Negative jurisdictional conflict resolved: Buhuși Court competent as court of execution for garnishment validation based on debtor's domicile at enforcement start.

Şedinţa publică din data de 1 martie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi la data de 12 iulie 2021 sub nr. x/2021, BEJ ‚,A.", la cererea creditoarei B. S.A., a solicitat instanţei în contradictoriu cu debitoarea C. şi cu terţul poprit PFA D., validarea popririi pe salariul debitoarei în limita sumei de 6.884,55 RON debit şi cheltuieli de executare silită, conform titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 11 septembrie 2019.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 787 şi 790 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 838 din 12 noiembrie 2021, Judecătoria Buhuşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Buhuşi a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţilor art. 789 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cele ale art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.

Această instanţă a statuat că aceea ce interesează în prezenta cauză, în determinarea instanţei competente territorial, este domiciliul debitorului poprit.

A constatat că din actele dosarului rezultă că debitoarea C. este înregistrată de la data de 28.06.2021 cu domiciliul activ în mun. Slatina, judeţ Olt.

În plus, a subliniat că sediul terţului poprit se află în localitatea Mihai Viteazu, str. x, comuna Mihai Viteazu, judeţ Constanţa.

Reţinând caracterul absolut al competenţei teritoriale în materia executării silite, de la care nici părţile, nici instanţa nu pot deroga, în baza art. 789 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Buhuşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Slatina.

Prin sentinţa civilă nr. 265 din 27 ianuarie 2022, Judecătoria Slatina a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, excepţie invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buhuşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiile legale referitoare la instanţa de executare, prevăzute de art. 651 C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 790 C. proc. civ. care reglementează material validării popririi.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale sus indicate, Judecătoria Slatina a reţinut cu privire la istoricul domiciliului debitoarei C., că aceasta are domiciliul stabilit în municipiul Slatina începând cu data de 28.06.2021. La data începerii executării silite, respectiv 26.10.2020 conform cererii de executare silită de la dosarul Judecătoriei Buhuşi, domiciliul contestatoarei era stabilit în sat Buda, comuna Blegeşti. De altfel, Judecătoria Buhuşi a încuviinţat executarea silită a debitoarei, astfel cum rezultă din încheierea din data de 05.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 aflată la dosarul declinat, devenind astfel instanţă de executare.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi, pentru următoarele considerente:

În speţă, instanţa de judecată a fost învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect validare poprire, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aplicarea diferită de către instanţele de judecată a normelor generale şi, respectiv, speciale de drept incidente în materie de executare silită.

Prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ. dispun în sensul că "Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi".

Referitor la instanţa de executare, dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, raportat la prevederile legale anterior redate, competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect validare poprire aparţine instanţei de executare, şi anume judecătoriei în a cărei circumscripţie şi-a avut domiciliul debitorul la data începerii executării silite.

Întrucât debitoarea C. avea la data demarării executării silite, domiciliul în satul Buda, comuna Blegeşti, localitate situată în circumscripţia Judecătoriei Buhuşi, instanţă care prin încheierea din 5 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 a şi încuviinţat executarea silită, în lumina dispoziţiilor legale anterior evocate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, respectiv Judecătoria Buhuşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi .

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2022.