Extraordinary revision based on conflicting judgments: failure of triple identity of parties, object, and cause precluding the finding of a violation of res judicata.

Şedinţa publică din data de 02 martie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

1. Litigiul vizând dosarul nr. x/2015 - soluţionat prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a actului administrativ de sancţionare disciplinară - Ordinul nr. 976 din 22 mai 2013 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 2755 din 29 aprilie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., s-a dispus anularea Ordinului nr. 976 din 22 mai 2013 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferenţele de salariu de la retrogradare până la reîncadrare şi a fost respinsă cererea privind plata daunelor morale.

Reclamantul a formulat cerere de lămurire a dispoziţiilor hotărârii nr. 2755 din 29 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a fost respinsă cererea reclamantului de lămurire a dispozitivului.

Prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii motivelor de recurs, formulate de reclamant şi a respins, ca tardive, aceste motive formulate la data de 28 septembrie 2015; a respins, ca nefondat, recursul iniţial declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

2. Litigiul vizând dosarul nr. x/2018 - soluţionat prin sentinţa civilă nr. 518 din 01 februarie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi prin decizia civilă nr. 1656 A din 05 august 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1, la data de 26 februarie 2018, sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare silită şi plângere împotriva intimatului B.E.J.A. B. Panait pentru refuzul de a efectua executarea silită a încheierii din dosarul de executare silită nr. x/2015 şi a somaţiei din 21.06.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 518 din 01 februarie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins plângerea formulată de contestator A. împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua un act de executare silită, ca inadmisibilă, a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "B. Panait" şi intervenientul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1656 A din 05 august 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată, a respins cererea de acordare despăgubiri de 300.000, ca inadmisibilă; a respins apelul declarat de contestatorul A., ca nefondat.

3. Cererea de revizuire:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2020, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1656A din 05 august 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă şi împotriva sentinţei civile nr. 518 din 01 februarie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., decizia civilă nr. 1656A din 05 august 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă şi sentinţa civilă nr. 518/01.02.2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sunt potrivnice sentinţei civile nr. 2755/2014 pronunţate în dosarul nr. x/2013 şi deciziei civile nr. 2055 din 14 decembrie 2015, pronunţate în dosarul nr. x/2015, rămase definitive şi executorii. S-a arătat că aceste hotărâri sunt pronunţate fără a avea la bază nicio probă şi încalcă prevederile legale. Judecătorii nu au respectat legea, pentru ei nu există nicio prevedere legală şi nicio probă, ci există numai dispoziţia primită de la şeful lor.

A învederat că motivarea revizuirii o va face după comunicarea hotărârii.

Înalta Curte a fost investită ca urmare a declinării de competenţă pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 2581 A din 06 octombrie 2021.

La data de 17 februarie 2022, revizuentul A. a depus motivele cererii de revizuire prin care se arătă, în esenţă următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2055 din 14 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2015 s-a stabilit că dispoziţiile din cuprinsul dispozitivului sentinţei civile nr. 2755/2014 trebuie executate întocmai.

Dispoziţiile din hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2013, dosar în care s-a pronunţat sentinţa nr. 2755 din 29 aprilie 2014 reprezintă autoritatea de lucru judecat şi măsurile dispuse trebuie executate de bunăvoie, printr-un act administrativ emis după ce hotărârea a fost investită cu titlu executoriu.

De asemenea, Ordinul nr. 1879 din 04 septembrie 2013, Ordinul nr. 2356 din 08 noiembrie 2013 şi Ordinul nr. 154/2015 reprezintă autoritatea de lucru judecat, deoarece acestea au fost anexate la dosarul nr. x/2013 şi dosarul nr. x/2015 şi nu mai pot fi invocate în executarea hotărârii investite cu titlul executoriu, pronunţată în dosarul nr. x/2013 şi în dosarul nr. x/2015.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu putea invoca ordinul nr. 2356 din 08 noiembrie 2013 în neexecutarea titlului executoriu, întrucât chestiunile litigioase ridicate de acesta au fost tranşate la judecarea fondului dosarului nr. x/2013 şi au fost analizate cu putere de lucru judecat.

Conform art. 713 din C. proc. civ., debitorul nu poate invoca pe cale de contestaţie la executare motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în primă instanţă sau în apel. De altfel, debitorul a invocat aceste motive la instanţa de fond şi la instanţa de apel, iar instanţele au rezolvat aceste chestiuni prin sentinţa civilă nr. 2755 din 29 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

Deoarece Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nu şi-a îndeplinit de bunăvoie obligaţiile prevăzute în titlul executoriu, revizuentul a înaintat cerere de executare silită la Biroul Executorilor Judecătoreşti B..

Fără să fie informat şi fără sa aibă cunoştinţă, BEJ B. au încheiat, la două luni de la emiterea somaţiei de executare, proces-verbal de întocmire a unui raport de completare a expertizei extrajudiciare nr. x din 23 august 2017 şi somaţia de reducere a unor cheltuieli de executare, revizuentul aflând de aceste acte procedurale la momentul introducerii contestaţiei la executare, când şi-a completat contestaţia cu solicitarea de anulare a acestora, ca fiind acte nelegale.

