Forestry administration's appeal over transfer of forest roads to commune ownership rejected as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed as unfounded the appeal by the forestry administration (claimant) against the lower court's judgment, which had rejected the claimant's action seeking partial annulment of Government Decision (HG) No. 532/2002 that reclassified certain forest roads, a stream, and a lake from the national public domain to the local public domain of a commune; the lower court's ruling remains in force. The claimant, as holder of a mere administration right over state-owned forest fund assets, had challenged the transfer of these assets to local public ownership, arguing that the decision violated the Forestry Code and Law No. 213/1998 because the assets were declared by law to be national public property. The court held that the administration right holder cannot oppose the property owner (the State), which may lawfully reassign assets between public domains under Law No. 213/1998, and that the administration right was not revoked but could continue under a contract; the appeal was rejected as unfounded, with no grounds for review under Article 304¹ of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 15/1990, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, art. 3041 C. proc. civ, art. 9 din Legea nr. 213/1998, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Forestry administration's appeal over transfer of forest roads to commune ownership rejected as unfounded: Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reține că sentința este legală și temeinică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 18 februarie 2003, reclamanta R.N.P., prin Direcția Silvică Caraș-Severin, a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 532/2002, pozițiile nr. 28, 29, 30, 31, 17, 18 din Anexa nr. 23 la hotărârea de guvern.
În motivarea acțiunii s-a arătat că bunurile în discuție (drumuri forestiere, pârâul Apa Boiștea și lacul Dracul) se află în administrarea R.N.P., fiind în proprietatea acesteia, conform art. 5 din Legea nr. 15/1990.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Administrației Publice (în calitate de inițiator al proiectului hotărârii de guvern), a Consiliului Local Cărbunari și a Consiliului Județean Caraș-Severin (autorități publice locale care au întocmit inventarele bunurilor aparținând domeniului public, conform Legii nr. 213/1998).
În cauză a fost citat Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului, conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998.
Prin sentința civilă nr. 341/2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea și cererea de chemare în garanție au fost respinse.
Instanța a reținut că reclamanta nu are decât un drept de administrare pe care îl opune însuși titularului dreptului de proprietate și ca atare, acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta, arătând că bunurile în discuție fac parte din domeniul public de interes național și au fost date în administrarea R.N.P.; că H.G. nr. 532/2002 încalcă Legea nr. 213/1998, deoarece declară bunuri publice de interes local, aceleași bunuri care prin lege sunt declarate bunuri publice de interes național; că Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) reglementează fondul forestier, ca fiind bun de interes național, în concordanță cu pct. I din anexa la Legea nr. 213/1998, recurenta administrează acest fond, iar prin H.G. nr. 532/2002 s-a realizat o revocare a dreptului de administrare, drept care nu poate fi revocat decât în condițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 (dacă titularul nu-și exercită obligațiile născute din actul de transmitere), ceea ce nu este cazul în speța de față.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reține că sentința este legală și temeinică.
Prin H.G. nr. 352/2002, Anexa nr. 23, au fost atestate bunurile care fac parte din domeniul public al comunei Cărbunari. Recurenta, în calitate de administrator al fondului forestier proprietate publică a Statului, conform art. 10 C. silvic, nu poate opune dreptul său de administrare, însuși titularului dreptului de proprietate. Statul a decis, în condițiile stabilite de Legea nr. 213/1998, defalcarea unor bunuri din domeniul public al statului, în domeniul public al unităților administrativ teritoriale. Acest drept de decizie al titularului dreptului de proprietate nu poate fi contestat de titularul dreptului de administrare a bunurilor respective. Dreptul de administrare al recurentei nu este suficient pentru a justifica anularea hotărârii de guvern, care atribuie alt regim juridic bunurilor în discuție, cu respectarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 213/1998.
Se constată că dreptul de administrare al recurentei nu a fost revocat, întrucât erau aplicabile dispozițiile H.G. nr. 173/2001 privind aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea R.N.P. Conform art. 4 din acest regulament, recurenta era îndreptățită să exercite în continuare dreptul de administrare pe bază de contract.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Silvică Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 341 din 3 octombrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.