Mayor's revision request perempted; appeal quashed as unfounded, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 19 noiembrie 2018, pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Zalău, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună modificarea în parte a dispoziţiei nr. 1718 din data de 18 octombrie 2018 privind soluţionarea notificării nr. x din data de 2 noiembrie 2001 depusă de către reclamant în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, după cum urmează:

A) să dispună modificarea art. 1 pct. 2, respectiv:

a) să constate calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului şi să dispună acordarea de măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru cota de 1/1 din imobilul construcţii în suprafaţă totală de 283 stânjeni pătraţi (1.018 mp), înscrise în CF nr. x Crişeni sub nr. top x;

b) să constate calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului şi să dispună, în principal, restituirea în natură, în cotă de 1/1, a imobilelor terenuri intravilane înscrise în CF nr. x Crişeni, sub numerele top x iar, în subsidiar, în cazul în care acestea nu pot fi restituite în natură, să dispună acordarea de măsuri compensatorii, în cotă de 1/1, în condiţiile Legii nr. 165/2013.

B) să dispună modificarea art. 4 în care se prevede că "Odată cu intrarea în vigoare a prezentei dispoziţii se abrogă dispoziţia Primarului Municipiului Zalău nr. 2197 din data de 20 noiembrie 2017", respectiv să se dispună modificarea dispoziţiei Primarului Municipiului Zalău nr. 2197 din data de 20 noiembrie 2017 prin redirecţionarea (în parte) a soluţionării notificării nr. x din 2 noiembrie 2001 cu privire la următoarele terenuri:

- în ce priveşte imobilul teren înscris în CF nr. x Crişeni nr. top x, să fie redirecţionată notificarea spre competentă soluţionare Comisiei locale de fond funciar Zalău;

- în ce priveşte imobilele terenuri înscrise în CF nr. x Crişeni de la nr. top x până la nr. top x, să fie redirecţionată notificarea spre competentă soluţionare în favoarea U.A.T. Comuna Crişeni, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 180 din data de 8 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Zalău, şi în consecinţă:

A constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul construcţii înscrise în CF nr. x Crişeni, sub nr. top. x în suprafaţă de 283 stânjeni pătraţi (1.018 mp) care a făcut obiectul notificării înregistrate la B.E.J. B. sub nr. x din data de 2 noiembrie 2001.

A dispus modificarea în parte a art. 1 din dispoziţia nr. 1718 din data de 18 octombrie 2018 privind soluţionarea notificării înregistrate la B.E.J. B. sub nr. x din data de 2 noiembrie 2001, în sensul acordării de măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru cota de 1/1 din imobilul mai sus individualizat.

A obligat pe pârât la emiterea în favoarea reclamantului a deciziei conţinând propunerea de acordare de măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru cota de 1/1 din imobilul mai sus individualizat.

A respins ca nefondate celelalte petite formulate de reclamant.

A obligat pe pârât la plata în favoarea reclamantului a sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâtul Primarul Municipiului Zalău.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în soluţionarea apelului:

Prin decizia civilă nr. 143A din data de 20 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data data de 12 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 180 din data de 8 martie 2019 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a dispus anularea art. 4 din dispoziţia nr. 1718 din data de 18 octombrie 2018 emisă de Primarul Municipiului Zalău; a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 750 RON cheltuieli de judecată parţiale la fond.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A obligat pe intimatul Primarul Municipiului Zalău să plătească apelantului suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată parţiale în apel.

A respins apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Zalău împotriva aceleaşi sentinţe.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 iulie 2019, sub nr. x/2019, revizuentul Primarul Municipiului Zalău a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 143A din data de 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

4. Decizia pronunţată asupra revizuirii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Prin decizia nr. 1566 din data de 1 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost completată prin decizia nr. 2122 din data de 19 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuentul-pârât Primarul Municipiului Zalău împotriva deciziei nr. 143A din data de 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă şi l-a obligat pe revizuentul-pârât Primarul Municipiului Zalău la plata sumei de 1.000 RON către intimatul-reclamant A..

Totodată, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă asupra revizuirii:

Prin decizia civilă nr. 19/A din data de 3 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a constatat perimată cererea de revizuire formulată de pârâtul Primarul Municipiului Zalău împotriva deciziei civile nr. 143A din data de 12 septembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018, pe care a menţinut-o.