Arată, odată în plus, că nu s-au luat în considerare prevederile art. 713 din C. proc. civ. care prevăd că nici debitorul şi nici instanţa nu pot invoca, pe cale de contestaţie la executare, motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în primă instanţă în cursul judecăţii sau într-o cale de atac ce a fost deschisă. De altfel, debitorul a invocat aceste motive la instanţa de fond şi la instanţa de apel, iar instanţa a rezolvat aceste chestiuni litigioase stabilind dispoziţiile care sunt menţionate în sentinţa nr. 2755 din 29 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2013.

Cu referire la sentinţa civilă nr. 518 din 01 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1, revizuentul arată că demersul său judiciar a fost respins prin încălcarea prevederilor legale şi a probelor existente la dosar, invocându-se faptul că a fost emis un ordin cu circa două luni înainte de începerea procesului în dosarul nr. x/2013 în care s-a pronunţat hotărârea investită cu titlu executoriu şi cu peste un an şi jumătate înainte ca hotărârea investită să rămână definitivă, iar completul de judecată nu a vrut să analizeze şi să judece cererea prin care a solicitat constatarea nulităţii actelor de executare silită menţionate în cererea de completare a contestaţiei la executare.

La 01 martie 2022, intimatul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, a excepţiei inadmisibilităţii invocate de intimat şi a susţinerilor părţilor, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru considerentele care succed:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Înalta Curte reţine că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În speţă, este invocată autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ şi, astfel, trebuie verificată existenţa triplei identităţi evocată mai sus (de părţi, obiect şi cauză).

Invocarea art. 509 pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuentul a solicitat instanţei anularea sentinţei civile nr. 518 din 1 februarie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a deciziei civile nr. 1656 A din 05 august 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că aceste hotărâri înfrâng autoritatea lucrului judecat stabilit prin decizia civilă nr. 2055 din 14 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2015, prin care a fost admisă excepţia tardivităţii motivelor de recurs, formulate de reclamantul A., la data de 28.09.2015, s-au respins motivele de recurs, formulate la data de 28.09.2015 şi a fost respins, ca nefondat, recursul iniţial, declarat de reclamantul A., împotriva încheierii de şedinţă nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Astfel cum s-a menţionat mai sus, o primă analiză a admisibilităţii cererii de revizuire se raportează la verificarea triplei identităţii de părţi, obiect şi cauză.

Or, litigiul finalizat prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015, a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a avut ca premisă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a actului administrativ de sancţionare disciplinară, respectiv Ordinul nr. 976 din 22.05.2013 şi obligarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice la plata diferenţelor salariale. Cererea a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2755 din 29 aprilie 2014, prin care Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis, în parte, acţiunea şi a dispus anularea ordinului şi obligarea la plata diferenţelor de salariu. Împotriva acestei din urmă sentinţe, reclamantul a formulat cerere de lămurire şi completare, formându-se astfel dosarul nr. x/2015, cerere ce a fost respinsă prin încheierea nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 2055/R din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizie în raport cu care se solicită anularea sentinţei civile nr. 518 din 1 februarie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a deciziei civile nr. 1656 A din 05 august 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru contrarietate de hotărâri, s-a admis excepţia tardivităţii motivelor de recurs, formulate de reclamant şi s-au respins, ca tardive, aceste motive formulate la data de 28 septembrie 2015; s-a respins, ca nefondat, recursul iniţial declarat de reclamant împotriva încheierii nr. 39 din 18 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Cel de al doilea litigiu, finalizat prin sentinţa civilă nr. 518 din 01 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în primă instanţă şi decizia civilă nr. 1656 A din 05 august 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în apel, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018, a avut ca obiect contestaţie la executare şi plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua acte de executare silită şi a vizat actele procedurale emise de executorul judecătoresc în cererea de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2755 din 29 aprilie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Procedând la compararea celor două litigii, în circumstanţele factuale expuse, Înalta Curte constată că acestea au obiect diferit şi au fost fundamentate pe cauze juridice distincte, singurul element de identitate fiind unele dintre părţile cauzei - revizuentul A. şi intimatul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, care, însă, nu poate determina reţinerea autorităţii de lucru judecat.

Or, lipsa de identitate raportată fie şi la un singur element dintre cele trei, faţă de care se apreciază autoritatea lucrului judecat, este de natură să atragă inadmisibilitatea revizuirii.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire A., împotriva sentinţei civile nr. 518 din 1 februarie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a deciziei civile nr. 1656 A din 05 august 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul A., împotriva sentinţei civile nr. 518 din 1 februarie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a deciziei civile nr. 1656 A din 05 august 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători.

Cererea de recurs se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub sancţiunea anulării cererii.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 martie 2022.