Inadmissibility of appeal against final appellate judgment in communist-era property compensation cases under Law No. 165/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the appellate court’s decision to deny the subsequent appeal challenge in force, thereby upholding the lower court’s judgment that partially annulled a compensation decision and ordered the National Commission for Real Estate Compensation to reissue the decision validating specific municipal dispositions for a property in Vâlcea. The dispute arose from a civil action by claimants seeking to annul a 2014 compensation decision and establish the fair value of their property rights under Romania’s Law No. 165/2013 concerning the restitution or compensation of properties expropriated during the communist regime. The decisive legal basis for the dismissal was Article 35(4) of Law No. 165/2013, which stipulates that judgments rendered by appellate courts in such cases are subject only to appeal and are not susceptible to further appeal to the High Court, rendering the initial judgment final and prohibiting the higher court from reviewing it.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 508 alin. (4) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final appellate judgment in communist-era property compensation cases under Law No. 165/2013: Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 1 martie 2022
Asupra cauzei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a Civilă la data de 26.02.2015 sub nr. x, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecata pe pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând instanţei să dispună anularea Deciziei de compensare nr. 2495/17.12.2014 şi în temeiul prevederilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 să stabilească cuantumul despăgubirilor ce li se cuvin, să se pronunţe asupra întinderii dreptului de proprietate privind imobilele clădiri, respectiv vilă în suprafaţă desfăşurată de 422,09 mp, magazie aferentă cu 3 încăperi, în suprafaţă desfăşurată de 41,60 mp, total 463,69 mp. şi teren în suprafaţă de 1322 mp şi să oblige pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi respectiv A.N.P.R.P., să emită Decizia de compensare, la valoarea justă, legală, stabilită de instanţă.
2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 1712/23.11.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a respins acţiunea faţă de această pârâtă, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă şi a respins ca nefondată, acţiunea formulata de reclamanţii A., B. şi C. împotriva pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia civilă nr. 1346A/03.10.2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte, apelul declarat de apelanţii reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1712 din 23.11.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a Civilă în dosar nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. - moştenitorul defunctei C. şi intimaţii-pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a anulat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea, a anulat în parte decizia de compensare nr. 2495/2014 sub aspectul cuantumului despăgubirilor şi a obligat CNCI să emită decizia de compensare în sensul validării dispoziţiilor Primarului Oraşului Ocnele Mari nr. 38/2006 şi 215/2007, emiţându-se decizia de compensare pentru 80.091,5 puncte (RON) pentru terenul de 1000 mp şi construcţia în suprafaţă de 389,90 mp situate în Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, str. x. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la respingerea acţiunii faţă de ANRP pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi s-a luat act de renunţarea numitului D. la dreptul pretins.
4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în contestaţie în anulare:
Prin decizia civilă nr. 424 A din 12 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 septembrie 2019, respectiv împotriva deciziei nr. 1346 A din 3 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă, în dosarul nr. x/2015.
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, contestatorii B. şi A. au declarat recurs.
6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Contestatorii B. şi A. au depus punct de vedere la raport, prin care au arătat că în opinia lor recursul este admisibil.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, anume decizia nr. 1346A din 3 03 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a vizat soluţionarea apelului formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1712 din 23 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă în dosar nr. x/2015, prin care s-a admis în parte apelul declarat, s-a anulat în parte sentinţa în sensul în care s-a admis acţiunea, s-a anulat în parte decizia de compensare şi a fost obligat CNCI să emită decizie de compensare în sensul validării dispoziţiilor Primarului Oraşului Ocnele Mari, emiţându-se decizia de compensare pentru 80.091,5 puncte pentru terenul de 1000 mp şi construcţia în suprafaţă de 389,90 mp situate în Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, str. x. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la respingerea acţiunii faţă de ANRP pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi s-a luat act de renunţarea numitului D. la dreptul pretins.
Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speţă, prevede la art. 35 că:
"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru".
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, hotărârea care face obiectul contestaţiei în anulare, anume decizia nr. 1346 A din 3 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.
Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea data în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Aşa fiind, cum decizia nr. 1346 A din 3 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă nu este susceptibilă de recurs, faţă de reglementările legale anterior citate, nici decizia nr. 424 A din 12 martie 2021, pronunţată de aceeaşi instanţă în cadrul contestaţiei în anulare nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului.
Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. şi A. împotriva deciziei nr. 424A din 12 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2022.