Unconstitutionality exception inadmissible for lacking causal link to pending re-examination of court fees

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 26 noiembrie 2021, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2021/a2, cererea de reexaminare formulată de revizuenta A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2021 al aceleiaşi instanţe, respectiv a unei taxe judiciare de timbru de 200 RON pentru soluţionarea cererii de revizuire şi a unei taxe judiciare de timbru de 100 RON pentru judecata cererii de repunere pe rol.

Petenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. g) şi art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi a celor ale art. 186 C. proc. civ., în raport de prevederile art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţia României.

2. Obiectul recursului pendinte

Prin încheierea din camera de consiliu din 2 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins, ca inadmisibilă cererea de reexaminare formulată de revizuenta A. cu privire la taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON stabilită în sarcina sa în dosarul nr. x/2021, pentru judecata cererii de revizuire. A respins, ca nefondată, cererea de reexaminare formulată de revizuenta A. cu privire la taxa judiciară de timbru în valoare de 100 RON, stabilită în sarcina sa în acelaşi dosar, pentru soluţionarea cererii de repunere a cauzei pe rol. A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 186 C. proc. civ.. A admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu această excepţie de neconstituţionalitate, invocată de revizuenta A. prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţia României.

3. Recursul

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 2 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs revizuenta A., criticând soluţia dată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 186 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor expuse în memoriul depus la 16 februarie 2022, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, ignorând legătura de cauzalitate a excepţiei cu cauza în care aceasta a fost ridicată.

Consideră că, în raport de obiectul litigiului pe care l-a dedus judecăţii - acţiune în răspundere civilă delictuală - recurenta beneficia de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Susţine că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia menţionată, Curtea de Apel Bucureşti a adăugat la lege, prin crearea altor condiţii pentru admisibilitatea excepţiei, pe care legiuitorul nu le-a instituit.

Apreciază că instanţa trebuia să verifice cerinţele prevăzute strict şi limitativ de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv invocarea în scris a excepţiei, în faţa instanţei şi cu privire la o lege sau ordonanţă aflată în vigoare, inexistenţa unei decizii a Curţii Constituţionale prin care dispoziţiile legale să fi fost declarate anterior neconstituţionale şi legătura de cauzalitate a excepţiei cu cauza.

Susţine că această din urmă condiţie este îndeplinită, de vreme ce neconstituţionalitatea art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 a fost invocată în faza prealabilă a regularizării a taxei judiciare pentru cererea de revizuire, iar neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ. a fost ridicată în faza soluţionării cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Susţine că legiuitorul a stabilit, prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, ca normele vizate de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a acesteia, atât în cea curentă, cât şi în cea anterioară momentului invocării acesteia.

4. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 ianuarie 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia completului din 27 ianuarie 2022, s-a stabilit termen pentru soluţionarea cererii de recurs la 3 martie 2022.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 207/R din 25 iunie 2020 şi a încheierilor aferente, pronunţate de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2015, a deciziei civile nr. 633/R din 14 decembrie 2020 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020 şi a deciziei civile nr. 1121/A din 5 iulie 2019 pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2015.

La termenul de judecată din 18 mai 2021, faţă de lipsa părţilor şi de faptul că acestea nu au solicitat soluţionarea în lipsă, Curtea de Apel Braşov a suspendat judecata cererii de revizuire în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 12 noiembrie 2021, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol, fiind citată, pentru, soluţionarea acesteia, cu menţiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON, sub sancţiunea anulării cererii de repunere pe rol, ca netimbrate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/2021/a2, la 26 noiembrie 2021, recurenta a solicitat reexaminarea taxelor judiciare de timbru stabilite în dosarul nr. x/2021, pentru soluţionarea cererilor de revizuire şi de repunere pe rol. Totodată, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. g) şi art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi ale art. 186 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţia României.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 186 C. proc. civ. a fost respinsă, ca inadmisibilă, de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin încheierea din camera de consiliu din 2 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, reţinându-se că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece soluţionarea acesteia nu depinde de prevederile legale atacate pe această cale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta, criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este admisibilă, de vreme ce excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată în orice fază a procesului, inclusiv în cea a reexaminării taxei judiciare de timbru, iar excepţiile ridicate în cauză au legătură cu soluţionarea cauzei.

Criticile recurentei sunt nefondate.

Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază procesuală, oricare ar fi obiectul acesteia.

Din interpretarea logico-juridică a acestui text normativ rezultă că excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată în orice fază procesuală, oricare ar fi obiectul acesteia, cu condiţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Recurenta dă o interpretare nelegală acestor dispoziţii, în contradicţie cu doctrina şi jurisprudenţa constantă în materie, apreciind că normele a căror neconstituţionalitate o invocă pot să fie incidente în orice fază procesuală a litigiului, chiar dacă nu sunt necesare dezlegării cauzei în curs de soluţionare şi asupra căreia instanţa urmează a se pronunţa.

Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, că "cerinţa stabilită de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca dispoziţiile de lege criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, priveşte incidenţa în cauză a acestor dispoziţii de lege, respectiv faptul de a fi aplicabile în litigiile în care se invocă excepţia de neconstituţionalitate, având aptitudinea de a genera efecte juridice diferite în cauză, după cum Curtea Constituţională constată sau nu neconstituţionalitatea acestora" (decizia nr. 358 din 23 mai 2019).

Astfel, excepţia de neconstituţionalitate poate fi utilizată doar în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unor dispoziţii legale care au legătură cu soluţionarea cauzei.

Cu privire la condiţia care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei, este necesar să se realizeze o analiză prin care să stabilească interesul procesual al petentei asupra rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

În cauză, acest element de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate nu este îndeplinit.

Astfel, petenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 186 C. proc. civ. în procedura reexaminării formulate împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru stabilite pentru soluţionarea cererii de revizuire şi a cererii de repunere pe rol a acesteia, cu soluţionarea cărora a învestit Curtea de Apel Braşov.

Or, astfel cum s-a arătat, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în procedura reexaminării formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru soluţionarea cererii de revizuire, cererea de reexaminare fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea supusă recursului, întrucât s-a constatat că o cerere identică a fost anulată (ca tardivă) prin încheierea din 13 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă în dosarul nr. x/2021.

Cât priveşte cererea de repunere pe rol, se constată că aceasta a fost anulată, ca netimbrată, prin încheierea din 8 februarie 2022, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2021.

În raport de aceste argumente, Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv existenţa legăturii dintre excepţie şi fondul cauzei deduse judecăţii.

Prin urmare, nu poate fi reţinută nelegalitatea încheierii atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează numai încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei, iar nu a celor străine de soluţionarea ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din 2 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din 2 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2022.