Revision inadmissible where appellate court expressly weighed conflicting res judicata

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 7 august 2019 pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. x/2019, contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., au solicitat instanţei: anularea încheierii pronunţate de către Judecătoria Tecuci la data de 24 iunie 2019, în dosarul civil nr. x/2019, prin care s-a încuviinţat executarea silită în baza contractelor de ipotecă autentificate sub nr. x din data de 10 mai 2006 şi sub nr. x din data de 3 iulie 2007; anularea formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 383/2019; să se constatare că obligaţia de plată s-a stins ca urmare a prescripţiei obligaţiei principale şi ca urmare a puterii de lucru judecat; suspendarea executării silite, până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii, cu cheltuieli de judecată.

I.2. Încheierea pronunţată de Judecătoria Tecuci:

Prin încheierea civilă din data de 16 octombrie 2019, Judecătoria Tecuci: a respins excepţia puterii de lucru judecat, ca nefondată; a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.A.; a constatat prescris dreptul creditoarei C. S.A. de a obţine executarea silită în temeiul titlurilor executorii reprezentate de contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 10 mai 2006 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 3 iulie 2007, împotriva debitorilor garanţi A. şi B..

Pe cale de consecinţă, a anulat toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 383/2019 al B.E.J. D. şi a dispus anularea încheierii din data de 24 iunie 2019, pronunţate de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2019, precum şi radierea din cartea funciară a somaţiei imobiliare pentru suma de 832.761,26 RON, notată pe numele contestatorilor A. şi B., prin încheierea nr. 32236 din data de 12 septembrie 2019.

A obligat pe intimată să plătească contestatoarei suma de 6.630 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă:

Prin decizia civilă nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis apelul formulat de apelanta-intimată C. S.A., în contradictoriu cu intimaţii-contestatori A. şi B., împotriva încheierii din data de 16 octombrie 2019, pronunţate de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2019.

A anulat încheierea civilă din data de 16 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Tecuci şi a fixat termen în vederea rejudecării contestaţiei la executare, la data de 20 ianuarie 2022, ora 1000.

A emis adresă către B.E.J. E. şi D., pentru a comunica o copie a dosarului de executare nr. 467/2013 şi a pus în vedere apelantei să achite copia acestui dosar de executare.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au formulat cerere de revizuire contestatorii A. şi B..

În susţinerea cererii, revizuenţii au arătat că decizia nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, înlătură efectele pozitive ale autorităţii de lucru judecat ale deciziei nr. 1240 din data de 11 noiembrie 2016, pronunţate în dosarul civil nr. x/2014 de către acelaşi tribunal (prin care s-a constatat că, în cauză, a intervenit prescripţia cu privire la contractul de credit nr. x din data de 10 mai 2006 şi la actele sale adiţionale), tribunalul reţinând, fără a fi instanţă de revizuire, că efectele acestei decizii sunt înlăturate prin raportare la alte patru decizii pronunţate anterior deciziei nr. 1240 din data de 11 noiembrie 2016 a Tribunalului Galaţi.

În opinia revizuenţilor, important în cauză este faptul că hotărârile avute în vedere de către instanţa de apel au mai fost invocate ca temei pentru înlăturarea efectului autorităţii de lucru judecat şi, în mod definitiv, prin decizia nr. 2626/2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că acestea nu se mai pot opune deciziei nr. 1240/2016 a Tribunalului Galaţi.

Revizuenţii au invocat faptul că, prin decizia atacată, instanţa de judecată a încălcat autoritatea de lucru judecat a mai multor hotărâri.

Astfel, au susţinut că este încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1240 din data de 11 noiembrie 2016, pronunţate în dosarul nr. x/2014 de către Tribunalul Galaţi şi a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respins, ca tardiv formulat, recursul promovat de către intimata C. S.A. împotriva soluţiei date în cererea de revizuire.

De asemenea, au arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2626 din data de 9 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 (faţă de care, revizuenţii au arătat că invocă şi susţin prezenta cerere de revizuire, cu prioritate).

Au subliniat că această decizie, prin considerente, dispozitiv şi prin efectele sale, este de natură a dovedi aspectele pe care le-au susţinut în mod constant cu privire la: neincidenţa excepţiei prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., invocate de către intimată, nefiind în prezenţa unei excepţii procesuale; incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în sensul puterii de lucru judecat, dat fiind faptul că într-un alt litigiu anterior, care are legătură cu prezenta cauză, s-a statuat cu privire la inexistenţa obligaţiei de plată.