A obligat pe revizuent să plătească intimatului suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată.

6. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 19/A din data de 3 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs revizuentul Primarul Municipiului Zalău.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât Primarul Municipiului Zalău a arătat că, la termenul de judecată din data de 20 mai 2020, intimatul-reclamant, prin avocat, a depus note de şedinţă prin care a adus la cunoştinţa instanţei de judecată faptul că, în data de 26 martie 2020, a avut loc decesul intimatului-reclamant A., anexând certificatul de deces seria x din data de 27 martie 2020, şi menţionând că unicul moştenitor al defunctului este fiul acestuia, însă, din cauza restricţiilor de circulaţie luate în vederea evitării infectărilor cu SARS-COV-2, nu a fost posibilă dezbaterea succesiunii; a învederat că sunt incidente dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a solicitat suspendarea de drept a judecăţii până la introducerea în cauză a moştenitorului intimatului-reclamant A..

Recurentul-pârât a mai precizat şi că, prin încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2020, instanţa, faţă de cele arătate prin notele de şedinţă anterior menţionate, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata, pentru introducerea în cauză a moştenitorilor intimatului-reclamant A..

Raportat la dispoziţiile art. 164 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., invocă nulitatea procedurii de înmânare a citaţiei/altor acte de procedură, arătând că, din procesul-verbal de înmânare a citaţiei/altor acte de procedură, lipsesc menţiunile privind numele, prenumele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea.

A subliniat faptul că încheierea de suspendare a judecării cauzei nu i-a fost comunicată în conformitate cu prevederile art. 164 C. proc. civ., procedura de comunicare fiind nulă, astfel încât nu se poate cunoaşte care este momentul de la care începe să curgă termenul de perimare.

În opinia recurentului-pârât, soluţia curţii de apel este nefondată, întrucât a avut în vedere motive care nu îi pot fi imputate.

Astfel, a invocat faptul că în mod greşit curtea de apel a reţinut că ar fi avut posibilitatea de a face dovada privind moştenitorii defunctului prin înscrisurile depuse la dosar, precum şi a faptului că există certificat de calitate de moştenitor după intimatul-reclamant A. - acest act nu se regăseşte la dosar şi nici nu i-a fost comunicat.

Recurentul-pârât a arătat şi că nu avea ce demersuri să efectueze pentru a afla moştenitorii intimatului-reclamant, în condiţiile în care acesta a decedat în Cluj-Napoca şi avea domiciliul în Germania.

A precizat că nu cunoaşte numele moştenitorilor, adresa acestora, ţara în care domiciliază, iar aceste demersuri nu pot fi efectuate având în vedere şi legislaţia privind protejarea datelor cu caracter personal.

Totodată, a susţinut că se poate observa lipsa de reacţie a avocatului intimatului-reclamant, care a indus în eroare instanţa de judecată cu afirmaţia că unicul moştenitor al intimatului este fiul acestuia, având în vedere că, din certificatul de calitate de moştenitor nr. 42 din data de 13 iulie 2020, rezultă că moştenitorii defunctului sunt dr. A., în calitate de fiu, şi C., în calitate de soţie supravieţuitoare.

Prin urmare, a apreciat că perimarea cererii de revizuire este nelegală, având în vedere că avocatul intimatului-reclamant s-a obligat să depună acte din care să rezulte moştenitorii defunctului, însă acesta a ascuns adevărul şi nu a depus certificatul de calitate de moştenitor pe care îl deţinea încă din luna august 2020.

Printr-o altă critică adusă hotărârii recurate, a arătat că, în speţă, cheltuielile de judecată acordate nu sunt justificate, cuantum acestora fiind unul mare în raport de munca prestată de avocat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant dr. A. a solicitat în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat; a solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Susţinând caracterul nefondat al recursului, intimatul-reclamant, în esenţă, a arătat că dispoziţiile art. 415 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu prevăd că cererea de redeschidere a procesului poate/trebuie a fi făcută exclusiv de către moştenitorii defunctului, în fapt putând fi formulată de oricare parte din proces, în speţă de către partea interesată în continuarea judecăţii cauzei, iar instanţa nu poate să dispună din oficiu reluarea judecăţii în condiţiile prevederilor anterior evocate.

