Inadmissibility of revision for lack of triple identity where prior judgment was cassated and subsequent claim perempted

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2018, la data de 15 mai 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne, a solicitat să se constate neîndeplinirea obligaţiei de a face, conform art. 25 din Legea nr. 10/2001, în sensul de a se proceda la înregistrarea notificării, sau, respectiv, a se pronunţa, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii, precum şi obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul ce a aparţinut familiei sale.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 1752 din data de 19 iulie 2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât în raport de soluţionarea dosarului nr. x/2016, înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea, şi a respins cererea ca nefondată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 774A din data de 14 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-reclamant A. şi de apelantul-pârât Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 1752 din data de 19 iulie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire reclamantul A..

Prin cererea de revizuire, revizuentul a arătat că, în prezenta speţă, a solicitat să se constate neîndeplinirea unei obligaţii de a face, ce revenea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Ministerului de Interne, care s-a angajat în faţa Tribunalului Tulcea să soluţioneze cererea, pe cale administrativă.

A susţinut că Ministerul de Interne a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, prin raportare la sentinţa pronunţată în dosarul cu nr. x/2016, respectiv în cauza în care a solicitat anularea adresei cu nr. x, cerere care a fost respinsă motivat de faptul că această adresă nu îndeplinea condiţiile de formă ale unei dispoziţii emise în baza Legii nr. 10/2001.

Revizuentul a învederat că instanţa a respins excepţia, însă nu a analizat de ce, în hotărârile anterioare, Primăria Babadag a fost scoasă din cauză, poziţia sa în proces fiind preluată de intimatul Ministerul Interne, care s-a angajat să soluţioneze pe cale administrativă cererea depusă de B..

Totodată, a susţinut că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale: excepţia procesuală, conform art. 1201 C. civ. şi prezumţia, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părţi.

A mai arătat şi că un alt efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Consideră că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Astfel, revizuentul a învederat că, prin decizia civilă nr. 261/C din data de 28 martie 2012, pronunţată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Tulcea şi a dispus introducerea în cauză a Ministerului de Interne, în calitate de deţinător al imobilului. În opinia sa, din acest moment, orice litigiu cu Primăria Babadag a fost stins.

I.5. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Afacerilor Interne, cu privire la cele arătate în cuprinsul cererii de revizuire din perspectiva art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apreciat că aceste susţineri sunt nefondate.

A arătat că din hotărârile definitive menţionate de revizuent, rezultă că notificarea formulată de către acesta în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată la nivelul Primăriei Oraşului Babadag şi că Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea nu îi mai incumbă nicio obligaţie în ceea ce priveşte soluţionarea acesteia.

Totodată, a mai susţinut şi că soluţionarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către Ministerul Afacerilor Interne nu are un suport legal, întrucât la nivelul acestuia nu a fost înregistrată o astfel de notificare - notificarea fiind adresată Primăriei Oraşului Babadag.

Intimatul a precizat că obligaţia de a face la care se referă revizuentul a fost îndeplinită de către Primăria Oraşului Babadag, în sensul că a soluţionat notificarea, dispoziţia emisă de această instituţie fiind definitivă, astfel cum în mod corect s-a reţinut în cauză.

I.6. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Prin decizia nr. 1674A din data de 23 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

I.7. Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 27 ianuarie 2022, sub nr. x/2021.

I.8. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Prin rezoluţia din data de 31 ianuarie 2022, în vederea soluţionării cererii de revizuire, a fost fixat termen de judecată la data de 15 martie 2022, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că:

"Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a pretins că decizia civilă nr. 774A din data de 14 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 261C din data de 28 martie 2012, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul x/2008, întrucât, prin aceasta, s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului de Interne, în calitate de deţinător al imobilului şi, din acest moment, orice litigiu cu Primăria Babadag a fost stins.