În opinia revizuenţilor, decizia nr. 2626 din data de 9 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, tranşează în mod clar chestiunea prescripţiei dreptului de a mai cere executarea silită în baza contractului de credit şi a contractelor de ipotecă încheiate drept garanţie, punând astfel capăt oricărui echivoc cu privire la natura juridică a contractelor de ipotecă.

Revizuenţii au mai susţinut că este încălcată autoritatea de lucru judecat şi a deciziei nr. 53/2020 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, prin care a fost respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 343/2019 pronunţate de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2019, subliniind că prin aceasta s-au reţinut următoarele:

"Creanţa întemeiată pe dispoziţiile contractului de împrumut nr. x/2006, în cuantumul său este prescrisă, nefiind certă lichidă şi exigibilă.

Totodată, revizuenţii au apreciat că şi decizia nr. 1366 din data de 12 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, este de natură a dovedi aspectele pe care le-au susţinut, autoritatea de lucru judecat a acesteia fiind nesocotită prin decizia atacată cu revizuire.

Au arătat că, prin decizia nr. 1366 din data de 12 mai 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă a fost respins apelul formulat de către partea adversă împotriva sentinţei civile nr. 11600 din data de 26 noiembrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2020 de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti (având ca obiect contestaţia la executare formulată de C. S.A., cauză în care se invocă compensarea cheltuielilor de judecată cu creanţa ce face obiectul dosarului execuţional din prezenta pricină).

Revizuenţii au subliniat că şi această sentinţă vine în susţinerea afirmaţiilor pe care le-au făcut şi, totodată, arată că garanţia instituită prin contractul de ipotecă - accesoriu al contractului de credit iniţial - s-a stins ca efect al prescripţiei ce vizează creanţa principală; prin prescripţie, creanţa principală şi accesoriile se sting faţă de creditor, inclusiv garanţiile (analizate şi pentru care s-a statuat ca fiind garanţii deţinute de intimată, ca accesorii ale obligaţiei principale).

De asemenea, revizuenţii au considerat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat şi a sentinţei civile nr. 662 din data de 24 martie 2017, pronunţate de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. x/2014, prin care s-a constatat prescris dreptul intimatei de a solicita/de a obţine executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 şi a actelor adiţionale succesive.

În opinia revizuenţilor, toate aceste hotărâri trebuie analizate prin raportare la autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 629 din data de 27 aprilie 2011 a Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2010 şi a deciziei civile nr. 753 din data de 14 octombrie 2011 a Tribunalului Galaţi, pronunţate în dosarul nr. x/2011.

Cu referire la aceste ultime două hotărâri invocate, au arătat că titlurile executorii au mai făcut obiectul executării silite în dosarul execuţional nr. x/2010, iar, ca efect al admiterii contestaţiilor şi anulării actelor de executare, executarea silită a încetat şi nu mai operează întreruperea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

În acest context, au considerat că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie este data de 23 noiembrie 2009 şi subliniază că cererile de executare silită din dosarele de executare nr. 467/2013 şi nr. 553/2013 sunt formulate în intervalul 17 iunie 2013 - 22 iulie 2013, când termenul de prescripţie pentru executarea contractului de credit şi a actelor adiţionale era împlinit.

Revizuenţii au precizat că dosarul execuţional nr. x/2013 al B.E.J.A. E. şi D. îi priveşte pe debitoarea F. S.R.L. şi pe garanţii fidejusori A. şi B. şi vizează titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 şi actele adiţionale - cererea de executare silită a fost formulată la data de 22 iulie 2013, termenul de prescripţie fiind împlinit.

Au mai susţinut că dosarul execuţional nr. x/2013 vizează alte titluri executorii, respectiv bilete la ordin emise drept garanţie în vederea executării obligaţiilor din contractul de credit nr. x/2006 şi a actelor adiţionale (debitoare: F. S.R.L.; avalişti A. şi B.), iar pentru acest dosar de executare se constată prescrisă executarea silită ca efect al deciziei nr. 1366A, pronunţate la data de 12 mai 2021 de către Tribunalul Bucureşti, prin care a fost respins apelul părţii adverse împotriva sentinţei civile nr. 11600 din data de 26 noiembrie 2020 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