Totodată, a mai apreciat că recurentul-pârât nu putea invoca faptul că a fost împiedicat să ceară repunerea cauzei pe rol pentru că nu ar fi fost dezbătută succesiunea şi că, prin urmare, chiar dacă ar fi indicat moştenitorii acestuia, nu ar fi putut dovedi calitatea de moştenitor, în condiţiile în care, pe de o parte, singurul act necesar pentru verificarea evidenţelor succesorale era certificatul de deces al defunctului, care fusese depus la dosar, iar, pe de altă parte, recurentul-pârât nu a depus la dosar dovada că s-ar fi adresat Camerei Notarilor Publici Cluj pentru a verifica dacă s-a dezbătut succesiunea.

De asemenea, faţă de susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora acestuia nu i-ar fi fost comunicată încheierea din data de 20 mai 2020, a arătat că la dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă se află dovada de înmânare a acestei hotărâri, care atestă faptul că la data de 28 mai 2020 aceasta a fost înmânată numitei D.. - funcţionar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenţei care a semnat de primire, fiind aplicată, totodată, ştampila Primăriei Municipiului Zalău; acelaşi funcţionar, în cauză, a semnat de primire şi a aplicat ştampila pe mai multe dovezi de înmânare a unor citaţii şi acte de procedură a căror primire nu a fost contestată de către recurentul-pârât.

Recurentul-pârât Primarul Municipiului Zalău a depus răspuns la întâmpinare, prin care, în esenţă, a reluat cele arătate prin cererea de recurs şi, în plus, a menţionat că mai există un certificat de moştenitor şi legatar nr. 77 din data de 26 octombrie 2020 care nu a fost depus instanţei la termenul la care a fost întocmit, tocmai pentru a eluda prevederile legale.

A solicitat admiterea recursului, repunerea cauzei pe rol şi soluţionarea cererii de revizuire formulată prin admiterea acesteia.

8. Procedura de filtru:

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar, prin încheierea de şedinţă din data de 1 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu şi s-a fixat termen la data de 15 martie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, pentru judecarea pe fond a căi de atac.

Prin aceeaşi încheiere a fost introdus în cauză, în calitate de intimat-reclamant, dr. A., moştenitorul intimatului-reclamant decedat A..

La termenul de judecată din data de 15 martie 2022, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât a invocat incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin criticile aduse se invocă încălcarea unor norme de procedură, astfel că, susţinerile acestuia urmează a fi analizate prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în care sunt încadrabile.

În speţă, recurentul-pârât a criticat decizia recurată atât în ceea ce priveşte constarea perimării cererii de revizuire, cât şi cu referire la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat prin aceasta.

Criticile prin care partea susţine nelegalitatea soluţiei de constatare a perimării cererii de revizuire sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

În speţă, prin încheierea din data de 20 mai 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a dispus, în baza art. 412 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de revizuentul-pârât Primarul Municipiului Zalău împotriva deciziei civile nr. 143A din data de 20 iunie 2019 a aceleiaşi instanţe, reţinând că, în data de 26 martie 2020, s-a produs decesul intimatului A..

Potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora.

Odată îndeplinite condiţiile stabilite de textul legal anterior menţionat, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata se reia "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6".

Prin urmare, aceste dispoziţii legale prevăd remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei până la introducerea în cauză a moştenitorilor, însă una dintre părţi doreşte continuarea judecăţii.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii.

Aceasta este şi situaţia în speţa dedusă judecăţii, părţile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de revizuire, de la data suspendării acesteia în data 20 mai 2020, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speţă.

Recurentul-pârât susţine că în cauză în mod nelegal s-a constatat perimarea cererii de revizuire având în vedere că procedura de comunicare a încheierii de suspendare a judecăţii este nulă, în raport de prevederile art. 164 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., pe procesul-verbal de înmânare nefiind menţionate numele, prenumele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea actului de procedură. În opinia părţii, nefiind comunicată încheierea de suspendare nu se poate cunoaşte momentul de la care începe să curgă termenul de perimare.

