilie 2021 cu contestaţie la executare propriu-zisă, cerere de suspendare provizorie şi cerere de suspendare propriu-zisă a executării silite.

Prin urmare, a apreciat că, astfel, competenţa teritorială s-a acoperit în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca la data sesizării şi în baza tezei finale a deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs în interesul legii menţionate anterior.

În plus, a avut în vedere şi faptul că, înaintea pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Deciziei nr. 20/2021, s-a pronunţat o decizie de speţă - regulator de competenţă - în cadrul acestui dosar, vizând capătul de cerere privind suspendarea provizorie a executării silite, stabilindu-se competenţa de soluţionarea în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca (decizia nr. 1545 din data de 24 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul cu nr. x/2021); soluţia a fost întărită şi prin admiterea cererii de revizuire a hotărârii potrivnice, fiind desfiinţată încheierea Judecătoriei Alba Iulia de pronunţare asupra capătului de cerere vizând suspendarea executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Alba Iulia, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale cele două instanţe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabileşte instanţa competentă a soluţiona litigiul.

Prima instanţă învestită a făcut aplicarea art. 127 alin. (1), (21) şi (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 651 din acelaşi act normativ, în timp ce cea de-a doua judecătorie, raportat la prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut că debitoarea reclamantă nu a uzat de dreptul său la o astfel de alegere facultativă şi, în plus, a dat eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, enunţat şi prin Decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

În speţă, prin încheierea civilă nr. 2209/CC/2021 pronunţată în dosarul nr. x/2012, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a încuviinţat executarea silită la cererea creditorilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC., împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, Ministerul Justiţiei, Curtea De Apel Cluj şi Tribunalul Cluj, în temeiul titlurilor executorii reprezentat de: sentinţa civila nr. 335 din data de 25 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj, astfel cum a fost lămurită prin încheierea civilă din data de 27 iunie 2019 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 59/R/2019 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa civilă nr. 384/2008 a Tribunalului Cluj; sentinţa civilă nr. 1711 din data de 28 noiembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Mureş, îndreptată prin încheierile din 12 mai 2015 şi 2 martie 2015 ale Tribunalului Mureş şi decizia civilă nr. 894/A/2015 a Curţii de Apel Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2013; sentinţa civilă nr. 654/2008 pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, astfel cum a fost lămurită prin încheierea civilă din data de 3 iunie 2019 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 42/R/2019 a Curţii de Apel Cluj; sentinţa civilă nr. 384/2008 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul x/2007, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 379/R/2009 a Curţii de Apel Cluj; decizia civilă nr. 1309/R/2009 a Curţii de Apel Cluj; sentinţa civilă nr. 778/2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Mureş; sentinţa civilă nr. 457/2016 şi încheierea din data de 7 iunie 2016, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Mureş, definitivă în baza deciziei civile nr. 422/A/2016 a Curţii de Apel Mureş, pronunţată în acelaşi dosar; sentinţa civilă nr. 1189/2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, încheierea nr. 992/CC/2016 şi decizia nr. 1928/A/2016 a Curţii de Apel Cluj, în acelaşi dosar (3639/107/2015); sentinţa civilă nr. 1254/2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Mureş; sentinţa civilă nr. 1425/2017 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 5787/2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea pronunţată la data de 8 martie 2021 în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis cererea de completare a dispozitivului încheierii civile nr. 2209/CC/2021 formulată de S.C. P..E.J. DD. şi a dispus completarea dispozitivului încheierii civile nr. 2209/CC/2021 pronunţate în dosar nr. x/2021, în şedinţa Camerei de Consiliu din data de 25 februarie 2021, în sensul că se va menţiona: Încuviinţează executarea silită şi împotriva Ministerului Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj pentru executarea obligaţiei de a face stabilită în sentinţa civilă nr. 335 din data de 25 februarie 2008 a Tribunalului Cluj şi sentinţa civilă nr. 654/2008 a Tribunalului Cluj privind "obligarea debitoarei să aloce fondurile necesare plăţii în favoarea creditorilor a drepturilor salariale".

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. şi CC., în dosarul execuţional nr. x/2021 al S.C. P..E.J. DD..

Având în vedere circumstanţele cauzei şi obiectul prezentului litigiu, astfel cum au fost anterior arătate, instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte în raport de prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, prin încheierea de şedinţă nr. 2209/CC/2021, completată prin încheierea de şedinţă din data de 8 martie 2021, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2012, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a încuviinţat executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2021 al S.C. P..E.J. DD..

Prin Decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare".

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Cluj-Napoca, care a încuviinţat executarea silită.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2022.