De asemenea, au apreciat că hotărârile invocate ca fiind opuse deciziei nr. 1240/2016 vizează alte date şi alte situaţii juridice, iar efectele acestor hotărâri sunt înlăturate prin efectele celor 7 hotărâri definitive care reprezintă temei al prezentei cereri de revizuire, raportat la momentele şi actele avute în vedere la pronunţarea lor, subordonat instituţiei prescripţiei executării silite şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Revizuenţii au menţionat că la data de 22 iulie 2013, intimata a formulat o nouă cerere de executare silită împotriva debitorilor garanţi G. şi H., formându-se dosarul de executare nr. 1242/2013 al B.E.J.A. I., în temeiul aceloraşi titluri executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/2006 şi a actelor subsecvente, precum şi a unui bilet la ordin.

Au precizat că, în această procedură, contestaţia a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, iar prin hotărârea pronunţată în faza apelului - decizia nr. 837 din data de 24 martie 2018 - Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a constatat că în mod corect a fost reţinută puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1240/2016, prin care s-a statuat că s-a prescris dreptul creditoarei C. S.A. de a mai cere executarea silită în temeiul titlului executoriu ce a stat la baza emiterii biletului la ordin ca garanţie; revizuirea formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de către partea adversă împotriva acestei decizii a fost respinsă în mod definitiv prin decizia nr. 2626/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Făcând o prezentare a dosarelor în care, începând cu anul 2010, intimata a formulat cereri de executare silită împotriva F. S.R.L. şi a giranţilor A., B., G. şi H., au arătat că acestea au fost respinse, hotărârile fiind pronunţate de instanţe de grade diferite, de la judecătorii şi până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Au subliniat că instanţele de judecată au stabilită că este prescris dreptul creditoarei C. S.A. de a obţine executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul pentru linie de credit nr. x din data de 10 mai 2006.

Totodată, revizuenţii au apreciat că, în speţă, cele patru hotărâri reţinute de către instanţa de apel nu sunt în măsură să înlăture efectul deciziei nr. 1240/2016 şi al celorlalte hotărâri definitive invocate în cuprinsul cererii de revizuire.

Au mai susţinut şi că apărările pe care le-au formulat privind aplicabilitatea excepţiei autorităţii de lucru judecat cu referire la constatarea prescripţiei, în raport cu motivele revizuirii, sunt în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care statuează imposibilitatea pronunţării în cauze identice a unor soluţii contradictorii şi diametral opuse.

Astfel, au arătat că, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

I.5. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata C. S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În esenţă, în opinia intimatei, prezenta cale de atac este inadmisibilă, întrucât toate criticile formulate de către revizuenţi constituie chestiuni de fond, care pot fi supuse cercetării judecătoreşti într-o acţiune specifică, fapt care a şi avut loc cu ocazia judecării apelului.

Pe fondul revizuirii a combătut cele susţinute de părţile aderse şi a arătat că, analizând actele dosarului, nu se poate reţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre judecătorească în baza unei înlăturări a efectelor pozitive ale autorităţii de lucru judecat, astfel încât, prezenta cale de atac este nefondată.

Prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată din data de 15 martie 2022, revizuenţii au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii, invocate prin întâmpinare, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile ce vizează existenţa de hotărâri potrivnice definitive, pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau instanţe de grade diferite.

Totodată, au susţinut şi că, în raport de prevederile art. 508 alin. (2) teza finală C. proc. civ., cererea de revizuire este admisibilă şi atunci când, prin deciziile pronunţate, a fost soluţionată o excepţie, adică hotărâri care nu evocă fondul.

Revizuenţii au precizat şi că, atât la fond, cât şi la apel, au formulat apărări cu privire la existenţa şi aplicarea autorităţii de lucru judecat/puterii de lucru judecat, din perspectiva intervenirii prescripţiei executării silite.

Pe fondul revizuirii, au solicitat admiterea căii de atac, reluând susţinerile formulate prin cererea de revizuire.

I.6. Înregistrarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 19 ianuarie 2022, sub nr. x/2022.

I.7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Prin rezoluţia din data de 25 ianuarie 2022, în vederea soluţionării cererii de revizuire, a fost fixat termen de judecată la data de 15 martie 2022, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că:

"Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri prin care s-a soluţionat un litigiu între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte că: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect."