Obiectul dosarului nr. x/2008 (în prima rejudecare: nr. 308/88/2008*, în a doua rejudecare: nr. 3866/88/2012) îl reprezintă contestaţia prin care reclamantul B. (autorul revizuentului din prezenta cauză), în contradictoriu cu Consiliul Local Bagadag, a solicitat anularea dispoziţiilor nr. 12 şi 13 emise la 12 ianuarie 2004 şi retrocedarea prin echivalent bănesc a imobilelor situate în Babadag, pe fosta str. x, respectiv nr. 78-80.

În acest dosar, la termenul din 17 aprilie 2008, reclamantul a completat cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată şi a Primăriei Oraşului Babadag, iar, la cel din 21 octombrie 2009, a renunţat la contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 13/2001, ca urmare a faptului că pentru imobilele care fac obiectul acestei solicitări i-au fost acordate despăgubiri.

Prin încheierea pronunţată la 29 octombrie 2009, instanţa a repus cauza pe rol pentru completarea cadrului procesual pasiv cu unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu, respectiv I.P.J. Tulcea - Poliţia oraşului Babadag.

Prin sentinţa civilă nr. 1085 din data de 21 aprilie 2010, Tribunalul Tulcea a admis în parte plângerea, a anulat dispoziţia nr. 12 din data de 12 ianuarie 2004 a Primăriei Babadag, ca netemeinică şi nelegală, şi a obligat pârâţii - Primăria oraşului Babadag, Consiliul Local Babadag şi Oraşul Babadag prin Primar - să propună reclamantului, prin dispoziţie, acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilul pe care l-au deţinut autorii acestuia în oraşul Babadag, fosta str. x, actuala str. x, tarlaua x, parcelele 3017, 3017/1, compus - conform expertizei tehnice imobiliare şi anexelor întocmite de expert tehnic C. - din casă de locuit şi suprafaţa de 945 m.p. teren.

A respins cererea de restituire în natură a aceluiaşi imobil ca nefondată şi a luat act că reclamantul a renunţat la plângerea împotriva dispoziţiei nr. 13 din data de 12 ianuarie 2004, emise de Primăria oraşului Babadag.

Prin decizia civilă nr. 165/C din data de 1 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul reclamantului şi a desfiinţat sentinţa atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Reluând judecata, prin sentinţa civilă nr. 4394 din 4 noiembrie 2011 Tribunalul Tulcea a admis contestaţia formulată de reclamantul B., a anulat dispoziţia nr. 12 din data de 12 ianuarie 2004 emisă de Primăria Oraşului Babadag şi a obligat pârâtul I.P.J. Tulcea să restituie reclamantului imobilul situat în Oraşul Babadag, str. x, tarlaua x, parcelele 3017, 3017/1 compus din casa de locuit şi suprafaţă de 945 mp teren aferent, identificat conform raportului de expertiza tehnică-imobiliară - expert C., raport ce face parte integrantă din hotărâre.

A luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere cu privire la contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 13 din data de 12 ianuarie 2004 emise de Primăria Oraşului Babadag.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea care a solicitat casarea hotărârii pentru că instanţa nu a citat în cauză Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului conform art. 1 din Legea nr. 213/1998 şi art. 8 din Legea nr. 213/1998, şi nici Ministerul Administraţiei şi Internelor care deţine dreptul de administrare asupra imobilului.

Prin decizia civilă nr. 261C din data de 28 martie 2012, pronunţate în dosarul x/2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 4394 din data de 4 noiembrie 2011 pronunţate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. şi intimaţii pârâţi Consiliul Local Babadag, Primăria Oraşului Babadag şi Oraşul Babadag prin Primar. A casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea.

Astfel, curtea de apel a trimis cauza rejudecare, pentru ca instanţa să respecte decizia nr. 165/C din data de 1 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă şi, în funcţie de situaţia juridică a imobilului, să stabilească şi calitatea de unitate deţinătoare, cu competenţă pentru soluţionarea notificării în procedura Legii nr. 10/2001.

În cea de-a doua cauză, în care a fost pronunţată decizia atacată cu revizuire, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, să se constate neîndeplinirea obligaţiei de a face a acestuia, prevăzută la art. 25 din Legea nr. 10/2001, precum şi obligarea pârâtului de a lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul ce a aparţinut familiei sale.

Prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât în raport de soluţionarea dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Tulcea, şi a respins acţiunea ca nefondată, soluţie menţinută prin decizia 774A din data de 14 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărâre cu privire la care revizuentul a susţinut că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei 261C din data de 28 martie 2012, pronunţate în dosarul x/2008, de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Faţă de cele anterior arătate cu privire la litigiile în care au fost pronunţate cele două hotărâri pretins a fi potrivnice, Înalta Curte constată că nu se poate reţine întrunirea condiţiei privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în condiţiile în care în primul dosar (nr. x/2008; în prima rejudecare: nr. 308/88/2008*, în a doua rejudecare: nr. 3866/88/2012) s-a solicitat anularea dispoziţiei 12 din data de 12 ianuarie 2004 a Primăriei Babadag şi retrocedarea prin echivalent bănesc a imobilului în litigiu, iar în cea de a doua pricină, s-a solicitat a se constata neîndeplinirea obligaţiei de a face prevăzute de art. 25 din Legea nr. 10/2001 de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

Cum prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă, Înalta Curte constată că o astfel de situaţie nu poate fi reţinută în speţă, în raport de obiectul diferit al celor două litigii în care au fost pronunţate deciziile pretins aflate în contradicţie.

De altfel, în considerentele deciziei atacate cu revizuire, instanţa a reţinut că dispoziţiile nr. 12 şi 13 au fost contestate de către petentul B., autorul reclamantului, la instanţa de judecată, contestaţia acestuia urmând mai multe cicluri procesuale; în ultima rejudecare a fost înregistrat dosarul nr. x/2012, judecata fiind suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, iar, ulterior, prin sentinţa civilă nr. 782 din data de 11 aprilie 2014, instanţa a constatat perimată cererea de chemare în judecată având ca obiect contestaţia formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Curtea de apel a constatat că notificarea formulată de autorul reclamantului cu privire la imobilul situat în Babadag fosta str. x a fost soluţionată de Primarul Oraşului Babadag prin dispoziţia nr. 12 din data de 12 ianuarie 2004; această dispoziţie a fost contestată de autorul reclamantului, însă dosarul a fost soluţionat în mod irevocabil prin constatarea perimării cererii de chemare în judecată.

A arătat că este adevărat că dosarul a parcurs mai multe cicluri procesuale şi că prin sentinţele pronunţate au fost analizate aspecte ce ţin de existenţa dreptului la restituire şi de calitatea de unitate deţinătoare, însă acele hotărâri au fost casate, astfel încât nu pot produce efecte.

Prin urmare, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, a analizat explicit în ce măsură dezlegările date prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2008 (în prima rejudecare: nr. 308/88/2008*, în a doua rejudecare: nr. 3866/88/2012) se impun în cel de-al doilea proces, reţinând că acestea sunt lipsite de efecte, în condiţiile în care s-a dispus casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în rejudecare, s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată.

Aşadar, fără a nega dezlegările jurisdicţionale anterioare, cea de-a doua instanţă a reţinut lipsa efectelor hotărârilor date în primul litigiu, faţă de situaţia concretă a acestuia şi de soluţiile de casare, respectiv de perimare, pronunţate.

În acest context, raportat la cele analizate prin decizia civilă atacată cu revizuire, făcând obiect al judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu se poate susţine că există posibilitatea valorificări susţinerilor referitoare la hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2008 (în prima rejudecare: nr. 308/88/2008*, în a doua rejudecare: nr. 3866/88/2012) prin intermediul revizuirii, decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluţiei astfel pronunţate.

Cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat, izvorăşte chiar din natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu de reformare, astfel încât nu poate fi un recurs deghizat, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă.

Ca atare, instanţa de revizuire nu poate cenzura modalitatea în care instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere a dat sau nu efect autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a prezentei căii de atac, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 774A din data de 14 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 774A din data de 14 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2022.