Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality critiques regarding appellate dismissal for non-payment of judicial stamp

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 25 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei de judecată să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei în cuantum de 500.000 RON, sumă avansată de către reclamant pârâtei, pe temeiul îmbogăţirii fără just temei.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 1712 din data de 6 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500.000 RON, precum şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.626,56 RON.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 1364A din data de 15 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia netimbrării cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinţei civile nr. 1712 din data de 6 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., şi a anulat apelul ca netimbrat.

A obligat pe apelantă să plătească intimatului suma de 4.111,39 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

I.4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1364A din data de 15 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în termen legal, a declarat recurs pârâta B..

Invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat a se observa că instanţa de apel, prin hotărârea pronunţată, i-a încălcat dreptul la apărare.

Astfel, a arătat că, la primul şi singurul termen de judecată din apel, instanţa a constatat contradicţiile dintre împuternicirea avocaţială şi adresa de încetare a mandatului avocatului, dar a omis să lămurească aceste aspecte, încălcând astfel dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut şi că instanţa de apel a reţinut prezenţa soţului său, dar şi situaţia de fapt privind imposibilitatea sa de prezentare, a ignorat dispoziţiile art. 13 alin. (3) C. proc. civ. şi a pronunţat hotărârea fără să îi fi dat posibilitatea de se prezenta personal pentru a-şi susţine apărările în cauză.

Totodată, a solicitat a se constata că dispoziţiile art. 222 alin. (1) C. proc. civ. prevăd posibilitatea amânării cauzei pentru motive excepţionale, iar, în speţă, aceste motive au fost prezentate de soţul său, respectiv imposibilitatea de prezentare din motive de sănătate, precum şi lipsa avocatului.

În opinia recurentei-pârâte, instanţa de apel a ignorat dispoziţiile legale anterior menţionate, luând act de faptul că soţul său nu are cunoştinţe juridice, precum şi că nu are dreptul de a pune concluzii, dar, în virtutea rolului activ al judecătorului, nu i-a adus la cunoştinţă dispoziţiile alin. (2) ale art. 222 C. proc. civ. şi nu a amânat cauza pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susţinut şi că instanţa de apel a nesocotit principiul egalităţii de arme, având în vedere că hotărârea a fost dată în condiţiile în care s-a aflat în imposibilitate de prezentare, i-a fost refuzat unicul termen solicitat pentru pregătirea apărării şi i-a fost îngrădit dreptul de a formula concluzii scrise, în timp ce partea adversă avea avocat.

I.5. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 decembrie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu completului nr. 2, astfel cum rezultă din fişa ECRIS aflată la dosar.

Prin rezoluţia din data de 13 decembrie 2021, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant la data de 10 ianuarie 2022, potrivit menţiunii din cuprinsul procesului-verbal de înmânare, aflat la dosar.

În termen legal, intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică, precum şi obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată; totodată, a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că argumentele invocate prin cererea de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 22 februarie 2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, iar aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din data de 14 februarie 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 15 martie 2022, când Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurenta-pârâtă a invocat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condiţiile în care partea nu a adus critici concrete de nelegalitate hotărârii recurate din perspectiva soluţiei pronunţate prin aceasta.

Astfel, instanţa de apel, prin hotărârea recurată a admis excepţia netimbrării apelului şi a anulat apelul ca netimbrat, în esenţă, reţinând că apelanta-pârâtă (recurenta-pârâtă din prezenta cauză) nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.302,5 RON, care îi fusese adusă la cunoştinţă, astfel cum rezultă din cuprinsul dosarului.

Prin urmare, pentru a reprezenta veritabile critici de recurs apte a fi încadrate în motivele de casare prevăzut de lege, susţinerile recurentei-pârâte trebuiau să vizeze raţionamentul instanţei care a determinat adoptarea soluţiei pronunţate în cauză.

În raport de invocarea art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă trebuia să indice în ce mod prin considerentele reţinute instanţa de apel a încălcat prevederi legale procedurale sau a nesocotit ori aplicat greşit norme de drept material, însă aceasta nu a adus critici raţionamentului curţii de apel, care prezintă argumentul pentru care instanţa a admis excepţia netimbrării apelului şi a anulat calea de atac pe calea acestei excepţii, ci şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la împrejurarea că instanţa nu a amânat judecata cauzei sau pronunţarea pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise.

Astfel, deşi, din perspectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut încălcarea a mai multor norme de procedură, aspectele arătate nu se pot converti în veritabile motive de recurs, având în vedere că acestea nu se grefează pe hotărârea atacată, ci reprezintă nemulţumiri ale părţii cu privire la judecata desfăşurată în faţa curţii de apel şi la împrejurarea că instanţa a respins motivat cererea de amânare a judecăţii şi nu a dispus amânarea pronunţării.

În ceea ce priveşte invocarea de către recurenta-pârâtă a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu a formulat nicio critică prin care să susţină încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material, ipoteză la care se referă aceste dispoziţii legale.

O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel, astfel că, în atare circumstanţe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanţa de recurs este imposibil de realizat.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, respectiv constatarea nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că partea care a pierdut procesul este recurenta-pârâtă şi având în vedere că intimatul-reclamant a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, dovedite prin înscrisurile aflate la dosar, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant.

În ceea ce priveşte cuantumul acestora, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma de 4.117,94 RON solicitată de intimatul-reclamant (onorariu de avocat) este vădit disproporţionată în raport cu complexitatea cauzei în această fază procesuală, soluţionată prin admiterea excepţiei nulităţii recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost anulat ca netimbrat apelul, precum şi faţă de împrejurarea că recursul a fost judecat la primul termen de judecată acordat.

Prin urmare, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă B. la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 1364A din data de 15 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă B. la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2022.