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenţii, în esenţă, au pretins că decizia civilă nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, încalcă autoritatea de lucru judecat a unui număr de şapte hotărâri judecătoreşti, prin care s-a constatat că a intervenit prescripţia dreptului material de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10 mai 2006.

Verificând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, din perspectiva celei ce impune ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, în cuprinsul deciziei atacate cu revizuire, tribunalul a reţinut că primul motiv de apel vizează soluţia judecătoriei cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, iar, prin întâmpinare, intimaţii (revizuenţii din prezenta cauză) au susţinut că, dată fiind decizia civilă nr. 1240/2016 a Tribunalului Galaţi, prin care s-a constatat că s-a prescris dreptul părţii adverse de a obţine executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006, este prescrisă orice acţiune judiciară întemeiată pe existenţa acestui contract de credit, dar şi a actelor adiţionale, pentru că accesoriul urmează principalul, iar contractele de ipotecă sunt accesorii ale contractului de credit iniţial.

A mai constatat şi că intimaţii-contestatori (revizuenţii din acest dosar) au arătat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2626 din data de 9 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a statuat în sensul valorificării cu prioritate a puterii de lucru judecat a deciziei nr. 1240/2016 a Tribunalului Galaţi, iar, în contracararea acestui argument, apelanta a invocat efectul lucruui judecat ataşat unor decizii contrare celei invocate de către intimaţii-contestatori, susţinând că a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului său de a cerere executarea silită a contractului de credit nr. x/2006.

Analizând motivul de apel privind soluţia dată asupra prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, în cauză, tribunalul a apreciat că intimaţii-contestatori (revizuenţii pricinii de faţă) au interpretat eronat considerentele deciziei civile nr. 2626/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât instanţa supremă doar a arătat că nu a fost solicitată revizuirea hotărârii pronunţate cu eventuala încălcare a autorităţii de lucru judecat, fără să se statueze asupra efectelor ulterioare produse de această decizie, în sensul arătat de către intimaţii-contestatori.

Totodată, în raport de hotărârile invocate de către apelantă, a concluzionat în sensul că, prima hotărâre care se impune a fi valorificată este decizia nr. 894 din data de 20 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013 şi nu decizia nr. 1240 din data de 11 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2014, avându-se în vedere data pronunţării acestora.

Ca atare, instanţa de apel a reţinut că, prin această decizie, s-a constatat că C. S.A. (creditoarea din titlul executoriu) putea solicita executarea silită a contractului de credit, fără a i se opune prescripţia, până la data de 27 aprilie 2014 şi, prin urmare, nu se mai pune problema intervenirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a contractelor de ipotecă, cauzată de caracterul lor accesoriu contractului de credit.

Aşadar, cea de-a doua instanţă a reţinut lipsa efectelor hotărârilor anterioare invocate de către revizuenţi, în susţinerea autorităţii de lucru judecat privind prescripţia dreptului material la acţiune, şi a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri invocate de către intimata C. S.A., respectiv decizia nr. 894 din data de 20 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013 de Tribunalul Galaţi, hotărâre prioritară din punct de vedere cronologic.

Prin urmare, în speţă, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, a analizat explicit în ce măsură autoritatea de lucru judecat a soluţiilor pronunţate în procesele anterioare cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x/2006 se impun în prezentul litigiu, iar împrejurarea că revizuenţii sunt nemulţumiţi de concluzia instanţei şi de faptul că aceasta a dat eficienţă hotărârii invocate de către partea adversă (hotărâre anterioară celor invocate de ei şi care beneficiază de autoritate de lucru judecat) şi nu a celor cu care au înţeles aceştia să se apere, nu poate atrage admisibilitatea prezentei căi de atac.

În acest context, raportat la cele analizate prin decizia civilă atacată cu revizuire, făcând obiect al judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu se poate susţine că există posibilitatea valorificări susţinerilor referitoare la hotărârile invocate în cererea de revizuire, decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluţiei astfel pronunţate, ceea ce nu poate fi primit.

Cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat, izvorăşte chiar din natura juridică a căii extraordinare de atac a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu de reformare, astfel încât, aceasta nu poate deveni un recurs deghizat, întrucât instanţa de revizuire nu poate efectua un control judiciar asupra dezlegării date autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă.

Ca atare, instanţa de revizuire nu poate cenzura modalitatea în care instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere a dat sau nu efect autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a prezentei căii de atac, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021, pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1295 din data de 17 decembrie 2021 pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2022.