Or, din perspectiva momentului de la care începe să curgă termenul de perimare, ceea ce prezintă relevanţă este data la care s-a dispus suspendarea judecăţii şi nu momentul la care această măsură a fost comunicată părţilor.

Data de la care trebuie calculat termenul de perimare este data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii pricinii, indiferent dacă încheierea de suspendare a fost sau nu comunicată părţilor, întrucât atât luarea măsurii suspendării, cât şi lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţilor, lipsei de stăruinţă a acestora în vederea judecării litigiului.

Această împrejurare rezultă şi din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de către instanţă. Prin urmare, acest termen nu curge de la data comunicării actului de procedură (adică de la data comunicării încheierii de suspendare), ci de la data efectuării actului de procedură respectiv (adică de la data dispoziţiei instanţei de suspendare a procesului).

Ca atare, actul de procedură care marchează începerea curgerii termenului de perimare nu este "actul de comunicare", ci însuşi actul îndeplinit de instanţă, din perspectiva curgerii termenului de perimare fiind fără relevanţă dacă actul de procedură este comunicat ori nu.

În acelaşi sens, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 254 din data de 4 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 416 alin. (2) C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 973 din data de 22 octombrie 2020, instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi a constatat că dispoziţiile art. 416 alin. (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Astfel, Curtea Constituţională a arătat că "nu poate reţine critica potrivit căreia prevederile art. 416 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale pe motiv că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de instanţă, chiar şi atunci când nu a fost adus la cunoştinţa părţii, pentru ca aceasta să fie conştientă de toate consecinţele ce decurg din îndeplinirea sa". În acest sens, Curtea a subliniat "că procesul civil este guvernat de principiul publicităţii, părţile având posibilitatea de a lua cunoştinţă fără niciun fel de restricţii de întregul parcurs procesual. Ca atare, cu o minimă diligenţă, pot afla în timp util despre efectuarea oricărui act procedural. În ceea ce priveşte importanţa în ansamblul procesului a diverselor acte, fiecare dintre părţi o va aprecia în mod subiectiv, în funcţie de propriile interese procesuale. Textul de lege criticat este însă suficient de clar încât să semnaleze părţilor că lăsarea în nelucrare a unei pricini timp de 6 luni conduce la perimarea acesteia".

Totodată, a reţinut că:

"Partea nu poate să se prevaleze de faptul că nu i-a fost comunicată îndeplinirea unui anumit act procedural de la care începe să curgă acest termen. O asemenea susţinere nu ar putea fi argumentată logic, întrucât întotdeauna va exista un act procedural de care partea va avea cunoştinţă şi de la care, teoretic, va începe să curgă termenul de perimare. În condiţiile citării legale, se prezumă că partea cunoaşte toate actele îndeplinite, indiferent că se comunică sau nu ori dacă au fost efectuate de părţi ori de instanţă. Mai mult, ţinând cont de obligaţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor, inclusiv a celor procesuale, chiar dacă în cauză a fost îndeplinit un anumit act pe care, potrivit legii, instanţa nu avea obligaţia să îl comunice şi de care partea nu ia cunoştinţă, aceasta va trebui să aibă în vedere calculul termenului de perimare de la ultimul act procedural despre a cărui efectuare ştia deja. Partea nu poate invoca, în apărarea sa, faptul că actul nu i-a fost comunicat, de vreme ce comportamentul său pentru evitarea perimării cauzei ar fi trebuit să fie raportat la actul a cărui existenţă o cunoştea şi care este anterior celui de a cărei necomunicare se prevalează. Într-o asemenea ipoteză devine incident principiul nemo auditur propriam turpitudinem alegans, care lipseşte de pertinenţă criticile de neconstituţionalitate formulate prin prisma unui astfel de argument, în condiţiile în care persoana interesată, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască momentul de la care începe să curgă termenul de perimare, precum şi consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale, invocând, de fapt, propria sa culpă".

În speţă, în dosarul având ca obiect cererea de revizuire a cărei perimare a fost constatată prin decizia recurată, recurentul-pârât a fost citat în mod legal pentru toate termenele de judecată acordate în cauză, inclusiv la cele la care a fost dispusă suspendarea judecăţii şi, respectiv, s-a constatat perimarea .

Prin urmare, recurentul-pârât, titularul ale cererii de revizuire, avea îndatorirea procesuală de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului, astfel că acesta nu poate invoca în calea de atac a recursului lipsa sa de stăruinţă în judecarea litigiului de faţă.

De altfel, deşi, astfel cum s-a arătat anterior, în speţă nu reprezintă relevanţă momentul comunicării hotărârii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentului-pârât, constată că, din dosarul de revizuire al curţii de apel, rezultă că încheierea de suspendare a judecăţii a fost comunicată recurentului-pârât la data de 28 mai 2020, potrivit menţiunilor de pe procesul-verbal de înmânare, procedura de comunicare a acestui act de procedură fiind legal îndeplinită, prin raportare la prevederile art. 164 C. proc. civ. - inclusiv din perspectiva cerinţelor impuse de alin. (1) lit. d) al acestui articol, invocat de către recurentul-pârât (se menţionează că actul a fost înmânat numitului D.., în calitate de funcţionar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenţei).

În susţinerea aplicării greşite a dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., recurentul-pârât a mai invocat faptul că nu avea ce demersuri să facă pentru a afla moştenitorii intimatului-reclamant, în condiţiile în care acesta a decedat în Cluj Napoca şi avea domiciliul în Germania, iar obligaţia introducerii în cauză a moştenitorilor aparţine avocatului părţii adverse.

Or, potrivit art. 415 alin. (2) C. proc. civ., cererea de redeschidere a procesului, în cazul suspendării dispuse în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ, poate fi formulată de către partea interesată, prin urmare, de oricare dintre părţi, care stăruie în soluţionarea pricinii.

În condiţiile în care moştenitorii defunctului nu au un interes direct şi nemijlocit de a interveni în proces şi a cere redeschiderea acestuia, dat fiind faptul că o eventuală perimare a revizuirii ar valida o hotărâre pe care o apreciază a le fi favorabilă, nimic nu o împiedică pe cealaltă parte să formuleze o atare cerere, chiar dacă este terţ faţă de succesiune.

În speţă, recurentul-pârât nu şi-a exprimat dorinţa şi nici nu a stăruit în judecarea litigiului, întrucât nu a formulat nicio cerere de repunere pe rol a judecăţii cererii de revizuire pe parcursul perioadei de peste 6 luni de zile de la momentul suspendării, cerere în care ar fi putut chiar să indice minime demersuri pe care le-ar fi întreprins pentru aflarea moştenitorilor defunctului sau dovezi ale imposibilităţii efectuării unor astfel de verificări.

Ca atare, în raport de cele anterior reţinute, Înalta Curte constată că în mod legal, faţă de prevederile art. 416 C. proc. civ., curtea de apel, prin decizia pronunţată la data de 3 februarie 2021, a constatat perimarea cererii de revizuire, în condiţiile în care cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor, care nu au formulat vreo cerere de repunere a cauzei pe rol, mai mult de 6 luni de la termenul de judecată din data de 20 mai 2020, când a fost dispusă suspendarea.

În ceea ce priveşte critica recurentului-pârât prin care acesta a susţinut că nu se justifică, faţă de munca prestată de avocat, cuantumul mare al cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat, Înalta Curte reţine că în fază procesuală a recursului pot fi analizate doar pretinse motive de nelegalitate a hotărârii recurate, apte de a fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, prin decizia nr. 3 din data de 20 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din data 5 martie 2020, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

Ca atare, cum, în raport ce cele dezlegate prin decizia pronunţată în interesul legii anterior evocată, aceste susţineri ale recurentului-pârât, reprezentând critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii recurate, nu pot fi circumscrise în vreunul dintre motivele de casare reglementate de lege şi nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, constatând conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legale aplicabile speţei, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză (respingerea, ca nefondat, a recursului), constată că partea care a pierdut procesul este recurentul-pârât şi îl va obliga pe acesta la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, solicitate şi dovedite de către parte prin chitanţa nr. x din data de 13 aprilie 2021, reţinând, totodată, caracterul proporţional al acestora în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Zalău împotriva deciziei nr. 19/A din data de 3 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-pârât Primarul Municipiului Zalău la plata către intimatul-reclamant Dr. A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2022.